CERCETAREA CRIMINALISTICA A ACTELOR SCRISE

CERCETAREA CRIMINALISTICA A     ACTELOR SCRISE

In activitatea de zi cu zi actele scrise au o importanta deosebita. Ele pot sa se prezinte ca acte de identitate, diferite contracte, chitante, bilete de transport etc. Pot fi scrise pe suport de hartie, pe panza, metal, lemn s.a. insa cele mai des intalnite sunt cele scrise pe hartie. Tot ca acte scrise pot fi socotite desenele, hartile de orientare in teren etc. Pentru studierea actelor scrise din punct de vedere criminalistic trebuie indeplinite mai multe activitati:

trebuie ca actele scrise sa fie ridicate de la locul faptei ori de la persoanele care le detin

sa se stabileasca daca actele respective au fost intocmite in conformitate cu cerintele legale

sa se stabileasca care anume este materialul pe care s-a scris si ce fel de substanta de scris s-a folosit

sa se stabileasca vechimea scrisului si vechimea actului examinat

sa se stabileasca falsul in acte si tot aici mai este nevoie sa fie determinata si chiar identificata masina cu care au fost dactilografiate sau computerul ori imprimanta cu care au fost executate actele supuse examinarii sau persoana care a scris actul de mana.

In legatura cu ridicarea si conservarea actelor trebuie sa examinam modul de ridicare a actelor intregi sau distruse (prin rupere sau ardere).

Cele mai multe acte se ridica de la persoanele care le au in pastrare.

Intotdeauna cand se ridica asemenea cate este necesar ca organul de urmarire penala sa nu le atinga direct cu mana, ci este recomandabil a fi prinse cu o penseta si introduse in plicuri de o marime corespunzatoare. Nu este indicat ca actele sa fie supuse la noi plieri pentru ca se pot distruge eventualele urme sau se pot ascunde unele particularitati ale scrisului si este posibil a se crea urme noi. Plicul cu actele scrise se coase la dosar in asa fel incat sa nu fie cusut si actul propriu-zis. Cu prilejul ridicarii se incheie un proces verbal care atesta aceasta operatiune, un exemplar fiind inmanat persoanei de la care s-a ridicat actul, ca aceasta mai tarziu sa poata solicita restituirea actului ridicat. Cercetarea actelor ridicate incepe cu examinarea aspectului exterior al actului, apoi se verifica daca s-au indeplinit toate cerintele legale de intocmire a unui asemenea act, se examineaza materialul suport, substanta de scris folosita, daca actul este semnat, datat, daca poarta stampila etc. In situatia in care exista banuieli ca actul a fost falsificat se emit versiuni cu privire la persoana care l-ar fi falsificat, prin ce modalitate, din ce cauza. Se mentioneaza daca se observa deteriorari fizice, daca actul prezinta urme de invechire sau de pastrare necorespunzatoare.

In cercetarea acestor acte sunt folosite lanterne cu raze paralele, cu raze invizibile.

Cand organele de urmarire penala trebuie sa ridice acte deteriorate, rupte, arse sau in proces de ardere, aceste acte se ridica asa cum sunt gasite prin folosirea unei pensete, iar dupa adunarea tuturor bucatilor de hartie ce sunt presupuse a fi parti componente ale actului se recurge la refacerea acestui act. Bucatele de hartie se aseaza pe un suport de sticla incepand cu bucatile ce au facut parte din colturile actului, apoi cele marginale iar la sfarsit cele de centru. Nu este recomandat a fi lipite pe un suport pentru ca s-ar distruge urmele de pe suprafata acestora si s-ar impiedica studierea verso-ului actului. Bucatile odata asezate sunt acoperite cu alta placa de sticla iar apoi cele doua placi sunt lipite pe margine asa incat actul va putea fi studiat atat pe o parte cat si pe cealalta.

Actele gasite la locul faptei, respectiv la domiciliul persoanei perchezitionate, in procesul arderii, trebuie sa se ia de urgenta masuri pentru a se impiedica acest proces. Este contraindicat sa se arunce apa peste actul care arde ori sa fie acoperit cu diferite corpuri ci trebuie impiedicata alimentarea cu oxigen (eventual prin aplicarea asupra actului a unui lighean, oale). Dupa ce s-a oprit arderea trebuie umezita regiunea care a fost arsa cu vapori de apa sau aerosoli de glicerina, adica aceste substante se vor pulveriza asupra actului. Daca se constata ca actul este foarte fragil, dupa umezire se incearca a fi intins, insa daca nu rezista se va lasa in aceasta stare. Actele ridicate in stare de distrugere prin ardere se ambaleaza in cutii cu vata, urmand a fi transportate spre a fi studiate.

Organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca pe ce fel de material este scris actul, care este provenienta si continutul sau chimic. In situatia in care actele sunt scrise pe hartie, aceasta hartie va fi supusa unui complex examen chimic, spectral si de asemenea va fi examinata cu atentie cerneala, creionul sau substanta folosita in scriere. Examenul chimic are ca scop sa se stabileasca substanta de baza a hartiei, proportia compusilor, provenienta, substantele ajutatoare, secundare, care dau hartiei o anumita elasticitate, luciu si colorit specific. De asemenea, se va examina actul spre a se vedea daca suportul este hartie filigranata sau nu. In afara de studierea materialului suport mai este necesar a se stabili si compozitia chimica a substantei colorate utilizata la scris. Trebuie stabilita, in situatia actelor scrise de mana, compozitia chimica a cernelii care poate sa prezinte date despre timpul aproximativ cand putea fi intocmit actul intrucat cernelurile se fabrica dupa anumite retete bine determinate, retete corespunzatoare unor anumite epoci de dezvoltare tehnica.

In afara de compozitia cernelii este importanta si stabilirea gradului de oxidare a scrisului precum si prezenta in compozitia sa a anumitor corpuri straine provenite din mediul in care actul a fost intocmit sau pastrat. Unele acte sunt scrise cu diferite creioane, de la creionul de grafit pana la cele colorate, iar componenta chimica a acestora este foarte variata. Compozitia chimica a scrisului realizat cu diferite instrumente de scris, indiferent de culoare, prezinta utilitate pentru a putea fi cunoscut atat timpul aproximativ de realizare a scrisului, cat si adaugirile in acte. Chiar un scris de aceeasi culoare poate diferi in ce priveste compozitia chimica dupa perioada de fabricatie a instrumentului de scris, chiar daca sunt fabricate dupa aceeasi reteta.

Stabilirea vechimii actelor scrise

Se face dupa trei criterii:

dupa continutul spiritual al actului

dupa materialul suport

dupa substanta colorata utilizata in scriere

a)      Continutul spiritual sau de idei al unui act poate releva in mod obisnuit perioada in care a fost elaborat. Intr-o anumita epoca sociala sunt folositi pentru elaborarea diferitelor acte anumiti termeni, fie consacrati pentru asemenea acte, fie termeni care sunt mai des utilizati in limbaj obisnuit din epoca data. Astfel se folosesc termeni care cu decenii inainte nu erau inca intrati in patrimoniul spiritual al societatii, fie pentru ca acestia au aparut datorita anumitor preocupari social-economice ale societatii, fie unii termeni aparuti in urma dezvoltarii stiintifice si tehnice (denumiri de produse, materiale). De asemenea, elaborarea unor acte este legata de denumirea unor localitati sau strazi, care inainte fie nu au existat, fie au purtat o alta denumire. Totodata continutul de idei al diferitelor acte mai poate fi relevat si prin cuvintele legate de anumite regiuni, provincii ale tarii, si prin aceste cuvinte se poate stabili cu aproximatie vechimea actului.

b)      Prin analiza chimica a actului, a hartiei si substantei cu care s-a scris, se poate stabili cu aproximatie timpul cand actul putea fi scris, iar in situatiile cand anumite acte au fost elaborate cu multi ani inainte, iar in urma analizei hartiei si substantei de scris se constata ca acestea nu au fost inca fabricate (in compozitia respectiva), se va dovedi evident ca este vorba de un fals. Vechimea hartiei, in afara de analiza chimica, mai poate fi determinata si prin examinarea culorii sale. Chiar in conditii de pastrare deosebita, prin trecerea anilor hartia se invecheste, schimbandu-si si culoarea, asa incat indiferent de nuantele initiale, prin invechire, hartia ia o culoare din ce in ce mai apropiata de cea galbena. Odata cu ingalbenirea hartia isi pierde si elasticitatea si, de asemenea, si netezimea intr-o masura perceptibila.

Printre modalitatile de falsificare a unor documente sau acte, desi mai rar, se intalneste falsul prin inlaturare de text . Inlaturarea unui text se poate realiza prin: razuire, radiere si corodare.

Pentru a se realiza o falsificare a unui act prin razuire, falsificatorul se foloseste de instrumente foarte ascutite sau intepatoare (lame, bisturie, ace s.a.). In mod obisnuit un fals prin raziuire se va intinde pe dimensiuni mici, respectiv se va limita doar la stergerea unui punct, virgule, litera sau cifre si foarte rar se vor intalni cazuri de razuire a unor cuvinte intregi din acelasi act.

Radierea se realizeaza prin stergerea cu diferite gume de sters sau cu ajutorul unor pulberi de granulatie fina a unor texte, de obicei de dimensiuni mai mari in cuprinsul aceluiasi act.

Hartia asupra careia s-a actionat prin razuire sau radiere va fi intotdeauna purtatoare a unor urme care ajuta la descoperirea falsului. In primul rand, hartia pe suprafata careia s-a actionat isi va pierde luciul, va prezenta usoare scamosari pentru ca fibrele de celuloza din continutul ei sunt dezlipite unele de altele si astfel in acele locuri urmele pot deveni vizibile chiar cu ochiul liber. In plus, in zona locului razuit sau radiat, hartia avand o grosime mai redusa devine mai transparenta. Descoperirea acestor urme se poate face, cand sunt mai evidente, chiar cu ochiul liber insa mai ales cu ajutorul lanternelor cu raze paralele, razele sunt trimise sub un unghi ascutit asupra suprafetei hartiei. O alta metoda consta in plimbarea pe suprafata actului a unei pulberi de grafit ori negru de fum, aceste substante urmand a adera intr-o cantitate mai mare pe acea parte din suprafata hartiei care a suferit vatamari prin radiere sau razuire. In conditii de laborator radierea sau razuirea poate fi descoperita si cu ajutorul razelor ultraviolete deoarece suprafata hartiei fiind mai poroasa in locul asupra caruia s-a actionat, va reflecta sub alt unghi razele si astfel se va evidentia locul unde s-a actionat in vederea stergerii scrisului.

Inlaturarea textului se poate face si prin corodare, adica prin spalarea lui cu diferite substante chimice. Aceasta folosire de substante chimice, de orice natura ar fi, contribuie doar la decolorarea scrisului, nu insa si la inlaturarea lui din substanta hartiei. Scrisul astfel sters nu mai poate fi citit in conditii obisnuite de lumina, insa in conditii de laborator cu ajutorul razelor invizibile va putea fi evidentiat, citit si fixat prin fotografiere.

Falsul prin acoperire de text este o alta metoda de falsificare a actelor. Acoperirea de text, in scopul falsificarii unui act, se face numai in acele situatii cand falsificatorul urmareste sa creeze banuiala ca acoperirea s-a facut intamplator, incidental sau in scop de corectura. Acoperirea de text se realizeaza prin hasurare sau crearea unei pete de cerneala sau de alte substante pe o anumita parte din actul scris, acoperind astfel semnele sau cuvintele nedorite de falsificator. Substanta cu care se realizeaza falsul prin acoperire poate fi si cea folosita la intocmirea actului dar poate fi si de alta natura. Pentru cercetarea acestor falsuri trebuie a fi evidentiat scrisul acoperit, iar aceasta se poate realiza numai in conditii de laborator. Inainte de inceperea cercetarii este recomandabil a se realiza o fotografie a actului privit in lumina puternica. Portiunile care sunt purtatoare atat ale scrisului cat si substanta care il acopera vor fi evidentiate in fotografia obtinuta ca parti mai putin expuse deoarece in acele portiuni hartia actului va fi mai inchisa la culoare. Falsul prin acoperire de text se mai evidentiaza si prin folosirea razelor infrarosii. Pe cale chimica, in vederea descoperirii textului acoperit, se recurge la alegerea unei substante chimice care sa decoloreze numai substanta ce acopera textul, lasand substanta scrierii in culoarea initiala.

Falsul prin imitare de text se poate realiza prin imitare servila sau prin imitare prin copiere.

Imitarea servila consta in copierea unui text scris de o alta persoana prin metoda suprapunerii. In acest scop, faptuitorul urmareste cu insistenta trasaturile scrisului pe care il copiaza. In asemenea situatii de copiere caracteristicile generale ale scrisului vor apartine autorului scrisului copiat, insa in scrisul fals obtinut se vor observa urmatoarele caracteristici:

pe tot traseul scrierii va exista acelasi grad de apasare.

scrisul va fi uniform si in ce priveste latimea urmei lasate de instrumentul de scris.

scrisul este usor tremurat, pentru ca cel care il executa, fiind marcat de ideea de a urmarii intocmai scrisul pe care il copiaza, are usoare tremurari de mana.

in desfasurarea scrisului fals se intalnesc foarte des reluari de cuvinte, corectari, spre a fi cat mai fidel scrisului original si, in functie de instrumentul de scris, pe verso-ul actului scris se vor observa puternice urme de adancime.

Falsificarea prin copiere sau prin imitare libera a unui scris original se realizeaza dupa ce falsificatorul face mai multe exercitii in vederea atingerii acestui scop, exercitii de realizare a scrisului persoanei pe care o copiaza. Copierea libera se face fie avand un act, un inscris intocmit de persoana pe care o copiaza, fie din amintire. Acestea sunt falsificarile folosite mai mult in cazul falsificarii prin imitare libera a semnaturilor. Metoda aratata de falsificare conduce la realizarea unui scris, care chiar daca se aseamana in trasaturile lui generale cu scrisul original, in detalii insa sunt pierdute sau lasate de falsificator elemente din propriul sau scris, elemente care trebuie studiate si folosite pentru a-l descoperi pe falsificator. In acest scop se iau probe de scris de la persoana careia ii apartine scrisul original si de la cele banuite a fi falsificat acest scris.

Falsificarea stampilelor poate fi realizata pe mai multe cai. Unele acte se falsifica prin contrafacerea unei stampile dupa impresiunea lasata de stampila originala. Contrafacerea se realizeaza prin confectionarea literelor, a semnelor conventionale sau a stemelor din stampila originala in diferite substante, insa oricat de perfect ar fi realizate stampilele false se vor gasi in impresiunea lasata de stampila falsa, diferente de marime, de contur si de grosime a literelor, vor fi descoperite diferente de distante intre semne, intre acestea si alte simboluri, diferente intre detaliile din desenul stemei stampilei si detalii din stema stampilei originale. O alta metoda este transplantarea care se realizeaza prin transferul unei impresiuni a stampilei originale pe actul fals. Daca la inceputuri acest transfer se realiza cu ajutorul albusului de ou ori a cartofului crud sau a altor substante umede, acum acest transfer se poate realiza cu ajutorul computerului. Prin metodele mai vechi impresiunea realizata in urma transferului era foarte slab colorata, literele se distingeau cu mai mare greutate, insa transferarea cu ajutorul computerului face ca falsul sa fie foarte greu de descoperit.

Cercetarea actelor scrise cu ajutorul masinii de scris

Chiar daca in ultima perioada utilizarea masinilor de scris se intalneste mult mai rar, totusi foarte multe acte scrise au fost redactate cu masina de scris, actele existand si avand utilitate in dovedirea unor raporturi juridice.

In cercetarea actelor realizate prin folosirea masinii de scris trebuie determinata masina de scris folosita in sensul identificarii acesteia, pentru ca de multe ori identificandu-se masina va putea fi identificata si persoana care a folosit-o.

In procesul identificarii trebuie stabilit in primul rand tipul masinii de scris, care poate fi stabilit prin cunoasterea unor caracteristici ale acestor masini, cum ar fi conturul si marimea semnelor, pasul masinii, distanta dintre randuri. Sunt importante de descoperit si unele trasaturi individuale care se dobandesc in timpul utilizarii masinii de scris, respectiv prin realizarea dactilografierii sau cu ocazia unor reparatii (prin inlocuirea unor elemente uzate). Prin folosirea frecventa se poate ajunge ca anumite litere sa se imprime in mod deplasat fata de restul semnelor sau dupa reparatie unele litere sa fie inlocuite cu altele care provin de la o masina de alt tip sau o parte din corpul anumitor litere poate sa cada. Pe langa aceste particularitati ale masinii de scris care ne pot duce la identificarea acesteia, se va putea stabili si ce persoane au acces la acea masina, iar apoi se va cauta particularitatile de dactilografiere ale fiecarei persoane banuite. Astfel, este stiut ca persoanele cu experienta realizeaza o dactilografiere uniforma au obisnuinta incadrarii in pagina, iar literele sunt apasate cu aceeasi intensitate.

Identificarea persoanei dupa scrisul de mana

Scrisul unei persoane este supus schimbarii pe parcursul vietii acesteia. Pentru inceput scrisul sufera modificari esentiale insa dupa un timp schimbarile devin mai putin semnificative. Dupa primii ani de scoala scrisul devine relativ stabil in ceea ce priveste modul de formare a semnelor, gradul de apasare, obisnuinta de legare a literelor intre ele, marimea si inclinatia. Scrisul unei persoane oglindeste temperamentul acesteia, gradul de cultura, obisnuinta in scriere, precum si starea spirituala pe care persoana o are in momentul realizarii scrierii. Pentru ca scrisul unei persoane dupa cativa ani ramane stabil in trasaturile lui generale, se poate ajunge prin studierea lui la identificarea persoanei.

In primul rand se studiaza trasaturile spirituale ale scrisului precum si caracteristicile sale grafice. Prin studierea trasaturilor spirituale se poate stabili daca un scris este in curs de formare, format sau neformat, iar dupa lexicul folosit, dupa varietatea de cuvinte, modul de formare a frazelor, ortografie, se poate stabili gradul de cultura a celui care a scris. Uneori prin studiul unor anumite cuvinte care se refera la unele profesiuni mai deosebite sau la cuvinte ce au aplicatie limitata intr-o anumita zona sau tara, se poate deduce profesiunea autorului, regiunea din care provine, in ce conditii de loc si de timp si-a format bagajul de cunostinte.

Elementele grafice ale scrisului constituie caracteristici generale si caracteristici speciale, individuale ale scrierii.

Caracteristicile generale sunt acele aspecte exterioare ale scrisului care pot fi intalnite la mai multe persoane. Dintre acestea amintim gradul de apasare, marimea scrisului, inclinatia scrisului, coeziunea sau continuitatea scrisului, directia randurilor.

Caracteristicile individuale sunt cele care ajuta la identificarea persoanei pentru ca fiecare din aceste caracteristici reprezinta un mod propriu de a incepe scrierea, de a lega literele, de a efectua buclele.

In practica se intalneste si asa numitul scris deghizat realizat cu cealalta mana decat cu cea cu care se scrie de obicei. Deghizarea nu trebuie confundata cu copierea servila, prin deghizare persoana incercand sa-si ascunda propriul scris. La adaugirile de text semnele grafice vor fi mai inghesuite, substanta de scris deosebita, si se vor observa deosebiri in ce priveste forma literelor, marimea, inclinatia, forma de legare etc.

La cercetarea actelor scrise de mana, pentru descoperirea faptuitorului, se vor lua probe de scris libere si la cerere. Cele libere sunt acele scrieri, acte pe care le-a intocmit persoana banuita inainte de momentul intocmirii inscrisului cercetat (cereri, declaratii, alte inscrisuri), depuse la diferite organe, fara legatura cu actul care se cerceteaza. Cele la cerere se vor scrie prin cuprinderea in fraza a unor cuvinte din actul incriminat. Aceste probe de scris precum si inscrisul de cercetat se vor trimite expertului pentru a stabili daca scrisurile apartin uneia si aceleiasi persoane.