CASATORIA SI DIVORTUL IN ISLAM

CASATORIA SI DIVORTUL IN ISLAM

1. Introducere

Islamul este una dintre cele trei mari religii ale lumii, avand peste un miliard de adepti, dand nastere unei civilizatii prestigioase ale carei influente se exercita in toata lumea si in epoca contemporana. Pentru un musulman, Dumnezeu este Dumnezeu, si a afirma acest lucru nu este un simplu truism. Intalnim numele lui Allah desemnandu-l pe Dumnezeul Islamului.

Conform Coranului Islamul este adevarata religie, indiferent de profetul care a initiat-o sau de epoca initierii. Islamul este ,,adeziunea la pacea lui Dumnezeu", propavaduita de toti trimisii lui Dumnezeu din totodeauna, sinonima cu religia revelata sau monoteista. Coranul afirma ,,religia in ochii lui Dumnezeu este de fapt Islamul" a nega unicitatea lui Dumnezeu inseamna al nega pe Dumnezeu si acesta este un pacat de neiertat.

Islamul este ultima din religile monoteiste, este mesajul lui Dumnezeu, revelat profetului Mahomed prin mijlocirea arhanghelui Gavril. Aceasta religie s-a nascut la Mecca in Arabia, in sec. al VII-lea dupa Hristos. Cea de a doua profesiune de credinta a musulmanilor, se sustine sub forma: ,,marturisesc ca Mahomed este trimisul lui Dumnezeu". Ea implica faptula ca Mahomed este unul din trimisii pe care Dumnezeu i-a ales pentru a transmite omenirii cuvantul sau. El este un profet, dar si un trimis.

2. Casatoria in Islam

Casatoria in Islam are in primul rand in vedere raporturile dintre barbat si femeie, femeia apartinand dintotdeauna unui harem al carui sef este tatal, fratele sau sotul.

S-ar parea chiar, dupa unele interpretari, ca in Islam femeia nu este socotita drept o fiinta omeneasca. Astfel ,,femeile voastre" se spune in Coran, ,,sunt pentru voi ca un ogor; deci intrati pe ogorul vostru asa cum voiti. Insa pregatiti-va sufletul inainte de aceasta si temeti-va de Dumnezeu stiind ca veti venii inaintea lui". Unii teologi islamici rationalisti sustin chiar ca femia nu are suflet, ci este o fiinta absolut fizica.

Se sustine ca Mahomed nu a facut pre multe inovatii in domeniul moralei familiale existente in mediul triburilor arabe din aceea vreme, mentinand cel putin in parte la inceput poligamia si puterea absoluta barbatului. El a facut totusi unele schimbari urmarind in primul rand imbunatatirea situatiei femeii viitore sotie. Desi nu a intrezis poligamia a impus unele ingradiri, stabilind pentru barbati un numar de maximum patru sotii.

Islamismul recomanda casatoria tuturor oamenilor capabili sa intretina o familie. Casatoria este chiar obligatia religioasa, iar celibatatul apare ca o anomalie inacceptabila.

O casatorie este un contract incheiat intre logodnic si tutorele logodnicei. Zestrea sau cadoul pentru care logodnicul se obliga sa il faca viitoarei sotii este conditia principala pentru ca o casatorie sa poata fii considerata legala; fara el casatoria este nula.

De remarcat ca in Coran problema casatoriei este cuprinsa in nenumarate norme. Unele interzic casatoria musulmanilor cu femei considerate necredincioase, altele ingaduie casatoria cu crestine si evreice, iar altele se refera la aspectul moral al casatoriei.Totusi si in Islam pentru incheierea unei casatorii este necesar consimtamantul femeii. Avand in vedere ca aproape intotdeauna aceasta este sub tutela unui barbat, libertatea consimtamantului urmeaza a fi apreciata in raport de momentul incheierii casatoriei. Manifestarea afirmativa a consimtamantului viitorilor soti are loc de obicei la moschee, intr-un ceremonial special, in care se recita mai multe versete din Coran.

Prin casatorie, practic nu se creaza o comunitate de bunuri intre soti, femeia sotie pastrandu-si deplina libertate de a dispune de averea sa. Exista totusi o dispozitie legala conform careia sotii se mostenesc unul pe altul. Legea Islamica stabileste cu privire la mostenire ca barbatului ii revine o parte dubla in raport cu femeia, care nu primeste decat o jumatate din ceea ce i-a barbatul.

3. Divortul

In Islam se cunosc mai multe feluri de desfacere a casatoriei. Si sotul si sotia pot cere desfcerea unei casatorii cand descopera ca partenerul de viata are anumite defecte fizice. Aceeasi anulare a casatoriei poate fi pronuntata de cadiu cand se constata imposibilitatea sotului de a-si intretine familia sau de a platii zestre sotiei. Astfel, cand un sot ii spune sotiei ,,tu imi esti ca spatele mamei mele", sotia se considera irevocabil divortata.

Totusi, ca masura de prevenire si pentru a invalida divorturile obtinute prin formule rostite in momente de tensiune, Mahomed a dispus ca barbatul poate sa revina asupra formulei si sa isi reia sotia, dar era sanctionat cu pedeapsa de a elibera un sclav, a postii doua luni sau de a da mancare la 60 de saraci.

Cea mai obisnuita forma de divort in islamism este repudierea care consta in izgonirea sotiei de catre sotul sau. Fiind o institutie importanta Coranul contine percepte reglementand in amanunt acest mod de despartire al sotiilor. Mahomed considera ca repudierea nu este definitiva decat dupa a treia repetare consecutiva a formulei sacre ,,te repudiez".

Intre cele trei repetari ale formulei ce trebuie repetata exista perioade de asteptare, de cel putin patru luni, numite idda, care au un dublu scop: sa nu existe nici un dubiu cu privire la paternitatea unui eventual copil nascut de o femeie repudiata si sa se ingaduie sotului ca, retragandu-si repudierea sa repare gresala pe care a infaptuit-o.

In afara de pervederile din Coran in traditia islamica divortul este prezentat cu foarte multe amanunte. Pentru pronuntarea divortului, barbatul nu trebuie sa isi prezinte motivele pentru care face acest lucru, singurele motive care se impun sunt starea de maturitate si deplinatatea facultatiilor mintale. In traditie se mai paractica sistemul, ca dupa repudierea definitiva, daca sotii se impaca si doresc sa se casatoreasca, sa se adreseze unei a treia persoane, care in schimbul unei recompense, este gata sa se casatoreasca cu femeia in cauza si sa o repudieze imediat, ca in acest caz, Coranul dispune ca nu mai este nevoie de respectarea perioadei de asteptare.

Mentionam ca in ultimele decenii datorita contactului din ce in ce mai pronuntat cu lumea moderna si patrunderii civilizatiei occidentale, majoritatea tarilor musulmane au inceput sa isi modifice legislatia, renuntand partial la formalismul si rigiditatea Islamului si schimbandu-si atitudinea in mod evident fata de casatorie, divort, familie in general.[1]