CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Pentru a caracteriza o fapta ilicita ca fiind fapta penala (infractiune) este necesar sa determinam trasaturile esentiale fara de care nu poate exista infractiunea: pericolul social, vinovatia, prevederea faptei in legea penala. Lipsa uneia dintre aceste trei trasaturi esentiale exclude existenta caracterului penal al faptei, inlatura infractiunea si, implicit raspunderea penala. Legiuitorul poate stabili ca, daca o fapta se savarseste in anumite situatii, conditii etc., denumite cauze care inlatura caracterul penal al faptei, sa nu mai fie considerata infractiune si deci se inlatura caracterul penal al acesteia.

Cauzele care inlaturara caracterul penal al faptei sunt definite ca fiind "stari, situatii, intamplari sau imprejurari existente in timpul savarsirii faptei care fac ca fapta savarsita sub influenta acestora sa nu prezinte trasaturile esentiale ale infractiunii" prin aceasta inlaturandu-se caracterul penal al faptei. Sediul materiei: capitolul V,Titlul II, Cod penal, art.44-51.

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt urmatoarele:

Legitima aparare.

Starea de necesitate.

Constrangerea fizica.

Constrangerea morala.

Cazul fortuit.

Iresponsabilitatea.

Betia.

Minoritatea faptuitorului.

Eroarea de fapt

1.Legitima aparare

Potrivit art.44 C.pen. "se afla in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana si drepturile celui atacat ori interesul obstesc'. De asemenea, este in legitima aparare "si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul'.

Conditii

Conditiile legitimei aparari se refera, potrivit art. 44 Cod pen., unele la atac si altele la aparare.

Conditii privind atacul

Ø      Sa fie material, adica un atac realizat prin mijloace fizice, prin actiuni si inactiuni care pun in pericol existenta fizica a unor valori sociale. (viata, sanatatea, integritatea unei persoane, sau alte drepturi ale acesteia etc). Materialitatea atacului consta intr-o actiune realizata cu sau fara folosirea de mijloace agresive (ex.: corpuri contondente, taioase, arme de foc, substante inflamabile).

Ø      Sa fie direct, adica sa constituie in mod nemijlocit o sursa de pericol pentru persoana sau interesul obstesc impotriva caruia se indreapta. Potrivit practicii judiciare atacul nu este direct in cazul in care intre agresor si persoana vatamata se afla un obstacol (de exemplu, o usa sau o poarta inchisa) care il impiedica pe cel dintai sa puna in pericol viata celui de-al doilea.

Ø      Sa fie imediat adica sa fie pe punctul de a se ivi si actual (sa se fi ivit deja). Un atac este iminent, atunci cand exista certitudinea dezlantuirii sale imediate. Spre exemplu, agresorul ridica un topor asupra capului persoanei pe care vrea s-o ucida sau indreapta in directia acesteia o arma. Atacul este actual din momentul inceperii sale si pana la consumare. Astfel, un atac consumat nu mai justifica un act de aparare reactia faptuitorului avand caracterul unei riposte, nu al unei aparari necesare.

Ø      Sa fie injust adica lipsit de orice temei legal. Spre exemplu, este legala executarea unei lovituri in cadrul unui meci de box si ilegala efectuarea de catre organul de politie a unei perchezitii domiciliare fara autorizatia procurorului sau fara a se fi savarsit o infractiune flagranta.

Ø      Sa fie indreptat impotriva unei persoane, a drepturilor sale ori impotriva unui interes public. Atacul poate fi indreptat nu numai impotriva unei persoane care se apara pe sine ori isi apara propriile drepturi dar si impotriva altei persoane sau a drepturilor acesteia (spre exemplu, este legitima interventia unui organ de politie impotriva unei persoane care foloseste violenta fata de un tert).

Ø      Sa puna in pericol grav persoana atacata, drepturile acesteia ori interesul public. Este grav un pericol in situatia in care atacul este de natura sa provoace o vatamare ireparabila sau greu de inlaturat (de exemplu, pierderea vietii, cauzarea unei infirmitati, distrugerea unui bun de mare valoare etc).

Conditii privind apararea

Ø      Sa fie necesara pentru inlaturarea atacului. In doctrina se arata ca apararea este necesara atunci cand intervine intre momentul in care atacul a devenit iminent si momentul in care el s-a consumat. Fapta prevazuta de legea penala, savarsita in aparare se considera ca a fost necesara numai daca a fost indreptata contra agresorului si nu altei persoane sau unui bun al agresorului.

Ø      Sa fie proportionala cu gravitatea atacului. Legea nu stabileste si nici nu este posibil a se stabili criterii teoretice de apreciere a proportionalitatii dintre gravitatea atacului si aceea a apararii. De altfel, se cere doar o proportionalitate relativa, aceasta fiind apreciata doar de organele judiciare. Proportionalitatea dintre atac si aparare are insa nu numai un aspect obiectiv ci si unul subiectiv, pentru ca ceea ce din punct de vedere obiectiv poate fi neproportional, celui atacat poate sa-i apara a fi in limitele proportionalitatii. Astfel, in art.44 alin.3 C.pen., se arata ca este in legitima aparare si acela care, din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul. Acesta se mai numeste si exces de aparare justificat. Excesul de aparare justificat nu trebuie confundat cu excesul de aparare scuzabil (art.73 lit.a C.pen.), caz in care depasirea limitelor legitimei aparari constituie o circumstanta atenuanta, intrucat depasirea unei aparari proportionale cu atacul nu este determinata de tulburare sau de temere provocata de atac, ci de alte resorturi psihice cum ar fi indignarea, revolta, cauzate de comportarea agresorului.

2. Starea de necesitate

Potrivit art.45 alin.2 C.pen. este in stare de necesitate "acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc".

Nu este insa in stare de necesitate potrivit art.45 alin.3 C.pen. persoana care in momentul cand a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat. Fapta savarsita in stare de necesitate nu este infractiune deoarece nu este savarsita cu vinovatie. Exemplu: spargerea unui zid, a unei incuietori pentru a salva o persoana imobilizata intr-o incapere care este incendiata, sustragerea unui autovehicul pentru a transporta de urgenta la spital o persoana accidentata etc. Spre deosebire de legitima aparare, unde pericolul era generat de un atac, in cazul starii de necesitate acesta este creat de diverse intamplari cum ar fi: incendii, inundatii, cutremure etc. De asemenea, in cazul legitimei aparari actiunea de aparare era indreptata impotriva agresorului pe cand la starea de necesitate fapta vizeaza de cele mai multe ori o persoana care nu este vinovata de crearea pericolului

Conditii privind pericolul

Ø      Sa fie iminent, adica pe punctul de a produce raul la care este expusa valoarea ocrotita. Este indeplinita aceasta conditie cand pericolul este deja actual.

Ø      Sa ameninte viata, integritatea corporala sau sanatatea unei persoane, un bun important al acesteia, ori un interes obstesc

Ø      Sa fie inevitabil, adica sa nu poata fi inlaturat pe alta cale decat prin savarsirea faptei.

Conditii privind actiunea de salvare

Ø      Sa se realizeze prin comiterea unei fapte prevazute de legea penala.

Ø      Sa se fi constituit in singurul mijloc de inlaturare a pericolului, adica sa fie necesara. Actiunea este considerata necesara cand se efectueaza intre momentul care pericolul a devenit iminent si pana la incetarea acestuia. Daca pericolul putea fi inlaturat si in alt mod starea de necesitate nu exista.

Ø      Sa nu fi cauzat urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat. Daca prin fapta s-au cauzat urmari mai grave pentru ca faptuitorul nu si-a dat seama in moment savarsirii faptei ca urmarile vor fi mai grave, fapta urmeaza fi considerata savarsita tot in stare de necesitate. Cand faptuitorul si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave prin savarsirea faptei decat daca pericolul nu era inlaturat, atunci fapta nu mai este savarsita in stare de necesitate, ci este infractiune si atrage raspunderea penala a faptuitorului.

Ø      Sa nu fie savarsita de catre o persoana sau pentru a salva o persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul Astfel, nu este in stare de necesitate persoana care datorita functiei sau profesiei sale, este obligata sa infrunte pericolele inerente functiei sau profesiei respective (militarii aflati in misiune de lupta, pompierii, marinarii, medicii etc.). Bineinteles, aceste persoane pot invoca starea de necesitate pentru faptele de salvare pe care le comit in exercitiul functiei sau profesiei.

3. Constrangerea fizica si constrangerea morala

Potrivit art.46 C.pen. "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita sub imperiul unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista. De asemenea, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita sub imperiul unei constramgeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod".

Constringerea fizica (forta majora) a fost definita ca fiind presiune pe care o forta, careia nu i se poate rezista, o exercita asupra energiei fizice a unei persoane, in asa fel incit aceasta energie, scapand de sub controlul constiintei si vointei persoanei contranse, se manifesta printr-o fapta prevazuta de legea penala (ex. un paznic este imobilizat si impiedicat sa alarmeze).

Constrangerea morala (amenintare), este presiunea exercitata de o persoana asupra psihicului altei persoane in asa fel incat persoana constransa savarseste o fapta penala (ex.sub amenintarea cu moartea un casier da cheile unui talhar de la casa de bani)[2].

Conditiile constrangerii fizice:

Ø      Sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala

Ø      sa existe o constrangere fizica asupra persoanei care comite fapta prevazuta de legea penala.Forta straina care exercita constrangerea trebuie sa actioneze direct - in momentul savarsirii faptei - asupra fizicului persoanei care comite acea fapta. De exemplu o persoana imobilizeaza un functionar pentru a-1 impiedica sa-si indeplineasca o indatorire de serviciu. De asemenea, forta straina poate consta intr-un fenomen natural (o inzapezire, un vant puternic etc.) sau intr-un proces fiziologic ce impiedica persoana constransa sa actioneze conform obligatiilor sale (de exemplu, un lesin, un atac de cord etc).

Ø      Persoana constransa sa nu aiba posibilitatea de a rezista actiunii de constrangere. Daca persoana constransa are posibilitatea sa anihileze cu mijloace proprii ce pot fi folosite fara pericol, presiunea exercitata asupra energiei fizice, caracterul penal al faptei nu este inlaturat si acea persoana va raspunde penal, pentru infractiunea savarsita.

Conditiile constrangerii morale

Ø      Sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala sub imperiul constrangerii executate prin amenintare, altfel problema inlaturarii caracterului penal al faptei nu se poate pune, fiind lipsita de obiect.

Ø      Sa se exercite o actiune de constrangere executata prin amenintare cu un pericol grav. Amenintarea poate fi orala (verbala) sau scrisa. Pericolul grav cu care
se ameninta, daca nu se savarseste fapta pretinsa, poate privi viata, integritatea corporala, libertatea, demnitatea, averea celui amenintat ori a altei persoane.

Ø      Pericolul grav cu care se ameninta sa nu poata fiinlaturat altfel decat prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala.

4. Cazul fortuit

Potrivit art.47 C.pen., "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta".

Cazul fortuit desemneaza situatia, starea, imprejurarea in care actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu 1-a conceput si nici urmarit si care se datoreaza unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta.

Astfel, un tractorist care in timp ce ara cu tractorul, atinge cu plugul un obuz ramas neexplodat in pamant din timpul razboiului, care explodeaza si raneste un muncitor agricol, nu va raspunde penal fiind in situatia cazului fortuit[3].

Pot fi imprejurari fortuite: fenomenele naturii (ex.: cutremure, furtuni, trasnete, alunecari de teren etc.) tehnicizarea activitatilor umane (defectarea unui
mecanism), starea maladiva a unei persoane (epilepsie, atac de cord etc), comportarea imprudenta a victimei etc. Aceste imprejurari imprevizibile pot fi anterioare, concomitente sau subsecvente actiunii faptuitorului.

Conditiile cazului fortuit

Ø      Rezultatul socialmente periculos al faptei sa fie consecinta interventiei unei imprejurari straine de vointa si constiinta faptuitorului. Totodata, trebuie sa existe raport de cauzalitate intre imprejurarea neprevazuta si rezultatul respectiv in caz contrar nu exista caz fortuit intrucat rezultatul s-ar fi produs ca urmare a actiunii sau inactiunii faptuitorului si fara interventia neprevazuta a energiei straine.

Ø      Faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea interventia imprejurarii care a produs rezultatul.

Ø      Actiunea sau inactiunea care - datorita interventiei neasteptate a imprejurarii fortuite a determinat producerea rezultatului neprevazut - sa fie o fapta incriminata de legea penala.

5. Iresponsabilitatea

Potrivit art. 48 Cod. pen."nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau de inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele".

Prin alienatie mintala se intelege orice stare de alterare a facultatilor mintale, provenind dintr-o cauza patologica, o anormalitate fiziologica, o leziune organica sau orice cauza morbida. Intra in aceasta categorie anomalii care fac imposibila dezvoltarea facultatilor psihice (idiotenie, infantilism, debilitate mintala etc.) sau maladii ale sistemului nervos si psihic (nebunie, oligofrenie, schizofrenie paranoida, nevroze, psihoze etc).

In categoria altor cauze pot fi incluse unele fenomene psihologice (somn natural, somn hipnotic, lesin etc.) sau diferite tulburari psihice provocate prin diferite intoxicatii (stari de inconstienta provocate prin alcool, stupefiante, narcotice, alimente alterate etc).

Incapacitatea psihica poate fi permanenta ori trecatoare, congenitala sau survenita. Pentru a fi o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, iresponsabilitatea faptuitorului trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei si sa fie totala.

Conditii:

Ø      Sa existe o stare de incapacitate psihica.

Ø      Starea de incapacitate psihica sa existe in momentul savarsirii faptei. Nu se gaseste in aceasta stare cel care si-a provocat-o ori a acceptat sa i se provoace o stare de inconstienta. Spre exemplu, faptuitorul a acceptat sa fie hipnotizat ori narcotizat pentru a invoca aceasta stare in apararea sa.

Ø      Starea de incapacitate psihica sa fie datorata alienatiei mintale sau altor cauze.

Ø      Fapta savarsita sa fie prevazuta de legea penala

6. Betia

Potrivit art.49 alin.l C.pen. "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante

De asemenea, potrivit art.49 alin.2 C.pen., starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta".

Dintre formele betiei cea care are efect inlaturarea caracterului penal al faptei este betia accidentala completa.

Conditiile starii de betie

Ø      In momentul savarsirii faptei, faptuitorul sa se fi gasit in stare de betie produsa de alcool sau alte substante;

Ø      Starea de betie in care se gaseste faptuitorul sa fi accidentala, involuntara, fortuita;

Ø      Starea de betie sa fie completa;

Ø      Fapta comisa in starea de betie accidentala si completa sa fie prevazuta de legea penala.

7.Minoritatea faptuitorului

Potrivit art. 50 C.pen. "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita de un minor care, la data comiterii acesteia, nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal".

Conditii

Ø      Sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;

Ø      Fapta sa fie savarsita de catre un minor care nu indeplineste conditiile legale pentru a raspunde penal Minorul care are intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant. Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani se prezuma ca nu are discernamant si nu raspunde penal.

Ø      Minorul sa se afle in aceasta stare in momentul savarsirii faptei.

8. Eroarea de fapt

Potrivit art.51 Cod pen., eroarea de fapt consta in necunoasterea sau cunoasterea gresita de catre faptuitor a existentei unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei ori o circumstanta agravanta in legatura cu aceasta.

Conditii :

Ø      Sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala;

Ø      In momentul savarsirii faptei, faptuitorul sa nu fi cunoscut existenta unor stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei Obiectul erorii poarta deci asupra starii, situatiei sau imprejurarii de care depinde caracterul penal ai faptei (art.51 alin.l C.pen.). Starea desemneaza modul in care se prezinta o persoana (de exemplu: starea civila, pregatirea intelectuala, starea de minoritate, starea de sanatate etc.) ori un bun (valoarea economica, starea de uzura etc), ori o institutie (utilitate publica, sarcinile ce-i revin s.a.). Situatia se refera la pozitia pe care o are o persoana (casatorita, ruda apropiata etc), ori un bun (daca apartine avutului public sau celui privat s.a.). Imprejurarea desemneaza o circumstanta in care are loc savarsirea faptei (noapte, razboi etc).

Ø      Starea, situatia sau imprejurarea necunoscuta de faptuitor sa reprezinte un element constitutiv al infractiunii ori o circumstanta a acesteia.

9. Eroarea de drept

Eroarea de drept desemneaza necunoasterea sau cunoasterea gresita a unei norme penale sau a unei norme extrapenale. Eroarea de drept penal nu inlatura caracterul penal al faptei (art.51 alin.4 C.pen.). Deci, legea penala trebuie cunoscuta de toti cei carora ea se adreseaza, acestia trebuind sa-si conformeze conduita exigentelor ei. Doctrina penala, prevede principiul ca nu se poate invoca necunoasterea legii, fiindca nimeni nu poate fi presupus ca o ignora.