CERCETAREA CRIMINALISTICA A ACTELOR SCRISE

UNIVERSITATEA DE VEST ,,VASILE GOLDIS'' ARAD

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE

CERCETAREA CRIMINALISTICA A

ACTELOR SCRISE

1.Notiuni generale.

Scrierea, fiind un mijloc de fixare si de transmitere a gandurilor prin intermediul semnelor grafice , de-a lungul vremii a fost utilizata tot mai intens la intocmirea unui spectru vast de acte oficiale sau particulare. Astfel devenind probe frecvente despre anumite intelegeri intre oameni, ale existentei unor evenimente, actele scrise nu au intarziat sa fie si obiectul celor mai felurite procedee de falsificare.

Astazi, actele scrise ocupa un rol insemnat in randul probelor judiciare. Ele sunt examinate ca probe scrise si ca probe materiale. Ca probe scrise, li se studiaza continutul spiritual, de idei, precum si forma de redactare. Iar ca probe materiale, intereseaza prezentarea generala , natura suportului si a substantei cu care s-a scris, deosebirea de culoare intre scrisul de baza si cel adaugat , diferitele stersaturi ce schimba forma exterioara a actului.

Sub denumirea de act scris sau de document in criminalistica se intelege orice act tiparit, dactilografiat, manuscris, schita, desen, prin care se atesta starea civila, identitatea unei personae, pregatirea scolara, profesionala, incheierea de anumite contracte, felurite declaratii, bilete de calatorie, de banca, timbre etc.

Cercetarea actelor scrise in criminalistica are o sfera mai restransa in comparatie cu cea judiciara.Cercetarea judiciara a actelor scrise presupune examinarea lor contabila, financiara, criminalistica si de alta natura.

In cursul cercetarii actelor scrise sub aspect criminalistic se rezolva urmatoarele sarcini: ridicarea actelor scrise, stabilirea materialului si a substantei cu care a fost scris actul supus cercetarii, determinarea vechimii, descoperirea falsului, cercetarea biletelor de banca, a timbrelor, a monedelor falsificate, a textelor batute la masina, identificarea persoanelor dupa scrisul de mana ori dactilografiat, citirea textelor cifrate si invizibile

2.Ridicarea si conservarea actelor scrise.

Organul de urmarire penala procedeaza la ridicarea si conservarea actelor scrise, aplicand metode diferite in raport cu natura lor si cu starea in care acestea se afla.

Actele scrise se gasesc de obicei, in stare obisnuita de utilizare, iar uneori deteriorate, rupte sau arse.

A. Ridicarea si conservarea actelor scrise se fac in asa fel incat urmele existente sa nu fie distruse si, totodata sa nu creeze alte urme noi. Astfel in procesul ridicarii si impachetarii lor, se respecta urmatoarele:

-actele se ridica cu penseta sau cu manusi, daca dupa natura faptei intereseaza si urmele existente pe ele;

-pe actele descoperite si ridicate nu se face nici o mentiune, intrucat orice mentiune facuta modifica aspectul initial al actului;

- in momentul impachetarii, nu se fac indoituri noi. Indoiturile initiale create prin plierea in dosare, plicuri, etc., in anumite situatii, prin numarul, pozitia ajuta la stabilirea adaugirilor facute ulterior in textul actului, la determinarea modului de pastrare si a gradului de uzura;

-actele ridicate, pentru pastrare, nu se cos la dosar, ci se introduce in plicuri, fara a se creea indoituri.

Actele ridicate, inainte de a fi trimise expertului criminalist, sunt supuse de catre organul judiciar unui examen general. Prin examenul general se urmareste aspectul de ansamblu al actului, adica, daca in functie de natura si destinatia sa, este intocmit conform cerintelor legale, plecand de la organul emitent, materialul suport si substanta scrierii, pana la cerintele formale ca antetul, numarul de inregistrare, datarea, semnaturile, stampilele, eventualele notari in cuprinsul sau , urmarindu-se totodata daca nu cumva are elemente de neconcordanta in continutul sau , ori incercari de modificari pe cale fizica sau chimica. Cu ocazia cercetarii generale ale actului scris se pot descoperi anumite indicii care sa trezeasca dubii asupra autenticitatii sale, cum ar fi spre exemplu, unele hasurari, stersaturi ale semnelor grafice, modificari de cifre sau litere, adaugiri de semene intre cuvinte ori intre randuri, caracteristici grafice distincte in anumite zone ale actului etc.

Cercetarea speciala consta intr-o examinare in detaliu a actului scris, care presupune utilizarea unor mijloace tehnice din dotarea organelor judiciare. Aceasta cercetare incepe cu examinarea actului din diferite unghiuri de incidenta a luminii pe suprafata sa si in transparenta, continuand cu analiza elementelor in detaliu cu lupa, la infrarosii. Pe aceasta cale se ajunge deseori la evidentierea falsului prin stergere, adaugiri, copiere a semnaturilor sau a impresiunilor de stampile, diferente de grup intre semnele grafice dactilografiate ori unele elemente individuale ale masinii de scris.

B. Ridicarea si conservarea actelor deteriorate sunt activitati intalnite destul de des in practica de urmarire penala. Cu ocazia cercetarii la fata locului sau a perchizitiei, uneori actele pot fi gasite rupte sau arse.

1. Actele rupte, dupa ce sunt adunate toate fragmentele cu penseta, spre a nu se distruge urmele sau a nu se creea pe ele altele noi, se refac dupa urmatoarea metoda: se aseaza cu penseta pe o sticla plana, incepand cu colturile si terminand pe cat posibil cu marginile si apoi cu partile interioare. In acest proces de reconstituire a actului rupt se tine cont de forma marginilor, directia si continutul scrisului, de cutele rezultate prin pliere, precum si de unele pete sau stersaturi descoperite pe bucatile adunate. Dupa refacerea actului in intregime, astfel incat continutul de ideei al textului sa poata fi citit, se aplica peste el o noua placa de sticla, care se lipeste pe margini cu prima, in vederea conservarii lui in aceasta stare. Actul refacut nu se lipeste pe hartie si nu se lipesc nici bucatiile intre ele, pentru a nu se distruge eventualele urme.

2. Actele distruse prin ardere se ridica si se conserva prin diferite procedee, in functie de masura deteriorarii lor.

Cand actul este gasit chiar in procesul arderii, inainte de toate se intrerupe arderea prin impiedicarea alimentarii cu oxigen. Daca arderea are loc in soba sau cuptor, se inchide burlanul si gura sobei. Daca este intr-un loc deschis, focul se acopera cu un vas care sa nu permita patrunderea     oxigenului si nici sa nu vina in contact cu actul aflat in procesul arderii. Nu se recomanda stropirea cu apa si nici acoperirea cu carpe ude pentru a nu distruge partile deja arse.

Hartia arsa se ridica cu ajutorul curentilor de aer, creeati prin miscarea unui carton. In momentul in care hartia carbonizata se ridica cu ajutorul curentilor de aer, se introduce sub ea un alt carton. Ambalarea hartiei arse se face in cutii cu vata. Peste vata se intinde o foita subtire de hartie, ca sa impiedice aderarea scamelor de vata la hartia carbonizata.

In cazul in care actul ars este greu de manipulat, trebuie tratat, in prealabil cu unele substante, spre a-l face mai rezistent la transport.

Pentru aceasta se pulverizeaza cu vapori de apa si ulei de ricin iar apoi cu serlac sau colodion. Vaporii de apa si de ulei inmoaie hartia arsa, iar pulverizarea cu serlac sau cu colodion formeaza un strat protector, facand-o mai rezistenta.

Hartia arsa capata din elasticitate prin introducerea ei intr-un mediu umed, pulverizata cu vapori de apa, dupa care se trateaza cu o solutie de 15-20 la suta glicerina sau prin pulverizari succesive cu uleiuri minerale. Odata inmuiata si usor consolidata, hartia se intinde intre doua placi de sticla sau de material plastic. Prin procedeele aplicate pentru evidentierea scrisului ars se exploateaza diferenta cromatica de reflexie a luminii cu ajutorul fotografiei de reflexii ori sub raze infrarosii.

3. Stabilirea materialului suport al actelor si a substantei cu care au fost scrise.

A. Materialul suport pentru intocmirea actului scris poate sa difere atat ca natura cat si ca prezentare exterioara. De obicei se folosesc ca materiale suport hartia de diferite sortimente, nuante variate de culoare si mai rar panza, lemnul sau foile de metal. Intrucat hartia este utilizata cel mai adesea ca material suport la intocmirea actelor scrise, sunt prezentate succint elementele la care trebuie insistat la examinarea ei. Astfel, se determina greutatea specifica, grosimea, nuanta de culoare, elasticitatea, filigranarea, transparenta, compozitia chimica.

a.Greutatea specifica se stabileste pentru diferentierea sorturilor de hartie si se face prin cantarirea unor esantioane egale si cu acelasi grad de umiditate.

b.Grosimea hartiei ajuta la stabilirea sortimentului din care face parte.Diferentele izolate de grosime contribuie la descoperirea portiunilor acoperite cu diferite substante straine, a regiunilor subtiate prin stergere mecanica a scrisului.Grosimea generala a hartiei se stabileste cu sferometrul.

c. Nuanta de culoare este un element prin care se pot stabili, sortimentul, vechimea si uneori compozitia chimica a hartiei. Nuantele de culoare ale hartiei sunt foarte variate, in functie de substantele sale componente, de natura celulozei utilizate si de scopul urmarit la fabricarea ei. Asupra nuantei de culoare mai influenteaza lumina, durata si conditiile de pastrare.

d.Elasticitatea este o proprietate ce se imprima hartiei inca din momentul fabricarii ei in functie de destinatie. Compozitia chimica este hotaratoare pentru gradul de elasticitate.

e. Transparenta se stabileste prin masurarea fotometrica si fotografiere. Ea este data de compozitia chimica, culoarea si de grosimea hartiei.

g.Compzitia chimica depinde de natura materialului din care se obtine celuloza si de substantele complementare, care au rolul de a-i da o anumita elasticitate, consistenta, nuanta de culoare, netezime

In prezent, materialele de baza pentru obtinerea celulozei necesare la fabricarea hartiei sunt: lemnul ( brad, molid, plop, mesteacan, salcie ), plante industriale ( canepa, in, bumbac, urzica si stuf), resturi de cereale (paie de grau, orz, ovaz). Pentru decolorarea celulozei se foloseste, in proportii diferite, in functie de destinatie, hipocloritul de calciu.

Compzitia chimica a hartiei se stabileste prin examenul microscopic, analiza chimica, cercetarea sub raze ultraviolete si cu izotopi radioactivi.

B. Substanta utilizata la scrierea actului trebuie cunoscuta, deoarece prin intermediul ei se poate stabili vechimea actului in cauza, adaugirile facute in cuprinsul sau, precum si alte falsuri.

a. Cernelurile se deosebesc intre ele dupa compozitia chimica si dupa nuanta de culoare.

In mod obisnuit, cernelurile se fabrica din mai multe substante chimice care le asigura fluiditatea, volatilitatea, durate necesara de conservare, aderenta corespunzatoare la hartie, mentinerea culorii mult timp dupa venirea in contact cu aerul si materialul suport al actului. Tinandu-se seama de substantele de baza, cernelurile se pot imparti in doua mari grupe: cerneluri galo-taninice si cerneluri pe baza de coloranti organici.

Tinandu-se seama de scopul urmarit, cantitatea materialului primit pentru cercetare, precum si de posibilitatiile tehnico-stiintifice, scrisurile cu cerneala se pot examina microscopic, prin intermediul fotografiei, spectroscopic, prin analize chimice, sub radiatii ultraviolete sau infrarosii, precum si prin activitatea cu neutroni.

b. Pastele pentru stilourile cu bila sau cu fibre sunt fabricate, ca si cernelurile, dupa retete deosebit de variate.

Scrisul cu pasta se distinge de cel cu cerneala si cu ochiul liber. Pasta nu patrunde in hartie si adesea se observa usoare intreruperi. Linia scrisului nu este uniform colorata si prezinta o usoara urma de adancime in masa hartiei.

Prin aceleasi analize de laborator, ca si la cerneluri, si la paste se diferentiaza nuantele de culoare si continutul lor chimic.

c. Creioanele negre utilizate la intocmirea actelor au minele din grafit cu adaos de caolina, iar cele colorate contin caolina de calitate superioara, substante minerale de diferite culori si clei. Cercetarea scrisului realizat cu creioane se desfasoara prin aplicarea metodelor folosite la cerneluri si la paste.

4. Stabilirea vechimii actelor.

Necesitatea stabilirii vechimii actelor apare cand nu se cunoaste data intocmiriilor sau cand asupra datei mentionate exista dubii. Ca elemente de comparatie se folosesc continutul spiritual al actului, proprietatiile hartiei, ale cernelii sau ale minei creionului, precum si caracteristicile masinii de scris la actele dactilografiate.

Continutul de idei se compara cu perioada in care se pretinde ca a fost elaborat. In acest sens se cerceteaza daca numele de persoane, denumirea de strazi, localitati, mentionate in act au existat in perioada respectiva.

Vechimea hartiei, ca material suport, este data de aspectul exterior al decolorarii, gradul de elasticitate, diferite urme creeate prin pastrarea si folosirea ei. In ceea ce priveste cerneala, pasta si substanta creioanelor din scrisul actului, acestea sufera deasemenea schimbari perceptibile prin trecerea timpului, atat in priviinta culorii, cat si a gradului de oxidare.

Schimbarea nuantei de culoare a hartiei se produce pe masura trecerii timpului. Acest proces este influentat de compzitia chimica a hartiei si de conditiile de pastrare. Hartia a carei substanta este din masa lemnoasa se ingalbeneste mai repede decat cea pe baza de canepa sau in .

Substanta scrierii, cu trecerea timpului, de asemenea sufera schimbari perceptibile, si tot in functie de continutul sau chimic Si de conditiile de pastrare a actului scris. Trasaturile realizate cu creioane de grafit, colorate, ori cu ajutorul hartiei copiative trec printr-un proces decolorativ foarte lent, in schimb cele executate cu cerneluri inregistreaza schimbari mai evidente.

Sub influenta luminii, a umiditatii, a oxigenului si a altor factori din mediul de pastrare si din masa hartiei, traseul scrisului trece prin mai multe nuante de culoare. Si aici compozitia chimica a cernelii si trecerea timpului sunt factori hotaratori.

Solubilitatea cernelii din actul scris, de asemenea difera in functie de timp, dupa care un rol important il au conditiile de pastrare a actului in cauza si compozitia chimica a cernelii utilizate. Cu cat actul este mai vechi, cu atat cerneala din scrisul sau se dizolva mai greu. Deasemenea si copiabilitatea scrisului cu cerneala descreste pe masura trecerii timpului. Gradul de copiabilitate al scrisului cu cerneala se poate observa prin asezarea peste actul scris a hartiei de filtru umezite cu apa, alcool, acetona, sau cu un alt solvent, ori prin intermediul gelatinei de pe hartia fotografica, dupa eliberarea din acesta a halogenurii de argint.

Viteza de reactie va fi diferita in functie de vechimea scrisului. Cerneala din traseul scrisului reactioneaza la tratamentul cu reactivi chimici, cu atat mai lent cu cat scrisul respectiv este mai invechit.

Vechimea actelor dactilografiate se apreciaza in functie de proprietatiile hartiei, caracteristicile de tip si de uzura ale masinii de scris, si de limbajul folosit in cuprinsul textului supus examinarii.

5. Stabilirea falsului in acte.

Actele pot fi falsificate total sau partial. Ele se redacteaza in numele unei intreprinderi de stat ori institutii, al unei organizatii obstesti sau a unei persoane particulare. Persoana in numele caruia se elaboreaza actul poate sa existe in realitate sau sa fie fictiva.

Actele falsificate in intregime de catre aceiasi persoana au unitate de structura, atat logica cat si grafica, ceea ce lipseste in majoritatea situatiilor de falsuri partiale.

Metodele de examinare a falsului in acte se aleg si se aplica in funtie de procedeul utilizat la falsificare, de natura hartiei si a substantei de scris folosite la intocmirea actului. Falsul in acte se realizeaza prin inlaturarea, acoperirea, adaugirea de text, contrafacerea scrisului, falsificarea stampilelor si a semnaturilor.

a. Falsul prin inlaturarea de text are loc pe cale mecanica si chimica.procedeele de inlaturare mecanica a unui senm sau a mai multor semne sunt razuirea si radierea .

Razuirea se realizeaza cu ajutorul unor instrumente ascutite, cum sunt lama de ras, cutitul, varful unui ac, precum si unele substante abrasive pulverizate intr-un strat fin pe suprafata hartiei, dupa care se freaca usor locul care urmeaza a fi sters. In general falsul prin razuire se limiteaza la inlaturarea unui numar redus de cifre, literele sau alte semene, in mod obisnuit se aplica la actele scrise cu cerneala, pasta, sau dactilografiate.

Radierea se face cu guma de sters sau uneori cu miez de paine. Inlaturarea scrisului pe cale mecanica cu diferite obiecte produce, odata cu inlaturarea semnelor, si o deteriorare a suprafetei hartiei. Portiunea stearsa devine mai mata, fara luciu, scamosata si mai subtire in comparatie cu zonele nesterse.

Alte urme, mai greu de observat, constau in resturi de substanta din traseul respectivului actului sters. Asemenea urme se evidentiaza in conditii de laborator prin aplicarea procedeului fotografiei selective. Scrisul cu creionul ori cu pixul prezinta pe traseu si modificari in masa hartiei, mai ales cand aceasta este de calitate inferioara.urmele de adancime create de instrumental de scris nu se inlatura prin stergere, ramanand aproape intacte. Ele sunt mai pronuntate pe versoul actului, sub forma unui traseu proeminent, prin care, de multe ori, se reconstituie scrisul sters.

In cazurile in care pe zonele vatamate ale hartiei se scrie un nou text, traseul respective are un alt aspect. Cand se scrie cu cerneala, aceasta difuzeaza in partile laterale ale scrisului nou, precum si in masa hartiei. Daca peste zona scrisului sters se scrie cu creionul sau cu pixul, traseul astfel realizat este mai pronuntat, mult adancit in masa hartiei si., privit sub lupa, evidentiaza usoare goluri de substanta colorata.

Pentru descoperirea falsului prin razuire sau radiere, se examineaza actul sub un izvor de lumina ce cade oblic pe suprafata hartiei: portiunea vatamata este mai mata, apoi, se priveste actul in zare, iar partea razuita sau radiata, datorita subtierii ei in locul respectiv , este mai transparenta. Deasemanea se mai poate pulverize pe hartie un praf foarte fin de grafit, zona stearsa pe cale mecanica va fi puternic imbibata cu firicele de pulbere.Cand nu se descopera prin procedeele mentionate, se recurge la vaporizarea cu iod si la cercetarea actului sub radiatii ultraviolete. Vaporii de iod adera in cantitate mai mare la regiunile sterse pe cale mecanica, colorandu-le in brun-inchis,iar sub razele ultraviolete aceste regiuni au o luminiscenta diferita de cele nevatamate.

Corodarea este o inlaturare de text prin utilizarea celor mai diferiti reactivi chimici. Ea decoloreaza scrisul, transformand cerneala intr-o compozitie slab colorata ori chiar incolora. De obicei, in acest scop se folosesc acizi diluati si substante alcaline care au in solutie o reactie bazica.

Spalarea , relaizata tot prin intermediul reactivilor chimici, mai ales a solventilor organici, decoloreaza scrisul si chiar il dizolva, de multe ori disparand total.

Partea vizata are de obicei o culoare mai diferita de cea a regiunilor necorodate sau nespalate, este mai fragila cu insemnate pierderi din netezime si luciu.

Actele corodate si cele spalate se examineaza sub raze ultraviolete, la microscop si prin intermediul unor reactivi chimici, in vederea constatarii falsului si mai laes pentru evidentierea scrisului alterat.

b. Falsul prin acoperire de text se realizeaza cu hasuri de aceiasi substanta ca si scrisul ori se creeaza peste scris pete de cerneala ori de alta substanta

In situatia in care pata nu se inlatura fara deteriorarea hartiei si a scrisului din regiunea acoperita, se procedeaza la fotografierea actului pe verso cu lumina in transparenta, sau cu filtre de culoare. De asemenea, se poate recurge si la fotografierea scrisului acoperit sub radiatii infrarosii.

O problema oarecum inrudita cu falsul prin acoperire de text este si scrisul cu cerneluri invizibile.In practica cercetarii criminalistice se intalneste destul de des evidentierea scrisului invizibil, realizat de diferite substante incolore, cunoscute sub denumirea de cerneluri simpatice. Asemenea scrisuri se executa de obicei, pe hartie obisnuita de multe ori intre randurile unui scris vizibil, pentru a nu trezi banuieli asupra mesajului secret propriu-zis. Printre asa-numitele cerneluri simpatice, mai des utilizate, pot fi amintite sucul de lamaie ori de ceapa, laptele dulce, saliva, acidul sulfuric, solutii din saruri de cobalt

Evidentierea scrisului astfel intocmit se poate realiza prin mai multe procedee.Pentru inceput, actul suspect se examineaza sub diferite unghiuri de incidenta a luminii asupra sa, prin care se observa o usoara diferenta de stralucire, din cauza substantei folosite,si o diferenta de relief pe suprafata hartiei, datorita instrumentului de scris.

Dintre procedeele de laborator, unele se bazeaza pe folosirea efectului a razelor invizibile, altele pe aplicarea anumitor substante pulverizante sau pe tratarea actului suspect cu vapori ori cu solutii de iod.

c. Falsul prin adaugarea de text consta in alaturarea la textul existent a unor semne ori cuvinte. Asemenea adaos schimba sensul initial al continutului actului, cum se intampla in cazul trecerii cuvintelor din masculuin in feminin din singular la plural doar printr-o singura litera. Uneori , chiar mai simplu, se schimba intelesul unei fraze printr-o singura virgula. Textul adaugat se descopera dupa criteriul de incadrare logica in cuprinsul actului dupa felul de ordonare si desfasurare a scrisului. Specifice la scrisul adaugat sunt prescurtarile neobisnuite ale unor cuvinte, inghesuirea literelor sau a cifrelor, orientarea diferita a randurilor, precum si numeroase elemente de detaliu ale celor doua scrisuri daca falsul s-a comis de catre o alta persoana decat autorul textului autentic.

La actele dactilografiate, semnele adaugate au o pozitie deviata fata de textul original, sunt mai sus sau mai jos fata de orizontala scrisului. De asemenea, pasul dintre semnele imediat apropiate a celor doua scrisuri difera ca marime, fiind mai mic sau mai mare atat fata de marimea distantelor dintre semnele scrisului initial, cat si marimea distantelor dintre semnele scrisului adaugat.

Diferenta de pigmentatie a cernelurilor este, de asemenea, un indiciu al adaugarilor de text.

d. Falsul prin contrafacerea scrisului cunoaste copierea si imitarea.

Copierea se executa prin reproducerea scrisului ori a semnaturii altei persoane in transparenta, utilizand hartia de calc, copiativa sau cea obisnuita. Textul copiat pe aceasta cale are urmatoarele elemente caracteristice: intreruperi in cursivitatea scrisului, retusuri, reluari, tremuraturi, presiune uniforma si aceleasi dimensiuni cu ale scrisului copiat. [3]

Imitarea se efectueaza dupa un scris original sau din memorie. Dupa scrisul original, imitarea se relizeaza cu modelul autentic in fata, pe cand cea din memorie pe baza unui prealabil exercitiu .

Dintre caracteristicile,,scapate'' se pot aminti trasaturile de legatura ale literelor, linia de baza a literelor si a cifrelor, finalizarile etc.

e. Falsul stampilelor se ralizeaza prin contrafacere, desenarea pe actul in cauza a unei impresiuni de stampila, transferarea impresiunii autentice pe actul fals. Contrafacerea stampilelor autentice dupa impresiunile depuse pe diferite acte se executa prin zincografie sau confectionarea manuala a unei stampile.

Confectionarea stampilelor prin zincografie da rezultatele cele mai apropiate de original, din care cauza foarte greu se poate descoperi falsul. Ca elemente de comparatie se folosesc detaliile din impresiunile stampilei originale creeate aproximativ in timpul elaborarii actului suspect de fals . Stampilele false se confectioneaza manual, de obicei din cauciuc, material plastic sau piele. Impresiunile din aceste stampile se deosebesc de cele originale prin detaliile reproduse in general mai grosolan, cum ar fi distanta dintre litere, conturul, marimea si latimea lor.

Uneori se folosesc drept stampile, monede din metal sau stampile vechi scoase din uz , stampile curente ale altor institutii. Pentru comparatie se folosesc impresiuni ale stampilei autentice de pe acte elaborate in aceeiasi perioada.

Stampilele se mai falsifica prin desenarea dupa impresiunea stampilei originale, prin copiere directa sau prin imitare.

O alta modalitate de falsificare a stampilelor este transferarea pe actul fals a unei impresiuni autentice, prin intermediul unei pelicule, ale hartiei fotografice umezite, al unei placi de sticla gelatinata si cu albus de ou fiert.

6. Cercetarea textelor dactilografiate

Cercetarea criminalistica a textelor dactilografiate se face in scopul determinarii marcii masinii de scris si identificarii ei, delimitarii perioadei cand a fost dactilografiat actul in cauza si identificarii dactilografului.

A. Determinarea marcii masinii de scris este o prima problema care trebuie sa-l preocupe pe criminalist. Elementele folosite in acest scop sunt caracterele literelor si ale cifrelor, pasul masinii, distanta dintre randuri si variatia semnelor in cuprinsul clavaturii.

Prin caracterele literelor si ale cifrelor se intelege talpa, marimea, conturul sau forma lor generala.

Pasul masinii este distanta dintre semne data de miscarea carului spre stanga prin apasarea pa taste sau pe levier pentru spatiile albe dintre cuvinte.

Fiecare model si tip de masina are o anumita distanta intre randuri. Comparatia distantei dintre randuri se face prin suprapunerea primelor randuri de sus ale paginilor.

Variatia semnelor pe claviatura, de asemenea, reprezinta un element de model si tip al masinii de scris. Exista masini cu claviatura completa, restransa, cum sunt cele portabile, si speciala. Tot de variatia semnelor tine si destinatia masinii pentru o anumita limba.

B. A doua etapa a cercetarii actului dactilografiat cuprinde studiul elementelor specifice, particularitatiile de uzura ale masinii respective. Asemenea elemente de uzura specifice fiecarei masini, sunt deformarile literelor sau ale cifrelor, devierea semnelor de la pozitia lor normala, caracterele de alt tip, datorita reparatiilor masinii.

Deformarile caracterelor constau in ruperea unei portiuni din litera ori cifra cum ar fi de pilda, o particica din piciorul unor litere, ori parti din bucla anumitor litere sau cifre care se imprima pe hartie in mod frecvent.

Devierea caracterelor de la pozitia lor normala de bataie se intalneste nu numai la masinile uzate, dar chiar si la cele relativ noi. Devierea poate fi orizontala sau verticala. Prima consta in imprimarea in text a unor caractere usor spre stanga sau spre dreapta, cea de-a doua se manifesta prin imprimarea caracterului deviat mai sus ori mai jos fata de orizontala randului. Pentru a le descoperii se fotografiaza textul si se mareste de mai multe ori. In acest fel, diferenta mica de pozitie a caracterelor se mareste odata cu intreg textul devenind mai perceptibila.

C. Ca urmare a studiului actului dactilografiat se mai poate stabili si vechimea lui, daca textul a fost batut la una sau mai multe masini, precum si daca s-au adaugat ulterior la scrisul initial semne cu aceiasi masina sau cu alta.

D. Identificarea dactilografului reprezinta a treia etapa a examinarii si are in vedere continutul spiritual al actului, limba si ortografia folosite, tehnica de dactilogrefiere, modul de plasare si scriere a titlului, a datei si semnaturii, aranjarea spatiilor libere, a alineatelor si a marginii din partea dreapta.

7. Identificarea persoanei dupa scrisul de mana.

Expertiza criminalistica a scrisului de mana are drept scop identificarea scriptorului necunoscut inca organelor judiciare si de expertiza, in timp ce grafologia studiaza scrisul de mana pentru descifrarea insusirilor psihice ale persoanei..

A. Continutul spiritual si evolutia grafica a scrisului.

Vocabularul, in care preferinta pentru anumite cuvinte, folosirea frecventa in text a unor cuvinte de specialitate sau a unor provincialisme, neologisme,obisnuinta de plasare a adjectivelor in fraza constituie elementele care tin de persoana scriptorului.

Evolutia grafica este data de usurinta cu care scrie persoana in cauza, de experienta pe care o are acesta.

Scrisurile inferioare sunt executate printr-o coordonare slaba a miscarilor, intr-un ritm foarte lent, cu timiditate, fara siguranta, au un traseu fara uniformitate in realizarea semnelor grafice.

Scrisurile de evolutie medie,in general sunt ingrijite, cu semnele grafice uniforme ca marime, contur si pozitie fata de linia randurilor, asa cum a fost obisnuit scriptorul inca de pe bancile scolii.

B.Caracteristicile grafice ale scrisului.

1.Caracteristicile generale.

a. Forma sau structura scrisului se apreciaza dupa configuratia literelor, scrisurile putand fi cursive ori cu caractere tipografice , iar in ceea ce priveste modul de legare a literelor scrisurile sunt arcadate, ghirlandate, unghiulare, rotunjite.

b.Dimensiunea sau marimea scrisului se apreciaza prin raportarea intregului text la marimea generala a suportului de scris si la destinatia sa. Se considera ca scrisul mare are semnele grafice mai inalte de 2-3 mm,iar cel mai mic sub aceasta valoare.

c. Repartizarea scrisului este concretizata in distanta dintre litere si cuvinte, spatiile dintre randuri si marimea alineatelor.

d.Inclinatia scrisului se socoteste dupa pozitia axei longitudinale a literelor, mai ales a deplasamentelor fata de perpendiculara ce cade pe orizontala randurilor. Dupa acest element, scrisul este inclinat spre dreapta, vertical, inclinat spre stanga sau nedeterminat.

e.Directia randurilor este determinata de particularitatiile psiho-fiziologice ale scriptorului si influentata de conditiile concrete, obiective si subiective, in care se scrie.

f.Linia de baza a scrisului se socoteste dupa limitele inferioare ale literelor si ale cifrelor, la deplasamente avandu-se in vedere numai corpul propriu-zis al literelor.In acest sens se disting, linie dreapta, linie serpuita, concava, conexa si foarte rar franta.

2. Caracteristicile individuale ale scrisului de mana.

a .Constructia semnelor grafice consta in modul de realizare a fiecarei litere ori cifre din textul scris, priveste forma si modelul de baza utilizat de scriptor, care poate fi caligrefic sau tipografic. Se recomanda ca in procesul identificarii sa se confrunte mai multe litere de acelasi fel, cu pozitii diferite de cuvinte.

b. Numarul elementelor componente ce intra n constructia semnelor grafice evidentiaza continuitatea scrisului persoanei. Se studiaza la fiecare semn numarul de miscari al instrumentului de scris, ordinea miscarilor constatate intreruperile existente.

c. Forma elementelor componente ale semnelor grafice priveste modalitatiile de baza sub care se realizeaza trasaturile literelor si ale cifrelor in ansamblul scrisului de mana.

d.Inceperea semnelor grafice priveste procedeul aplicat la inceputul literei si pozitia ce i se da punctului incipient, de atac, in traseul ce formeaza corpul literei in cauza. In privinta acestui procedeu se intalnesc doua modalitati: fie inceperea literei cu o trasatura nefunctionala cunoscuta si sub denumirea de linie de atac, fie printr-o realizare directa a literei.

e.Finalizarea semnelor grafice. La scrisurile inhibitive finalizarea semnelor este mai scurta, uneori cu opriri bruste, in schimb ce la cele dinamogene (rapide) ele sunt trasate energic, accentuate, orientete ascendent sau descendent.

f. Legarea semnelor grafice, ca o caracteristica individuala , priveste mai mult scrisurile caligrafice, deoarece la cele tipografice ea, realizandu-se prin simpla juxtapunere a semnelor, nu se concretizeaza prin mai multe variante.

3. Scrisul deghizat se intalneste destul de des in cercetarea criminalistica a documentelor si are drept scop ascunderea adevaratului autor.

Degizarea poate fi realizata prin scrierea cu mana stanga, cu caractere de tipar, prin schimbarea directiei scrisului obisnuit, cu mana inmanusata, etc.

Indiferent de metoda deghizarii, scriptorul poate fi identificat dupa caracteristicile scapate din scrisul sau obisnuit.

4. Probele de scris se administreaza de catre organele judiciare si ele pot fi libere sau la cerere.

BIBLIOGRAFIE:

Ion Mircea ,, Criminalistica.''

D. Sandu ,,Falsul in acte''

L. Ionescu ,,Expertiza criminalistica a scrisului''