UNITATEA DE INFRACTIUNE

UNITATEA DE INFRACTIUNE

Notiuni generale:

- Calificarea juridica a unei fapte sau activitati antisociale, ca formand o singura infractiune sau, dimpotriva, doua sau mai multe infractiuni, produce consecinte juridice importante.

- In primul caz, faptuitorul va raspunde pentru o singura infractiune, iar in al doilea caz, acesta va raspunde pentru doua sau mai multe infractiuni.

- Cand prin activitatea savarsita se formeaza o singura infractiune, va exista unitate de infractiune, iar cand prin activitatea savarsita se realizeaza mai multe infractiuni, va exista pluralitate de infractiuni.

- Distinctia dintre cele doua prezinta importanta sub aspectul raspunderii juridice.

Definitie.

Prin unitatea de infractiune se intelege activitatea infractionala formata dintr-o singura actiune sau inactiune ce decurge din natura faptei sau din vointa legiuitorului, savarsite de o persoana si in care se identifica continutul unei singure infractiuni.

Feluri

Unitatea naturala - este determinata de unitatea actiunii sau inactiu-nii, de unicitatea rezultatului si de unicitatea formei de vinovatie.

Cunoaste trei forme:

- infractiunea simpla;

- infractiunea continua;

- infractiunea deviata.

Unitatea legala - nu este data de realitatea obiectiva, ci de vointa legiuitorului care reuneste, in continutul unei singure infractiuni, doua sau mai multe actiuni ce ar putea realiza fiecare in parte continutul unor infractiuni distincte. Aceasta are la baza legatura stransa dintre aceste actiuni.

Ea are urmatoarele forme:

infractiunea continuata;

- infractiunea complexa;

- infractiunea progresiva;

- infractiunea de obicei.

I. Unitatea naturala de infractiune Infractiunea simpla

Definitie. Este o forma a unitatii naturale de infractiune si se caracterizeaza printr-o singura actiune sau inactiune, printr-un singur rezultat si printr-o singura forma de vinovatie.

Caracteristici:

- este forma de infractiune cea mai des intalnita in legislatia penala si in practica judiciara;

- este o forma tipica a infractiunii;

- momentul consumarii coincide cu momentul epuizarii;

- poate fi savarsita numai printr-o actiune sau inactiune sau prin mai multe acte repetate in baza aceleiasi rezolutii infractionale (exemplu: savarsirea infractiunii de omor prin aplicarea mai multor lovituri de cutit).

Infractiunea continua

Definitie. Reprezinta o forma a unitatii naturale de infractiune ce se caracterizeaza prin prelungirea in chip natural a actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material, dupa consumare, pana la interventia unei forte contrare (exemple: furtul de energie electrica, evadarea).

Aceste infractiuni cunosc doua momente:

momentul consumarii - momentul savarsirii elementului material;

momentul epuizarii - momentul incetarii activitatii infractionale.

Caracteristici:

- este o forma atipica a infractiunii;

- elementul esential al acestei infractiuni este faptul ca ea se realizeaza printr-o atitudine dubla a faptuitorului: una comisiva (prin care se savarseste infractiunea); alta omisiva (prin care se lasa ca starea infractionala sa dureze);

- nu toate infractiunile pot cunoaste aceasta forma. Codul penal nu cuprinde dispozitii speciale privind infractiunea continua, ci face o singura referire la ea in art. 122 alin. 2.

Infractiunea continua poate cunoaste doua forme:

infractiuni continue permanente (evadarea);

- infractiuni continue succesive (portul ilegal de uniforma).

Observatie: impartirea aceasta prezinta importanta, deoarece orice intrerupere in cazul infractiunilor permanente are valoarea unei epuizari a infractiunii, iar reluarea activitatii infractionale reprezinta savarsirea unei noi infractiuni continue.

Cunoasterea momentului epuizarii prezinta importanta, deoarece:

- legea penala aplicabila in timp va fi legea in vigoare in momentul epuizarii faptei;

- tot de la acest moment incepe sa curga si prescriptia raspunderii penale;

- in raport de acest moment se stabileste si incidenta unui act de clementa (amnistie, gratiere).

Daca activitatea infractionala continua este desfasurata de o persoana in diferite etape ale vietii sale, are importanta si stabilirea varstei faptuitorului. Astfel, activitatea continua inceputa inainte de implinirea varstei de 14 nu va fi luata in seama.

Infractiunea deviata

Definitie. Reprezinta o forma a unitatii naturale de infractiune si desemneaza infractiunea savarsita prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana impotriva carora era indreptata, datorita greselii faptuitorului sau prin indreptarea actiunii, din eroare, asupra altei persoane sau altui obiect.

Modalitati:

- aberratio ictus - realizata prin devierea actiunii spre un alt obiect sau spre o alta persoana din greseala faptuitorului (exemplu: faptuitorul urmareste sa loveasca o persoana dintr-un grup, dar, manevrand gresit corpul contondent, este lovita o alta persoana);

- error in personam - realizata prin savarsirea faptei asupra altei persoane ori asupra altui obiect datorita erorii faptuitorului (exemplu: infractorul doreste sa-si ucida rivalul si noaptea, pe intuneric, il confunda cu o alta persoana, pe care o ucide).

II. Unitatea legala de infractiune Infractiunea continuata (art. 41 C. pen.)

Definitie. Reprezinta o forma a unitatii legale de infractiune caracterizata prin savarsirea de catre aceeasi persoana la intervale de timp diferite, in realizarea aceleiasi hotarari infractionale, a unor actiuni sau inactiuni, care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni.

Caracteristici:

- reprezinta o creatie a legiuitorului;

- este prevazuta expres de Codul penal - art. 41 alin. 2;

- e formata dintr-o pluralitate de acte unite sub trei aspecte: o unitate de subiect; o unitate de hotarare infractionala; o unitate de continut;

- fiecare fapt luat izolat poate constitui o infractiune de sine statatoare;

- reprezinta intotdeauna o cauza de agravare a raspunderii penale.

Conditii de existenta:

unitate de subiect activ - adica, aceeasi persoana sa savarseasca mai multe actiuni sau inactiuni, unele in calitate de autor si altele in calitate de complice;

pluralitate de acte de executare - savarsite la intervale diferite de timp, nici prea apropiate, nici prea indepartate.

Este indeplinita aceasta conditie cand faptuitorul savarseste o infractiune intentionata si, ulterior, o tentativa la aceeasi infractiune;

- unitate de rezolutie infractionala - rezolutia unica implica atat prevederea rezultatelor faptei, cat si urmarile acesteia ori acceptarea acestora. Dintre elementele ce pot concura, alaturi de alte imprejurari, la stabilirea unitatii de rezolutie se pot retine: unitatea obiectului infractiunii; unitatea locului; unitatea persoanei vatamate; unitatea de timp; - actele de executare de acelasi fel trebuie sa prezinte, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni (furt). Actele de executare nu trebuie sa fie identice, ci doar fiecare sa realizeze continutul aceleiasi infractiuni (infractiune consumata si tentativa). Efecte juridice:

- de la momentul epuizarii incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale (art. 122 alin. 2 C. pen.);

- tot in functie de momentul epuizarii se stabileste incidenta unui act de clementa (amnistie, gratiere);

- aplicarea legii penale in timp va fi cea in vigoare din momentul epuizarii;

- daca actele de executare se situeaza pe teritorii diferite, legea penala romana va fi incidenta, daca o parte ori rezultatul s-a produs pe teritoriul Romaniei (art. 143 C. pen.);

- tot in raport de momentul epuizarii se stabileste incidenta legii penale in raport cu varsta faptuitorului. Daca faptuitorul a inceput executarea cand nu avea implinita varsta de 14 ani, aceste acte nu se iau in considerare, ci numai acelea savarsite dupa implinirea acestei varste si, bineinteles, daca au fost savarsite cu discernamant.

Sanctiunea infractiunii continuate (art. 142 C. pen. si art. 34 C. pen.)

- reprezinta o forma de agravare facultativa a pedepsei;

- infractiunea continuata fiind unica, aplicarea pedepsei se face intr-o singura etapa;

- pedeapsa se va aplica spre maximul special, iar daca acesta este ne-indestulator, se va aplica un spor de pana la 5 ani (inchisoarea) sau un spor de pana la jumatate din maximul special (amenda);

- daca dupa condamnarea definitiva sunt descoperite alte fapte ce fac parte din continutul aceleiasi infractiuni, pedeapsa se va recalcula, nepu-tandu-se astfel micsora.

Infractiuni ce nu se pot savarsi in mod continuat:

- infractiunile din culpa;

- infractiunile al caror obiect nu este susceptibil de divizare (omorul);

- infractiunile care presupun repetarea activitatii pentru a realiza continutul infractiunii (infractiunile de obicei - cersetoria).

Infractiunea complexa

Definitie. Este o forma a unitatii legale de infractiune si cuprinde, in continutul sau, ca element constitutiv sau ca circumstanta agravanta, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala (exemplu: talharia -art. 211 C.pen.).

Caracteristici:

- este prevazuta in mod expres de Codul penal in art. 141;

- reprezinta o creatie a legiuitorului si are la baza legatura stransa dintre actiunile si inactiunile ce intra in continutul elementului material;

- se indreapta, prin modul savarsirii acesteia, impotriva a doua valori sociale;

- rezultatul consta in producerea a doua urmari specifice valorilor sociale ocrotite;

- de regula, sunt infractiuni intentionate.

Forme:

Infractiunea complexa forma TIP Se caracterizeaza prin aceea ca in continutul ei intra ca element o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni. Este formata din reunirea de catre legiuitor a doua infractiuni distincte si crearea unei a treia, deosebite de cele inglobate (exemplu: talharia, formata din furt si amenintare ori furt si violenta).

Infractiunea complexa ca varianta agravanta Cuprinde in continutul sau, ca element agravant, o actiune sau inactiu-ne ce reprezinta continutul unei alte infractiuni. Este o varianta calificata a unor infractiuni simple, creata prin absorbirea in continutul sau a unor fapte ce reprezinta continutul unor alte infractiuni (exemplu: violul care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei - art. 197 alin. 3 C. pen.). Observatie: nu toate infractiunile calificate sunt si infractiuni complexe; furtul savarsit in loc public este calificat, fara a fi si o infractiune complexa.

Structura:

- in elementul material al infractiunii complexe sunt reunite actiunile ce constituie elementul material al infractiunilor absorbite (luarea bunului si exercitarea violentei);

- obiectul infractiunii complexe este format dintr-un obiect juridic principal si un obiect juridic adiacent;

- forma de vinovatie cu care se savarseste infractiunea complexa tip este intentia, spre deosebire de infractiunea complexa ca varianta agravanta, unde forma de vinovatie este praeterintentia .

Efecte juridice:

- infractiunile reunite in continutul infractiunii complexe isi pierd autonomia;

- infractiunea complexa se consuma in momentul in care se savarsesc elementele materiale specifice infractiunilor absorbite;

- nerealizarea sub raport obiectiv a continutului unei infractiuni absorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativa (exemplu: in cazul infractiunii de talharie, daca se consuma amenintarea sau violenta, insa deposedarea victimei nu a fost posibila, infractiunea ramane in faza de tentativa);

- infractiunea complexa nu reprezinta o cauza de agravare a raspunderii penale;

- este o infractiune momentana.

Complexitatea naturala

Pe langa complexitatea legala, creata de legiuitor, este mentionata si complexitatea naturala, ce rezulta din absorbirea in chip natural de catre infractiunea fapt consumat a tentativei la acea infractiune (exemplu, infractiunea de omor consumat cuprinde in mod natural si tentativa acestei infractiuni, dupa cum cuprinde si elementele infractiunilor mai putin grave - lovirea, vatamarea corporala).

Infractiunea progresiva

Definitie. Reprezinta o forma a unitatii legale de infractiune, caracterizandu-se prin aceea ca, dupa atingerea momentului consumarii corespunzator unei anumite infractiuni, fara intentia faptuitorului, aceasta isi amplifica progresiv rezultatul, ori se produc urmari noi corespunzator unor infractiuni mai grave.

Exemplu: loviturile sau vatamarile cauzatoare de moarte -art. 183 C. pen.

Caracteristici:

- este o forma atipica a infractiunii;

- rezultatul i se amplifica progresiv in timp, nefiind deci o infractiune momentana;

- apare, asadar, pe langa momentul consumarii, si momentul epuizarii; fapta initiala care a produs un anumit rezultat susceptibila de o anumita incadrare juridica, datorita amplificarii rezultatului, va primi o noua calificare, in functie de rezultatul atins in momentul epuizarii .

Efecte juridice:

- incadrarea juridica a faptei savarsite se va face in raport cu momentul epuizarii;

- in functie de acest moment se vor calcula: termenul de prescriptie pentru raspunderea penala; legea penala incidenta; incidenta unor legi de clementa.

Infractiunea de obicei

Definitie. Reprezinta o forma a unitatii legale de infractiune, ce se caracterizeaza prin repetarea elementului material de un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta sau indeletnicirea faptuitorului. Exemple: prostitutia, cersetoria. Caracteristici:

- aceasta infractiune nu poate avea tentativa;

- este o infractiune unica, formata dintr-o pluralitate de fapte;

- luate izolat, acele fapte nu pot constitui continutul unei infractiuni distincte;

- cunoaste doua momente: al consumarii si al epuizarii.

Efecte juridice: infractiunea de obicei nu poate avea tentativa si nici nu poate fi comisa in coautorat; in functie de momentul epuizarii se vor calcula: legea penala aplicabila; incidenta unei legi de clementa; dupa acest moment va incepe sa curga termenul de prescriptie pentru raspunderea penala.

Observatie: infractiunea de obicei nu trebuie confundata cu infractiunea continuata, unde fiecare act de executare poate realiza continutul unei infractiuni distincte, lucru care nu este posibil si la infractiunea de obicei.