CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATA

CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATA

. 1. DESPRE CERERI IN GENERAL

In procesul nostru civil judecatorul nu poate judeca fara sa fie investit printr-o cerere a partii. Judecatorul odata investit -sub sanctiunea denegarii de dreptate- trebuie sa rezulte toate cererile partilor. Asa fiind, se naste in mod firest intrebarea, ce se intelege printr-o cerere?

Cererea constituie mujlocul prin care o persoana (fizica sau juridica) solicita concursul instantelor judecatoresti; in vederea ocrotirii drepturilor si inteleselor sale legale. Intr-un sens mai restrans, prin care se intelege formularea unei pretentii inaintea justitiei, in vederea satisfacerii ei.

Cererile adresate justitiei sunt multiple si variate.

Ese le impart in cereri introductive de instanta si cereri incodente. Cererile introductive de instanta sunt acelea prin care se declanseaza activitatea unei instante, care fac sa inceapa uin proces. Cererile incidente sunt acelea care intervin in cursul unui proces deschis, deja existent; prin ele fie se pun in discutie noi pretentii de drept material, de natura sa lergeasta sfera dezbaterilor, fie se invoca unele situatii in legatura cu actele de procedura, cu administrarea probelor etc.

Cererile introductive in instanta pot fi facute numai de catre reclamant, cat si de parat, ori de catre un tert, sau pot fi formulate de catre una din parti impotriva unui tert.

Cererile incidente care sunt formulate de catre reclamant poarta denumirea de cereri aditionale sau modificatoare; prin ele reclamantul modifica sau completeaza cererea principala sau initiala.

Paratul poate formula o cerere incidenta, sub forma unei cereri reconfentionale, in cazut in care cer sa intre in procesul pendinte, fie pentru a-si valorifica un drept, fie pentru a sprijini aparare uneia din parti. In functie de aceasta distinctie interventia poate sa fie principala sau accesorie.

In raport cu cererea introductiva de instanta, denumita si cerere principala, cererile incidente sunt acele cereri accesorii, pentru ca sunt determinate de cea dintai si depind de aceasta. Conditia adminisibilitatii unei cereri incidente este ca intre cererea principala si cea incidenta sa existe o legatura de conexitate, astfel s-ar putea ajunge la taraganarea inutila a procesului.

Pentru a fi valida, orice cerere trebuie sa cuprinda anumite conditii generale privitoare la intocmirea ei. Potrivit art.82 din c.pr.civ., care constituie sediul materiei, aceastea sunt:

a)      aratarea instantei careia ii este adresata;

b)      numele si domiciluil partilor si, daca este cazul, a reprezentarilor lor;

c)      obiectul cererii (aratarea a ceea ce se solicita instantei);

d)      semnatura.

Din punct de vedere al fortei, art.82 c.pr.civ., stabileste principiul ca cererile trebuie facute in scris. De la aceasta regula exista osingura derogare, pentru populatia de mediu rural. Prin al.2.al art.82 c.pr.civ., s-a dispus ca cererile care sunt de competenta judecatoriilor, ale persoanelor domiciliate in comunele rurale pot fi facute si verbal. In asemenea cazuri, judecatorul care primeste cererea, impreuna cu unul din grefierii acelei judecatorii, vor intocmi un proces verbal in care se vor consemna aratarile pertii si care va tine loc de cerere scrisa. Procesul verbal se semneaza de judecator, grefier si parte. Daca partea nu stie sa semneaza, se va face mentiune despre acest fapt in procesul verbal.

In comunele rurale, rolul judecatorului poate fi suplinit de secretarul Consiliului Comunal. Se va face totodata mentiuni asupra modului de identificare a persoanei in sensul ca cererea i-a fost citita in prealabil si corespunde intru totul vointei acesteia.

Pentru cazul unei cereri in justitie, facute prin mandatar ori reprezentat legal sau prin organul care angajeaza persoana juridica, codul de procedura civila, prevede obligatia alaturarii la cerere a inscrisului doveditor, dupa caz, al imputernicirii mandatului sau reprezentantului legal ori a persoanei juridice.

In prezent, de la prevederea in aplicarea a decretului 281/1954, iar mai recent prin Decretul Lege nr.90/1990, avocatul isi dovedeste calitatea prin delegatia semnata de directorul Baroului de avocati. De aceea, dispozitia art.83, al.2, c.pr.civ. prevede ca: "mandatorul avocat certifica el insusi copia de pe procura sa" a fost inlocuita prin art.30 din decretul 281/1954 si mentinuta ca atare in noua reglementare.

Din punctul de vedere care ne intereseaza, adica al indeplinirii actelor de procedura, conform art.69, al.3, c.pr.civ., procura de reprezentare in judecata confera avocatului posibilitatea de a face orice act de procedura, chiar daca in mandat nu se porevat expres acele acte. Dar, mandatarul poate sa restranga intinderea mandatului judiciar numai la numite acte, sau sa limiteze mandatul judiciar numai pentru o anumita instanta.

In temeiul procurii generale de reprezentare in judecata (delegatia avocatiala), avocatul nu poate efectua anumite acte procesuale de dispozitie, precum achiesarea, renuntarea, tranzactia, inscrierea in fals; pentru asemenea acte are nevoie de o procura speciala. El are dreptul, chiar fara mandat expres sa exercite orice cale de atac si sa faca orice act de procedura pentru conservarea acelor adrepturi ale partii care sunt supuse unui termen si care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. Pe de alta parte, este de mentionat ca, mandatorul neavocat poate face orice act de procedura (de exemplu, redactarea cererii de chemare in judecata, a intampinarii, a cererii reconventionale, poate raspunde in instanta pentru mandatarul sau etc.), cu singura exceptie ca nu poate pune concluzii orale. Aceasta din urma inprejurare nu se refera la domeniul prevazut de Decretul-Lege nr.54/1990, sub acest aspect asistenta juridica ramanand cum este si firesc un monopol al baronului.

Asa cum rezulta din precizareile susccint prezentate, in legislatia noastra procesual civila, reprezentarea in fata justitiei nu este obligatorie, partile care au capacitatea de exercitiu putand sa-si execute personal drepturile procesuale. In alte cuvinte, privilegiul baronului nu se exercita in domeniul reprezentarii ci in acel al asistentei tehnice.

In cazul reprezentantilor legali (tutore, curator), acestia trebuie sa alature o copie legalizata de pe inscrisul care dovedeste calitatea lor; de exemplu, decizia de numire in aceasta calitate de catre autoritatea tutelara.

Reprezentantii persoanelor juridice trebuie sa indice actul, prin care au fost numiti sau au primit imputernicirea (de exempu, directorul unei intreprinderi va indica numarul deciziei sale de numire etc).

Neideplinirea acestei cerinte de ordin formal atrage nulitatea cererii, daca pana la termanul acordat de instanta, lipsa este acoperita (art. 161, c.pr.civ.). Daca insa nici pana la termenul acordat, pretinsul reprezentant nu-sii justifica calitatea, cererea va fi anulata.

In ipoteza in care cererea este facuta si semnata personal de parte, nejustificarea calitatii de reprezentant atraga consecinte neluarii in considerare a prezentei acetuia in instanta, iar partea, daca nu se prezinta personal, va fi considerata ca absenta.

Cererea de chemare in judecata este actul procesual prin care reclamantul sesizeaza instanta cu o pricina civila, cerand judecarea ei. Prin ea se pune in miscare actiunea civila, investind instanta de judecata cu rezolvarea acesteia.

Cu toate ca textele codului in vigoare acorda aceeasi semnificatie notiunii de "actiune" si "cerere de chemare in judecata", ea reprezinta actul de procedura in care actiunea civila este chemarea in judecata, asa cum s-a subliniat in literatura juridica constituie primul dintr-o serie de acte si forme procesuale prin intermediul careia actiunea civila este pusa in miscare si sustinand pana la completarea ei epuizare. Cererea pune in valoare actiunea care isi urmeaza cursul inaintea instantei judecatoresti.

Faptul ca in cuprinsul cererii de chemare in judecata sunt inserate lementele principale ale actiunii civile nu justifica identificarea actiunii cu cerere. Urmeaza deci sa conchider ca, deci intre ele exista o stransa legatura, actiunea civila este mijlocul legal de proteguire a drepturilor civile, pe de cata vreme cererea de chemare in judecata este numai un element al actiunii, care declanseaza procedura in fata instantei.

In conformitate cu principiul disponibilitatii, cererea de chemare in judecata se intenteaza, de regula de catre titularul dreptului.

Deoarece continutul acestui important principiu, care laturi de altele carmuiesc procesul nostru civil, se afla intr-o legatura stransa cu actiunea civila si implicit cu cererea de chemare in judecata, este necesar a schita doar elementele care il formuleaza si care sunt:

a)      dreptul partii de a intenta sau nu actiunea;

b)      determinarea limitelor actiunii, adica precizarea abiecului acestuia;

c)      dreptul reclamantului de a cenunta la actiune, al paratului de a achiesa la actiune sau ambele parti de a stinge procesul prin tranzactie, in masura in care prin aceasta nu se aduce atingerea ordinii de drept.

d)      Dreptul de a taca hotararea judecatoreasca prin caile legale de atac;

e)      Dreptul partii care a catigat procesul, de a cere executarea silita a hotararii judecatoresti.

Cererea de chemare in judecata, in unele cazuri poate fi introdusa pentru unele persoane sau organe ca nu sunt titulari ai dreptului invocat. De exemplu, Ministerul public poate introduce cereri de chemare in judecata in orice materie, cu excepia actunilor strict personale daca socoteste ca aceasta este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor si ale persoanelor puse sub interdictie, precum si in alte cazuri prevazute de lege; autoritatea tutelare, in temeiul prevaderii art.104 din codul familiei, poate cere instantei judecatoresti ca un copil a carui dezvoltare fizica, morala sau intelectuala este primejduita de casa parinteasca, sa fie incredintat unei institutii de ocrotire sau unei alte persoane.

. 2. CUPRINSUL CERERII DE CHEMARE IN JUDECATA

Prin cuprinsul cererii legiuitorul l-a obligat pe reclamant sa fixeze pirncipalele puncte necesare pentu o buna administrare a justitiei. Astfel, inca de la inceput impricinuitul va sti ce are de dovedit si de demonstrat, iar judecatorul ce are sa judece. In acest mod, unele tactici ale reclamantului sunt deja judecate.

Potrivit prevederilor art.112 c.pr.civ., cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

a)      Numele, domicilul sau resedinta parintilor. Aceste lemente se refera deopotriva la toate partile din procesul civil.

Numele trebuie aratat in mod clar, deoarece numai in acest fel poate fi identificata persoana care este parte in proces. Spre deosebire de reglementarea anterioara, textul nu mai face mentiune si despre prenume. Dupa cum s-a observat, legiuitorul voind sa evite practicile sicanatorii de anulare a cererii pentru neindicarea prenumelui, a pornit de la faotul ca elementul principal pentru identificare unei persoane este numele de familie al partii. Asadar, lipsa prenumelui nu poate atrage, singura, sanctiuni procedurale, ramanand ca instanta sa aprecieze daca identificare persoanelor a fost bine facuta. Oricum, se intelege ca este utila aceasta aratare (adica a prenumelui) cel putin prin initiale, mai ales ca nu putine sunt cazurile cand la domiciluil partii locuiesc si alt membri de familie, ori cand este vorba de nume de familie comun. In practica s-au ivit cazuri cand la domiciliul partii au coincis, atat numele si prenumele a doua persoane (de exemplu tatal si fiul); in asemenea cazuri, se obisnuieste ca in cererea de chemare in judecata sa se faca o mentiune in plus (de pilda, junior sau senior).

Mentinerea domiciluilui are drept scop identificarea partilor angajate in proces, mai ales atunci cand se omite a se indica prenumele. Ea mai foloseste pentru determinarea competentei instantei precum si pentru verificare locului unde se vor comunica actele de procedura. In practica, s-a decis ca instanta, in cazul in care actiunea nu este in mod exact indicat domicilul paratului, este obligata sa puna in vedere reclamantului sa faca dovada ca a fost tot posibilul pentru a afla adresa paratului, inclusiv prin solicitarea unei adrese de la organul de politie, dupa care potrivit prevederilor art 95 c.pr.civ., va incuviinta citarea paratului prin publicitare.

Legea pune pe acelasi plan domiciuluil (locuinta statornica si principala) unei persoane care este unic, cu resedinta, care desi nu intruneste toate elementele caracteristice domiciliului, fiind in mod obisnuit legate de locul de munca sau de exercitarea profesiei, este totusi suficienta pentru ca scopul urmari sa fie atins: persoana indicata sa poate fi incunostiintata.

Reclamantul are posibilitatea sa in locul domiciliului sau real, prn cererea de chemare in judecata, sa-si aleaga un domicilui unde sa i faca comunicarea actelor de procedura (art.93, c.pr.civ). Asadar, domicilul la care se refera art.112 c.pr.civ. poate fi real sau ales, oricare dintre parti fiind libera sa-si aleaga un domicilui la o terta persoana.

Aceasta dispozitite are un caracter practic, si ea nu incearca sa satisfaca capriciul partii. De exemplu, parte poate sa lipseasca o anumita perioada de timp de la domicilui sau de la resedinta si comunicare actelor facandu-se la o a treia persoana desemnata de ea, este in masura sa ia cunostinta de actele comunicate sau sa intre, in timp util, in posesia lor. Evidend, o asemenea alegere nu poate shimba competenta instantei.

b)      Calitate juridica in care partile stau in judecata atunci cand nu stau in nume propriu. Cateva precizari privind notiunea de "calitate" sunt si de aceasta data necesare.

Notiunii de calitate procesuala i se da in literatura juridica acceptiuni diferite. Intr-o prima acceptiune, prin calitate procesuala se intelege pozitia in care partile participa intr-un proces, poztie determinata de raportul de drept material dedus judacatii. Astfel, se vorbeste de calitatea de propietar creditor, debitor etc.

Intr-o alta acceptiune notiunea de calitate este folosita pentru a determina modul de participare al partilor in proces. Astfel, o persoana poate participa intr-un proces civil in nume propriu, atunci cand actiunea este promovata si exercitata chiar de catre titularul dreptului de actiune, sau in calitate de reprezentatn al altei persoane.

In ceea ce priveste definirea notiunii de calitate procesuala se face legatura intre persoana reclamantului si titularul dreptului subiectic, dedus judecatii, precum si intre persoana paratului si cel obligat la raportul juridic litigios, subliniindu-si necesitatea unei identitati intre aceste categorii de persoane.

S-a mai opiniat ca poate a acea calitate procesuala o persoana trebuie sa aiba un titlu legal prin care sa justifice prezenta sa in proces.

In literatura noastra juridica, calitatea procesuala a fost definita ca "indreptatirea unei persoane de a reclama in justitie, cat si obligatia unei anumite persoane de a raspunde pretentiilor ridicate impotriva sa" sau "posibilitatea unei persoane de a lua parte ca reclamant sau parat intr-un anumit proces".

In sensul art.112 c.pr.civ., notiunea de calitate ne indica daca o parte sta in proces ca reclamant, parat sau ca reprezentant al intereselor altuia. Deci o parte poate figura in proces in urmatoarele doua moduri:

a)      in calitate perdonala (in nume propriu) atunci cand cel care sta in judecata este el insusi titularul dreptului le actiune;

b)      in numele altuia, atunci cand cel care sta in instanta lucreaza pentru altul, ca reprezentant legal sau conventional. Procurorul are si el calitatea de a participa la proces ca parte principala sau ca parte alaturata. Dar uneori o parte sta in proces in dubla calitate, atat in nume propriu, cat si in numele altuia, de exemplu, titularul poate intenta un proces atat in numele sau, cat si in acela al incapabilului pe care il reprezinta, cum ar fi cazul in care ei ar fi compropietarii unui bun.

In cazul in care reclamantul nu indica calitatea sa, se prezuma ca el participa in proces in nume propriu ca titular al dreptului litigios.

In ipoteza in care o persoana actioneaza in justitie in numele altuia, ea trebuie sa alature la cererea dovada imputernicirii sale. In cuprinsul actelor de procedura, numele partii reprezentate trebuie sa figureze alaturi de acela al reprezentantului ei. Consideram ca in cazut in care un mandatar nu si-a scris complet numele si prenumele sau intr-o actiune intentata impotriva mandantului, aceasta nu este de natura a lovi cu nulitatea cererea introductiva de instanta cand acea patitie contine deslosit numele si prenumele mandantului, in numele caruia lucreaza.

S-a decis ca, la data sesizarii instantei ca intre reclamanti, persoana chemata in judecata era decedata, ea nu putea sa aiba calitatea procesuala de parat; ca atara o astfel de hotarare care nu indica nici alte persoane in calitate de parati, va fi nula.

De asemenea, credem ca actiunea indreptate de o persoana straina de proces care declara ca a intentat-o pentru altul, fara sa aiba procura, poate sa fie insusita de cel de drept.

Asa cum am aratat si paratul trebuie sa aiba calitate de a sta in proces. Poate avea calitatea de parat numai persoana despre care se afirma ca a incalcat dreptul reclamantului.

Este necesar ca indicarea calitatii sa se face nu numai in cazutl in care actiunea este exercitate de o alta persoana dacat titularul dreptului, der, uneori, char si atunci cand insusi titularul dreptului actioneaza; desigur se va folosi notiunea de calitate in sennsul dreptului material. Astfel de situatii, se pot ivi de pilda in cazul transmiterii dreptului litigios inainte de intentarea actiunii, cand o persoana ia locul alteia, intr-un raport juridic, fie ca este vorba de un dobanditor cu titlu particular.

Este de mentionat ca, daca in general titularul dreptului are calitatea sa introduca cerere in justitie; in anumite cazuri insa, legea confera si alto persoane fizice sau juridice calitatea procesuala.

Regulile enuntate mai sus se aplica deopotriva si persoanelor juridice, atunci cand ele nu stau in judecata in numele propriu.

c)      Obiectul cererii si valoarea lui dupa pretuirea reclamantului.

Obiectul cererii il constituie pretentia cu privire la care reclamantul solicita darea hotararii facuta de reclamant ca instanta sa constate ca el este propietar al unui bun si-l obliga pe parat sa-i respect acest drept. Obiectul cererii poate fi deci: un bun, o suma de gani, anularea unui contract, schimbarea unei anumite stari (actiunile privind starea si capacitatea persoanelor)etc.

Este necesar ca obiectul cererii de chemare in judecata sa fie determinat si evaluat in bani, atunci cand aceasta este cu putinta.

Indicare obliectului este necesare:

. pentru ca de la inceput sa se fixeze limita procesului, sa se cunoasca ce probleme va avea instanta de rezolvat iar paratul sa stie care este pretentia reclamantului fata de care urmeaza sa se apare;

. pentru ca obiectul constitune un element al hotararii (art.261, alin.2 c.pr.civ.);

. pentru ca el constituie unul din criteriile de individualizare a actiunii civile. Cunoasterea obiectului, impreuna cu cauza si partile, este necesara pentru rezolvarea unor exceptii: autoritatea lucrului judecat (art.1201 c.civ.), litispendenta (art.1c.pr.civ.), conexitatea (art.164c.pr.civ.).

. pentru ca obiectul determina, uneori, competenta instantei de judecata de exemplu, cand este vorba de actiuni imobiliare (art.13c.pr.civ.).

Pentru ca o actiune civila sa fie adminsa, obiectul ei trebuie sa fie licit si posibil. Cererea de chemare in judecata mai trebuie sa cuprinda si valoarea obiectului procesului, atunci cand evaluarea este posibila, aceasta avand importanta sub aspectul aplicarii taxelor de timbru si al stabilirii cheltuielilor de judecata. Dar valoarea obiectului actiunii maretiale a instantelor judecatoresti. Astfel, protrivit art.2. din legea nr.59/1993, tribunalele judeca in prima instanta:

a)      procesele si cererile in materie comeciala cu exceptia celor al caror obiect are o valoare de pana la 10 milioane inclusiv;

b)      procesele si cererile privind drepturi si obligatii rezultand din raporturi juridice civile al caror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei.

Aratare valorii obiectului o face reclamantul. Dar paratul poate contesta valoarea aratat de reclamant si, in acest caz, valoarea va fi determinata de instanta, pe baza probelor prezentate de parti si chiar dispuse din oficiu. Bineinteles, indicarea valorii se face numai in cazul in care obiectul litigiului este susceptibil de a fi pretuit. In practica, insa, adesea se obisnuieste (de exemplu, cand evaluarea imobilului in litigiu se face printr-o expertiza) ca reclamantul sa indice in cererea de chemare in judecata numai estimativ valoarea pretentiilor sale urmand ca apoi dupa evaluarea expertului, in baza art.132, al.2., c.pr.civ. sa-si mareasta cau sa-si micsoreze catimea obiectului cererii.

In practica judecatoreasca s-a statuat ca modificare ori intregirea actiuniii cat si precizarea ei, nu pot avea loc decat in fata instantei de fond; aceasta deoarece dispozitia art.132 c.pr.civ. se afla in fata instantei de fond. Modificarea sau intregirea cererii paote avea loc numai pana la prima zi de infatisare, ceea ce inseamna ca este gresit procedeul acelor instante care ingaduie o asemenea operatiune ulterior acestui termen. Totusi, in cazut in care la prima zi de infatisare instanta acorda un nou termen pentru lipsa de aparare, la termenul urmator, cererea modificatoare a actiunii trebuie privita ca legal depusa, neputandu-se invoca depunearea ei tardiva. O asemenea interpretare, rezulta din insasi ratiunea existentei cererii de chemare in judecata, inainte de expunearea motivelor si in libajul uzual, aceasta poarta denumirea de "petit"-cerere. Apreciem ca aceasta forma este recomandabila pentru ca judecatorul si parte adversa sa-si de mai bine seama de obiectul procesului.

O cerere de chemare in judecata poate sa curpinda mai multe capete de cerere, dar numai daca intre ele exista o stransa legatura; altminteri, instanta poate sa dispuna disjungerea lor.

d)      Aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea.

Prin motive de fapt inteleg imprejurarile de ordin material din care deriva pretentia; motivele de fapt constau deci, dintr-o expunere sumara, dar completa a faptelor pe care se bazeaza pretentia. De exemplu, reclamantul arata ca a imprumutat paratului o suma de bani ca a cumparat de la parat un imobil etc. Se intelege ca scopul descrierii amanuntite sau in general a motivelor de fapt, rezida in aceea ca paratul sa se poate apara.

Motivare de drept consta in indicarea temeiului de drept pe care se sprijina cererea de chemare in judecata; ea reprezinta temeiul juridic al actiunii, de pilda contractul de imprumut, contractul de vanzare-cumparare etc. In aratarea motivelor de drept nu este nevoie de formule sacramentale, de insirarea tuturor textelor de lege. Reclamantul nu este obligat sa indice textele de lege corespunzatoare, fiind suficienta o enuntare a fundamentului juridic al pretentiei sale, caci incadrarea in textele de lege este opera judecatorului. Prin indicare temeiului juridic nu trebuie sa se inteleaga neaparat indicarea unui text de lege, enuntarea unui principiu de drept exprimat in termeni consacrati de lege, ci este suficient sa se faca o expuneare din care sa rezulte elementele unui text legal sau ale unui principiu de drept. Aceasta indicare se face mai mult pentru a se cunoaste cadrul juridic al procesului si pentri a-i da paratului posibilitatea de a-si pregati apararea.

Temeiul juridic invocat de reclamant nu leaga instanta, aceasta fiind in drept, in exercitarea rolului ei activ, sa de actiunii calificarea exacta, alta decat aceea data de reclamant tprin cererea sa. In unele cazuri, partea urmareste nu numai admiterea actiunii pur si simplu, ci o intereseaza si temeiul juridic in baza caruia ea a triumfat. Pentru astfel de situatii - cand instanta admitand actiunea aplica in mod voluntar un alt temei juridic, -apreciem ca partea are la indemana calea apelului; si este preferabil un asemenea remediu, decat obstacularea definitiva a admiterii actiunii numai pentru ca s-a indicat, de parte sau de reprezentantul ei, un temei juridic fals. Dimpotrica, credm ca actiunea nu va putea fi admisa pe un alt temei, atunci cand reclamantul sau paratul reconventional declara expres ca nu doreste admiterea actiunii decat in temeiul juridic anume indicat de ea; este de presupus ca in asemenea imprejurari se urmareste un interes special, din cota de admitere pur si simplu a actiunii.

e)      Aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Legea cere ca partile sa-si recunoasca reciproc, inainte de a incepe desfasurarea contradictorie a procesului, nu numai pretentiile si apararile lor, dar is probele pe care se sprijina.

Aceasta cerinta este prevazuta pentru a nu se taragana procesul prin incuviintari repetate de probe in cursul dezbaterii, precum si pentru a o pune pe aceasta in situatia sa-si poata pregati apararea. Astfel, reclamantul este obligat ca prin insasi cererea de chemare in judecata sa indice corect, in scris, pentru fiecare capat de carere, probele de care intelege sa se foloseasca.

In acest scop, cand este vorba de inscrisuri, ele trebuie alaturate la cereri in copii certificate de parte, in atatea exemplare cati parati sunt, plus o copie pentru instanta. Textul ingaduie reclamantului sa depuna un extras de pe insrisul privitor la pricina, urmand ca instanta sa dispuna, la nevoie, prezentarea inscrisului in intregul sau origina.

Daca reclamantul are dovada de mortori, el trebuie sa arate numele si adresa lor, iar daca reclamantul intelege sa se foloseasca de marturisirea judiciara a paratului, el trebuie sa ceara citarea acestuia la interogatoriu (art.112 pct.5, c.pr.civ.).

f)        Semnatura.

Potrivit art.112 c.pr.civ., partea care face o cerere trebuie sa semneze. Semnatura dace pe carere constituie actul prin care reclamantul isi manifesta adeziunea la curpinsul ei, insusindu0si deci, fara rezerva, sustinerile formulate in ea. Semnatura trebuie sa fie manuscrisa; semnarea unei cerei cu masina de scris nu este suficienta, nu satisface cerintele textului mai sus amintit.

Persoana juridica semneaza prin incarea denumirii pe care o are protrivit statutului sau actului care a fiintat-o si prin punerea semanturii persoanei fizice care reprezinta intrebinderea, societatea comerciala, regia autonoma etc.

Cand cererea se face prin mandatar cu imputernicire valabila, aceasta poate semna cererea, indicand calitatea in care semneaza.

In legislatia noastra procesuala, semnatura trebuie pusa la sfarsitul redactarii cererii. Orice fragment de redactare care ar urma dupa semnatura nu pot fi atribuite in mod neindoielnic petitionarului, astfel ca semnatura va fi considerata nereglementara.

Consideram ca nu mai exemplarul destinat instantei trebuie sa poarte in mod obligatoriu semnatura proprie a reclamantului ci si exemplarele copii, destinate a fi comunicate paratilor.

In afara de cerintele procedurale prevazute de art.112 c.pr.civ. cererea de chemare in judecata, sub sandtiunea nulitatii trebuie sa satisfaca si conditiile prevazute in actele normative privind taxele de timbru (Ordonanta Guvernului nr.10 din 4 aug.1993, -privind actualizarea in functie de rata inflatiei, a unor taxe stabilite in sume fixe pentru serviciile prestate in favoarea unor persoane fizice si juridice).

. 3. SANCITIUNILE NEINDEPLINIRII CERINTELOR PREVAZUTE DE ART.112 C.PR.CIV.

Sanctiunile neindeplinite cerintelor prevazute pentru redactarea cererii de chemare in judecata sunt indisolubil legale de felul cerintelor incalcate. Astfel, trebuie facuta distinctia dintre cerintele esentiale ale cererii si celelalte cerinte mai putin importante.

Potrivit art.133 c.pr.civ. sunt considerate elementele esentiale ale cererii: numele partilor, obiectul si semnatura. Partile si obiectul sunt doaua dintre cele trei elemente de individualizare a actiunii. De aceea, lipsa numelui partilor si obiectul cererii este sanctionata cu nulitatea cererii, fara a se mai intra in cercetarea fondului. Pe de alta parte, lipsa semnaturii va atrage nulitatea cererii numai daca nu a fost indeplinita in cursul instantei.

Daca din cuprinsul lor juridica, motivele de fapt si de drept si incalcarea dovezilor, reclamantul va putea cere instantei un termen pentru intregirea sau modificare cererii (art.132 c.pr.civ).

Daca pana la termenul acordat in acest scop, reclamantul nu completeaza lipsurile cererii sale, atunci se va aplica sanctiunea corespunzatoare pentru fiecare cerinta in parte, astfel:

. lipsa calitatii reclamantului duce la anularea cererii. Daca insa cererea este indreptata impotriva unui parat care nu are calitatea procesuala, actiunea se va respinge ca gresit indreptata. Acesta solutie, desi logica, este nepractica, deoarece reclamantul va putea porni un nou proces, completand lipsurile actiunii care a fost respinsa. De aceea, unii autori sunt de parere ca in viitorul Cod de procedura civila, sa se instituie o dispozitie de principiu care sa permita substituirea persoanei lipsite de calitatea procesuala cu persoana care are o atare calitate. O asemenea reglementare prezinta o utilitate practica deosebita, permitand continuarea procesului civil fata de persoana care are calitatea procesuala, paratul initial urmand a fi scos din cauza; se evita astfl declansarea unui proces, realizandu-se totodata si o solutionare operativa a litigiului.

. nearatarea motivelor de fapt si de drept duce la decaderea reclamantului din dreptul de a le mai putea invoca in cursul instantei ceea ce, evidentm il expune la pierderea procesului. Cum insa regula curpinsa in art.132, al.1 c.pr.civ. este de natura dispozitiva daca partea adversa nu se opune, instanta poate acorda un termen pentru completarea acestei cerinte.

Mentionam ca potrivit art.133 al.2 c.pr.civ., cererea nu se socoteste modificata si nu se va da un termen, ci se va trece la incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in instanta:

cand se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;

cand reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiecutlui cererii;

cand cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;

cand inlocuieste cererea in contestare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, in cazut in care cererea in constatare poate fi primita.

-neindicarea domiciliului partilor nu are consecinte, decat atunci cand produce o vatamare. De exemplu, daca nu s-a aratat in cerere domiciliul partii, dar aceasta totusi a fost citata si s-a prezentat la judecata, scopul urmarit prin indicarea domiciliului a fost atins, iar nerespectarea acestei cerinte nu atrage nici o sanctiune cu privire la valabilitatea cererii;

-naindicarea dovezilor in cuprinsul cererii de chemare in judecata poate atrage decaderea din dreptul de a le mai solicita, afara de cazul in care instanta, apreciind, acord in prima zi de infatisare un termen, pentru completarea cererii cu dovezi invocate de reclamant. In practica aceasta este situatia cea mai frecventa. Pe de alta parte, legea admite totusi, in unele cazuri-prevazute in art.138 c.pr.civ.-ca dovezile sa fie cerute si dupa prima zi de infatisare.

Aceste cazuri de exceptie sunt:

. cand nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri si parte nu o putea prevedea (pct.2)

. cand administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii (pct.3)

. cand dovada nu a fost ceruta in conditiile articolelor mai sus aratate din pricina nestiintei si lipsei de pregatire a partii (pct. 4)

In legatura cu aceaste trei exceptii de la sanctionare decaderii, uneori se poate observa ca instantele nu respecta in mod riguros aplicarea lor, apreciind pertinenta unor astfel de cazuri mai degraba in functie de momentul procesual la care au fost solicitate (spre finalul procesului neadmitandu-se de regula, administrarea de probe noi). Este adevarat, constatarea indeplinirii conditiilor prevauzte de acest text este lasata la aprecierea instantei, insa aplicarea textului trebuie sa primeasca in general o interpretare lipsita de rigiditate. In adevar, instanta atunci cand apreciaza ca pentru descoperirea adevarului este cazul de a incuviinta probe noi, va trebui sa procedeze in consecinta, ordonandu-le. Un asemenea mod de a proceda apare imperios necesar, choar daca s-ar face in detrimentul "operativitatii", cate vreme este in avantajul obtinerii unei hotarari temeinice si legale, care se realizeaza numai printr-un probatariu complet.

Sunt in practica hotarari casate pentru lipsa de rol activ in administrarea probelor.

. 4. EFELCTELE CERERII DE CHEMARE IN JUDECATA

Introducerea cererii de chemare in judecata produce pe planul dreptului procesual si a celui material o serie de consecinte juridice astfel:

a)      Cererea de chemare in judecata investeste instanta (dupa cum s-a spus in literatura juridica mai veche "creeaza instanta") cu judecarea unei anumite pricini.

In avefar, introducerea cererii celanseaza procesul civil; din acest moment instanta dobandeste dreptul si totodata obligatia, sub sanctiunea denegarii de dreptate, sa ia toate masurile procesuale legate de necesitatea solutionarii prin hotarare a litigiului care a fost supus de reclamant. In cadrul acestei activitati, instanta va savarsi o serie de acte procesuale (rezolutii, procese verbale, incheieri si hotarari etc.) luand masuri pentru ca in final, in urma deliberarii, sa pronunte hotararea.

b)      introducerea cererii de chemare in judecata constituie baza raportului procesual civil, ce se leaga, chiar in acea clipa intre reclamant si parat. Cererea introductiva de instanta creand asadar raportul procesual civil, da nastere unor drepturi si obligatii procesuale pe care legea le confera partilor.

Dintre cele mai importante drepturi procesuale mentionam: dreptul de a face cereri catre instanta si de a pune concluzii asupra cererilor facute de partea adversa; dreptul de a participa la jucarea pricinii; dreptul la aparare; dreptul de a avea traducator si a vorbi la judecata in limba materna; dreptul de a recuza pe judecator; dreptul de a ataca hotararea instantei. Una din cele mai importante obligatii ale partilor este de a folosi cu buna credinta drepturile lor procesuale (art.723 c.pr.civ.).

Raportul procesual legal intre reclamant si parat, cele ulterior prin participarea unor terti la proces, poate deveni un raport cu pluralitate de subiecti; are o deosebita importanta in stabilirea calitatii de parti in proces, avand in vedere efectul, in principiu, relativ al hotararilor judecatoresti civile;

c)      cererea introductiva de instanta fixeaza natura si obiectul procesului. Prin cererea de chemare in judecata se statorniceste obiectul actiunii, care nu se poate schimba decat modificand cererea in conditiile cerute de lege. Instanta este astfel chemata sa se pronunte numai asupra obiectului procesului, neputand sa se pronunte asupra a ceea ce nu s-a cerut, nici sa acorde mai mult decat s-a cerut; in caz contrar, instanta ar hotari extra petitia sau ultra petitia, in afara sau peste ceea ce s-a cerut imprejurarii care deschide calea revizuirii hotararii.

d)      Cererea de chemare in judecata stabileste cadrul procesului cu privire la parti. Aceasta nu inseamna insa ca ea impiedica introducerea in cursul proceului a unor cereri incidente, care fac sa participe la proces si alte persoane, care nu figureaza in cererea initiala de chemare in judecata. Desigur, asemenea cereri nu vor fi primite daca nu vor avea o oarecare lagatura de conexitate cu cererea de chemare in judecata; ele sunt de natura sa largeasca cadrul proceseului, si uneori chiar "centrul de greutate" al procesului se poate deplasa pe obiectul acestora (de exemplu, in cadrul unor cerere reconventionale).

e)      Cererea de chemare in judecate creeaza starea de litispendenta. Cand dupa o cerere care investeste o anumita instanta cu judecarea procesului, urmeaza o alta cerere inaintea altei instante competente, intre aceleasi parti, cu acelasi obiect si cauza juridica, aceasta situatie produce litispendenta, (art.163 c.pr.civ.) care atrage dezinvestirea instanei din urma.

f)        Cererea de chemare in judecata fixeaza competenta teritoriala a instantei. Cererea introductiva constituie deci, dupa s-a subliniat in literatura juridica, forma de exprimare a vointei reclamantului de a se judeca la o anumita instanta, in acele cazuri (de competenta alternativa) in care, potrivit art.112 c.pr.civ. el are alegerea intre mai multe instante deopotriva de competente.

g)      Cererea de chemare in judecata intrerupe prescriptia dreptului la actiune. Aceasta intrerupere dureaza cat timp tine judecarea pricinii, -incetand odata cu ultimul act de procedura. Seciul acestei materii il gasim in art.1865-1873c.civ. si 16 si 17 din decretul 167/1958. Prescriptia este intrerupta chiar daca este inaintata unei instante necompetente. Prescriptia nu este insa intrerupta potrivit art.16 al.final din decretul 167/1958, daca cererea de chemare in judecata a fost respinsa, anulata sau perimata, ori daca reclamantul a renuntat la judecata.

In cazul in care reclamantul depune la instanta o cerere de chemare in judecata fara ca aceasta sa indeplineasca conditiile prevazute de lege, presedintele, prin rezolutie, trebuie sa fixeze termenul de judecata pentru ca apoi aceasta sa fie inregistrata; el nu poate pur si simplu, sa o restituie. Este deci gresita acea practica potrivit careia, cererea astfel formulata este restituita pentru completarea partii, deoarece completarea -atunci cand ea este posibila-, urmeaza a se face pana la prima zi de infatisare, cand, daca este necesar si in acest scop, partea va putea sa solicite un alt termen. Daca totusi, din eroare, instanta restituie cererea, urmeaza a se considera ca cererea dupusa ulterior a fost introdusa in termenul prevazut de lege.

Noua cerere valabila va avea un efect retroactiv, deoarece efectul intrerupt al primei cereri nule s-a ralizat.

In aceasta materie, nu numai cererea introductiva de instanta ace efect intreruptiv de prescriptie, ci si cererile incidente, facute intr-o instanta deja inceputa.

Astfel, intr-un litigiu deja inceput, paratul poate introduce la randul lui o cerere reconventionala impotriva reclamantuluil de asemenea, tot pe cale incidenta, reclamantul poate face o cerere aditionala; in sfarsit o terta persoana poate, sa intervina sau sa fie chemata intr-un litigiu, pe care incidentala. Toate aceste cereri incidentale au acelasi efect intreruptiv de prescriptie ca si o cerere principala, sub conditia ca ele sa fie realmente facute cu intentia de a intrerupe prescriptia; de aceea simplul fapt de a apara ca parat in actiunea pornita de catre cel ce prescrie nu poate intrerupe prescriptia reclamantului. Prescriptia este intrerupta in favoarea celui ce face cererea si are efect in contra aceluia impotriva caruia este indreptata, cu exceptia ca intreruperea facut contra unui debit solidar are efect contra tuturor celorlalti debitori. Pe de alta parte, intreruperea facut de datornicul principal are efect si fata de garant, dar situatia nu e valabile invers.

h)      cererea de chemare in judecata face sa curga dobanzile pentru creantele de bani care anterior nu erau producatoare de dobanzi (art.1088, 1090 si 1586 c.civ.) deoarece aceasta cerere echivaleaza cu o punere in intarziere. Asadar, in toate procesele care au ca obiect sume de bani neachitate la scadenta, debitul va fi obligat sa plateasca dobanzi legale de la data introducerii cererii de chemare in judecata; fara ca prin aceasta sa se savarseaca, atunci cand s-a cerut, un ultra petitia.

i)        Cererea de chemare in judecata mai produce efectul de a transmite asupra mostenitorilor anumite actiuni cu caracter strict personal, daca au fost intentate de tittularul lor.

Exista unele actiuni strict personale care nu se pot trasmite chiar daca titularul lor le-ar fi pornit inainte de incetarea sa din viata. Astfel, actiunea de divort, nu poate fi continuata de catre mostenitorii reclamantului, si deci, ramane fara aobiect.

j)        introducerea cererii de chemare in judecata face sa inceteze buna credinta a posesorului, care din acest moment, devine obligat sa restituie fructele (art.485-487 c.civ.); locul trebuie sa fie predat cu toate sporurile lui. Aceaste imprejurime nu schimba pe posesorul de buna credinta in posesorul de rea credinta, cate vreme nu se dovedeste aceasta, deoarece opunerea sa la cererea reclamantului, se presupunea a fi facuta cu buna credinta.

. 5. PRECEDURA PRIMIRII LA INSTANTA A CERERII CE CHEMARE IN JUDECATA

In art.114 c.pr.civ. se reglementeaza procedura care se desfasoara in momentul primirii cererii de chemare in judecata. Spre deosebire de dreptul procesual al altor state, in sistemul nostru procesual, cererea de chemare in judecat este un at procedural care se inregistreaza la instanta, care o primeste si apoi comunica paratului un exemplat al ei, declansand astfel procesul civil.

Dupa cum prevede art.114 c.pr.civ., prima masura luata de presedinte este de a controla plata taxelor de timbru. In principiu, judecatorul nu poate rezolva o cerere care nu a satisfacut obligatia de plata a taxelor de timbru. Judecatorii care dau curs unei cereri netimbrate sau insuficient timbrate pot fi supusi sanctiunilor disciplinare, cat si unei amenzi. Prin Hotararea Guvernului nr. 313 din 27 aprilie 1991 s-au stabilit noile taxe de timbru pentru actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti precum si asupra actelor de notariat.

A doua operatiune pe care presedintele urmeaza a o face pe cale de rezolutie este aceea a fixarii termenului de judecat, dispunand totodata sa se citeze partile pentru acest termen si sa se comunice paratului odata cu citatie, copii de pe cerere si inscrisuri cu inventarierea ca sa depuna la dosar intampinarea cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata.

Dupa verificarea platii taxelor de timbru si fixarea termenului de judecata, cererea primeste un numar de registru general de dosar si se inscrie totodata si in opisul alfabetic, registru informativ si registru de termen al arhivei; se efectueaza deci acte administrative sau functionale.

Numarul de inregistrare in registrul general de dosare formeaza numarul de dosar sub care se vor inregistra toate cererile si inscrisurile depuse ulterior in legatura cu cauza respectiva; in opisul alfabetic se trec numele si prenumele tuturor partilor ce figureaza in cauzele inregistrate in registrul general de dosare, iar in registrul informativ se mentrioneaa pentru fiecare dosar: primul termen de judecata, cat si termenele fixate de instanta, data iesirii dosarelor din arhiva si persoana sau organul caruia i s-a predat, data remiterii dosarelor din arhiva, numarul si data hotararii, solutia pe scurt (admis, respins etc.), conexarea cu un alt dosar etc.; in registrul de termen al arhivei toate dosarele se trec pe termenele de judecate fixate.

Aceste masuri pregatitoare se iau de catre presedinte singur, de vicepresedinte sau de catre cel ce-i tine locul.

Rolul activ al judecatorului se manifesta chiar in aceasta etapa incipienta, art.114, al.2 c.pr.civ., prevazand ca in cazul cererii, presedintele are indatorirea sa-i puna in vedere lipsurile acestuia, dandu-i indrumari si posibilitatea de a le indrepta inainte de comunicarea cererii.

Potrivit art.51 din Regulamentul nr.330/c din 26 mai 1976 pentru organizarea si functionarea judecatoriilor, tribunalelor judetene, Tribunalului municipiului Bucuresti si tribunalelor militare, actele de sesizare ale instantei primest cata certa in momentul depunerii lor la presedinte sau judecatorul de serviciu ori al sosirii lor la registratura, daca au fost trimise prin posta sau curiei.