Normele de drept penal

Normele de drept penal

Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific, determinate de particularitatea reglementarii relatiilor de aparare sociala.

Orice lege penala este alcatuita dintr-o totalitate de norme juridice, care configureaza continutul normativ al acelei legi.

Avand o functie specifica in cadrul sistemului normelor juridice si anume reglementarea relatiilor de aparare sociala impotriva celor mai grave fapte (infractiunile), normele juridice penale isi realizeaza functia lor regulatoare prin prevederea tuturor faptelor ce sunt periculoase pentru valorile sociale ce formeaza obiectul dreptului penal si interzicerea lor sub sanctiune penala .

In continutul normei penale, prin stabilirea faptelor prohibite, se determina, inclusiv, conduita ce trebuie urmata, iar prin stabilirea sanctiunilor pentru fiecare fapta in parte, se exprima caracterul obligatoriu al normei respective.

Cu privire la structura normelor juridice penale, aceasta difera dupa cum acestea sunt norme penale generale sau norme penale speciale.

a) norma penala generala, contine precepte cu valoare de principiu si nu se deosebeste, prin structura ei, de alte norme de drept, avand cele trei elemente ce alcatuiesc structura trihotomica a normelor juridice: ipoteza, dispozitie si sanctiune.

b) norma penala speciala (incriminatoare), cuprinde, pe de o parte, descrierea conduitei interzise, iar pe de alta parte, sanctiunea ce urmeaza sa se aplice in cazul nerespectarii interzicerii.

Structura normei penale speciale apare in literatura juridica sub diverse interpretari:

a) intr-o prima interpretare, norma penala speciala ar avea o structura trihotomica:

- ipoteza, care consta in descrierea faptei;

- dispozitia, care nu este prevazuta explicit, ci rezulta din insasi incriminare, fiind contopita cu ipoteza;

- sanctiunea, consta in pedeapsa prevazuta pentru savarsirea faptei.

b) intr-o alta opinie, se considera ca norma penala speciala cuprinde numai doua elemente:

- dispozitia, care consta in interzicerea unei actiuni sau inactiuni;

- sanctiunea, ce consta in pedeapsa ce urmeaza sa se aplice ca urmare a nerespectarii dispozitiei.

Aceste doua elemente sunt necesare si suficiente:

dispozitia, pentru a disciplina conduita indivizilor (destinatarilor legii);

sanctiunea, pentru a disciplina reactia fata de incalcarea dispozitiei;

Avand trasaturi proprii, care le particularizeaza in raport cu alte categorii de norme juridice, normele de drept penal sunt de mai multe feluri, in functie de continutul si caracterul lor, de intinderea domeniului de aplicare sau in functie de elementele respectivei norme.

Astfel, principalele categorii de norme penale sunt:

a) norme penale generale si norme penale speciale

Distinctia dintre cele doua categorii se realizeaza in functie de continutul si sfera lor de incidenta.

- norme penale generale sunt acele norme care prevad conditiile in care se nasc, modifica sau sting raporturile juridice penale. Acestea sunt, de regula, prevazute in partea generala a Codului penal;

- norme penale speciale sunt acele norme care prevad conditiile in care o fapta constituie infractiune si pedeapsa care i se aplica si sunt prevazute in partea speciala a Codului penal.

Regula generala este ca normele penale speciale deroga de la normele penale generale.

b) norme penale unitare si norme penale divizate

Aceasta distinctie se face in raport de elementele ce sunt cuprinse in structura normei penale respective.

- norme penale unitare cuprind in continutul lor atat dispozitia cat si sanctiunea, deci sunt complete.

- norme penale divizate sunt normele penale incomplete in ceea ce priveste continutul lor si se impart in doua mari categorii:

norme de incriminare cadru sau norme penale in alb sunt normele care au in continutul lor o dispozitie cadru si o sanctiune corespunzatoare acelei incriminari : (ex. art. 365, C.penal, exercitarea fara drept a unei profesii: lg. 74/1995, privind exercitarea profesiei de medic, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din Romania, prevede in art. 41: Practicarea profesiei de medic de catre o persoana care nu are aceasta calitate, constituie infractiune si se pedepseste conform legii penale; lg. 81/1997, privind exercitarea profesiei de farmacist, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din Romania, prevede in art. 40 : Practicarea profesiunii de farmacist de catre o persoana care nu are aceasta calitate constituie infractiune si se pedepseste conform legii penal.).

Normele in alb prezinta avantajul unei economii de norme incriminatoare dar au neajunsuri si se impune renuntarea la folosirea lor.

normele penale de trimitere si de referire

Normele de trimitere, sunt normele incomplete in ceea ce priveste dispozitia sau sanctiunea, care se completeaza de alte norme la care fac trimitere. Astfel, norma penala de trimitere imprumuta dispozitia sau sanctiunea ce ii lipseste si devine independenta fata de norma la care s-a trimis.

Normele de referire, nu devin independente dupa ce se completeaza cu dispozitia sau sanctiunea din norma complinitoare, ci isi subordoneaza continutul fata de normele complinitoare, iar modificarile acestora din urma sunt obligatorii si pentru norma de referire (ex.: art.309, darea de mita, alin.3: Cu pedeapsa prevazuta in alin.1 se sanctioneaza promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase, uneia din persoanele prevazute in art.308 alin.3).

Pentru a se evita confuziile si unele interpretari eronate, este nevoie de o legislatie penala supla, bine sistematizata si cu formulari impecabile, bazata pe norme complete, unitare. Insa, totodata, exista situatii in care, pentru a se evita repetari sau redactarea unor articole cu numeroase alineate, este preferabila solutia unor norme penale de trimitere sau referire[2].