Comparatia intre ordinea publica de drept international privat si alte institutii juridice

COMPARATIA INTRE ORDINEA PUBLICA DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT SI ALTE INSTITUTII JURIDICE

1. COMPARATIE CU ORDINEA PUBLICA DE DREPT INTERN.

ASEMANARI . DEOSEBIRI.

Cele doua institutii se aseamana prin faptul ca amandoua inlatura de la aplicare o lege, cu precizarea ca ordinea publica de drept intern cenzureaza actele juridice ale partilor, care constituie legea acestora.

Asemanarile celor doua institutii sunt

1.     scopul ambelor institutii il constituie protectia juridica a

intereselor fundamentale ale statului forului (de ordin social, moral, economic, politic ,s.a.) ;

2.     izvorul comun este dreptul intern, desi ordinea publica

de drept international privat are si izvoare internationale ;

3. finalitatea este aceeasi, inlatura aplicarea unei legi. Ordinea publica de drept international privat impiedica producerea efectelor legii straine , iar ordinea publica de drept intern cenzureaza actele juridice legal incheiate care au putere de lege pentru parti

Deosebirile intre cele doua institutii sunt :

1. au functii diferite astfel :

- ordine publica de drept intern, care este data de ansamblul normelor imperative ale sistemului de drept respectiv, are ca scop impiedicarea producerii efectelor actelor juridice care sunt contrare acestor norme; asadar ea exprima limitele autonomiei de vointa a partilor in raporturile juridice interne;

ordinea publica de drept international privat are scopul de a impiedica aplicarea, pe teritoriul statului forului , a efectelor unei legi straine, desi normal competenta sa se aplice raportul juridic respectiv; asadar , ea exprima limitele aplicarii legii straine in tara forului.

2. sferele celor doua notiuni sunt deosebite .

Sfera de aplicare a ordinii publice de drept intern este mai larga decat sfera de aplicare a ordinii publice de drept international privat.

Nu toate normele de ordine publica in dreptul intern sunt de

ordine publica in dreptul international privat. Explicatia acestei diferente de sfera rezulta din faptul ca statul reglementeaza cu mai multa fermitate raporturile juridice de drept intern decat cele de drept international privat, deoarece, in acest caz, sistemul de drept al forului intra in corelatie cu un sistem de drept strain, iar incompatibilitatile reciproce trebuie pe cat posibil inlaturate, pentru a se permite desfasurarea normala a raporturilor juridice dintre subiectele de drept din cele doua state si a se favoriza executarea reciproca a hotararilor judecatoresti.

Practica judiciara si arbitrara romana de comert international a relevat mai multe cazuri in care reglementarile de ordine publica in dreptul intern nu au fost considerate de ordine publica in raporturile cu element de extraneitate, astfel de exemple sunt :

a)     termenele de prescriptie extinctiva, desi sunt de ordine

publica in dreptul intern (conform decretului 167/1958), nu sunt de ordine publica in dreptul international privat, asa incat , daca norma conflictuala romana (inclusiv lex voluntatis) trimite la un sistem de drept strain, iar acesta contine alte termene de prescriptie decat cele din dreptul roman, aceste termene se vor aplica de catre instantele romane.

b)     o hotarare arbitrara straina, prin care paratul (societate

romaneasca) a fost obligat la plata anticipata a unei parti din taxele arbitrare (cealalta parte de taxa fiind suportata de reclamantul strain), nu trebuie socotita ca incalca ordinea publica de drept international privat roman trebuie sa obtina exequatur in Romania desi , conform dreptului roman ( articolele 274- 277 cod procedura civila si Legea 146/1997 modificata ) taxele judiciare se platesc anticipat numai de catre reclamant, urmand ca repartizarea definitiva a acestora intre partile litigante , sa se faca prin hotarare definitiva, care rezolva si fondul litigiului.

c)     O hotarare judecatoreasca nemotivata , pronuntata intr-un

stat in care acest lucru este legal, nu incalca ordinea publica de drept international privat roman, si deci poate primi ( in principiu) , exequatur in Romania, desi in dreptul comun romanesc , in afara exceptiilor strict prevazute de lege , hotararile judecatoresti trebuie motivate, cerinta fiind imperativa.

d) o institutie juridica necunoscuta dreptului roman ( the trust), aplicata in cadrul unei hotarari judecatoresti straine a carei executare se cere in Romania, nu contravine de plano ( adica datorita simplului fapt ca este necunoscuta dreptului forului) ordinii publice de drept international privat roman. Ea poate contraveni acestei ordini publice numai daca , pe fond , incalca principiile fundamentale de drept ale stratului forului.

In schimb normele cu caracter de ordine publica in dreptul international privat pastreaza acelasi caracter si in dreptul intern. Pe de alta parte , normele cu caracter supletiv in dreptul intern nu pot fi de ordine publica in dreptul international privat

2. ORDINEA PUBLICA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT NU SE CONFUNDA CU NORMELE TERITORIALE

Norma teritoriala este aceea care limiteaza aplicarea legii straine. Norma teritoriala exprima ideea ca judecatorul aplica propria sa lege raportului juridic litigios In cazul normei teritoriale competenta judecatoreasca si competenta legislativa coincid. Astfel, de exemplu in materie de imobile este competenta instanta din tara unde acestea sunt situate, legea aplicabila fiind a aceleiasi tari (lex rei sitae)

Odinea publica in dreptul international privat intervine in cazul in care dreptul strain este normal competent sa reglementeze un raport juridic, potrivit normelor conflictuale ale tarii forului. Aplicarea dreptului strain normal competent este insa inlaturata, deoarece contravine ordinii publice a tarii forului. In mod frecvent ordinea publica se invoca impotriva legilor care tin de statutul personal, cum sunt cele privind divortul si filiatia, ceea ce arata ca ordinea publica nu se confunda cu normele teritoriale de vreme ce se invoca impotriva normelor care au efect extrateritorial.

Ordinea publica in dreptul international privat se poate invoca impotriva unei legi teritoriale, pentru a inlatura luarea ei in considerare. Astfel, dreptul asupra unui bun mobil dobandit in strainatate potrivit legii competente nu va fi recunoscut daca acea lege este contrara ordinii publice in dreptul international privat a tarii unde se invoca acel drept. Rezulta deci, ca normele sunt considerate teritoriale numai din punctul de vedere al conflictului de legi in spatiu, dar ele sunt extrateritoriale din punctul de vedere al conflictului de legi in timp si spatiu.

Ordinea publica in dreptul international privat poate interveni in domeniul ambelor feluri de conflicte de legi mentionate, desi cu efecte diferite.

De asemenea , norma conflictuala aplicabila este aceea in vigoare in momentul nasterii raportului juridic, in timp ce ordinea publica se apreciaza in momentul litigiului in legatura cu care se invoca , ceea ce arata ca ordinea publica nu este o modalitate de determinare a legii competente , alaturi de normele conflictuale, ci numai o exceptie , un corectiv in aplicarea legii straine declarata competenta de norma conflictuala. Ordinea publica poate interveni atat in cazul conflictului de legi in spatiu , cat si in cazul conflictului de legi in timp si spatiu, dar cu intensitati deosebite.

Din cele aratate mai sus , rezulta ca nu poate fi primita opinia[1] potrivit careia - ordinea publica ar desemna o categorie de legi , care s-ar opune categoriei de legi ce nu sunt de ordine publica.

Potrivit acestei pareri , anumite legi sunt de ordine publica, neputandu-se deroga de la ele. Ordinea publica este o conditie distincta, care nu se confunda cu altele, pentru aplicarea legii straine ori pentru recunoasterea drepturilor dobandite in strainatate. Astfel, de exemplu , daca o hotarare judecatoreasca straina a fost data cu nesocotirea competentei exclusive a instantelor romane ori cu nesocotirea competentei de drept international privat ori de drept intern a instantelor din tara unde s-a solutionat litigiul ori instanta de judecata a aplicat raportului juridic o lege care nu este competenta potrivit normei conflictuale romane, dar in acest ultim caz numai in anumite conditii (articolul 108 din l. 105/1992), acea hotarare judecatoreasca nu va fi recunoscuta si executata la noi pentru aceste motive, si nu pentru ca ar contraveni ordinii publice. Dimpotriva, invocarea ordinii publice presupune ca sunt indeplinite toate celelalte conditii pentru aplicarea legii straine ori pentru recunoasterea efectelor hotararilor judecatoresti straine, mai putin aceea privind aceasta ordine publica si care inlatura aplicarea legii straine normal competente ori recunoasterea efectelor hotararii judecatoresti straine respective.

Astfel, de exemplu , ordinea publica ar putea fi invocata in legatura cu competenta internationala a jurisdictiei de la care provine hotararea, cea a jurisdictiei romane fiind exclusa, atunci cand competenta respectivei jurisdictii nu se justifica , asa cum a fost cazul sentintei civile nr. 3/1977 a Tribunalului judetean Cluj in legatura cu o hotarare de divort pronuntata de un tribunal din Republica Dominicana, fata de elementele retinute si anume: domiciliul reclamantului era la Roma si domiciliul paratei era necunoscut.

Ordinea publica ar putea fi retinuta in legatura cu competenta interna a instantei ce a pronuntat hotararea , cand legea straina este intotdeauna aplicabila, de exemplu o hotarare de divort pronuntata de un tribunal confesional, care nu este abilitat sa realizeze justitia , in materie matrimoniala, pe teritoriul statului respectiv, ca in cazul sentintei civile nr. 56/1974 pronuntata de Tribunalul Municipiului Bucuresti in legatura cu o hotarare de divort pronuntata de Tribunalul rabinic din Paris, in conditiile in care numai tribunalele civile sunt competente sa pronunte divortul pe teritoriul francez, iar potrivit legislatiei israeliene tribunalele rabinice sunt competente sa pronunte divortul numai pentru parti de rit mozaic, domiciliate in statul Israel.

In consecinta, nu exista legi de ordine publica si legi care nu au acest caracter, asemenea opinie fiind depasita de dezvoltarea dreptului.

Sunt legi de ordine publica toate legile teritoriale, adica acelea care scapa statutului personal. In domeniul acestor legi nu se admite aplicarea legilor straine . In aceasta opinie, notiunea de ordine publica este inutila , de vreme ce este identica legilor teritoriale. Dar, ordinea publica poate fi invocata si impotriva legilor teritoriale, ceea ce inseamna ca este vorba de notiuni distincte, care nu trebuie confundate.

3. ORDINEA PUBLICA DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT SI RETRIMITEREA.

Retrimiterea inseamna procedeul juridic prin care legea straina desemnata ca aplicabila potrivit normei conflictuale a forului refuza competenta ce i se ofera de a se aplica, si atribuie, la randul ei prin normele conflictuale proprii, aceasta competenta legii unui alt stat.

Aceste institutii se aseamana prin faptul ca ambele presupun neconcordanta intre sistemul juridic al statului forului si sistemul juridic strain. Deosebirea este ca retrimiterea presupune o neconcordanta intre norma conflictuala a forului si norma conflictuala straina, care determina conflictul negativ de legi , pe cand ordinea publica presupune nu numai o neconcordanta, dar deosebiri esentiale , de principiu, intre legea materiala a forului si legea straina. Asadar, deosebirea se refera , in primul rand, la felul normelor intre care nu exista concordanta si, in al doilea rand, la masura sau intensitatea neconcordantei in cele doua situatii.

4. ORDINEA PUBLICA DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT SI NORMELE DE APLICATIE IMEDIATA. ASEMANARI . DEOSEBIRI.

Conform criteriului formalist Legile de aplicatie imediata sunt acelea care, datorita importantei lor deosebite , caracterului lor de imperativitate, si-au determinat domeniul lor de aplicare in spatiu, in mod unilateral, inlaturandu-se astfel, aplicarea normei conflictuale obisnuite.

Conform criteriului finalist- sunt legi de aplicatie imediata cele care exprima un interes social deosebit si care se aplica , in principiu, pe teritoriul statului respectiv, persoanelor juridice, raporturilor juridice ce se au in vedere, ele inlaturand conflictul de legi.

Intre cele doua institutii exista asemanari, constand in aceea ca ambele au ca ratiune ocrotirea unui principiu fundamental al legii forului si totodata au acelasi efect si anume aplicarea legii forului in locul celei straine.

Desi au unele asemanari, aceste institutii se deosebesc foarte clar, astfel:

norma de aplicatie imediata inlatura de la inceput norma

conflictuala competenta, si deci in cazul ei nu se pune problema aplicarii unei legi straine , norma de aplicatie imediata continand solutia juridica in chiar cuprinsul ei;

ordinea publica de drept international privat se ridica numai

dupa ce norma conflictuala a forului fost aplicata, pentru a inlatura efectele legii straine normal competente care contravin principiilor fundamentale ale dreptului forului.

Norma de aplicare imediata intervine intr-un moment diferit, deoarece nu presupune desemnarea prealabila a legii straine. Norma de aplicare imediata intervine deoarece se considera ca raportul juridic respectiv exprima interese sociale atat de importante , incat nu se poate aplica decat legea forului. In acest fel, conflictul de legi este inlaturat de la inceput. Asadar, daca avem in vedere modul de a rationa pentru determinarea legii competente, observam ca cele doua notiuni nu numai ca intervin in momente deosebite, dar ele presupun si un mod de determinare a legii competente , deci si de a rationa, diferit in cele doua situatii.

5. IN ARBITRAJUL INTERNATIONAL NU EXISTA O ORDINE PUBLICA PROPRIE.

S-a exprimat opinia ca instanta de arbitraj comercial poate aplica un sistem autonom si anational pentru solutionarea conflictelor de legi.

Se considera ca acest sistem implica norme conflictuale, calificari si o ordine publica proprie arbitrajului comercial international. Neputandu-se admite existenta normelor conflictuale cu caracter anational , nu se poate primi nici ideea unei ordini publice proprii, deoarece , prin definitie, ordinea publica este mijlocul pe care-l are la indemana instanta pentru a inlatura aplicarea unei legi straine normal competente , care contravine unui principiu fundamental al sistemului de drept al forului . Ordinea publica are asadar un caracter national. [2]

6. ORDINE PUBLICA SI TRATATELE INTERNATIONALE.

In cazul incheierii unui tratat international nu insemna ca nu s-ar putea invoca ordinea publica a uneia din parti pentru a inlatura aplicarea legilor celeilalte parti, afara de cazul existentei unor dispozitii care sa prevada altfel. In unele asemenea izvoare internationale se mentioneaza expres ordinea publica.

Astfel, Conventia de la New York din 1958 prevede ca se poate invoca ordinea publica pentru a refuza recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine .

Conventia europeana de arbitraj comercial international de la Geneva din 1961, nu prevede expres ordinea publica printre cauzele de refuz a recunoasterii si executarii sentintelor arbitrale straine.

Conform acestor solutii , instantele au dreptul sa invoce ordinea publica pentru a nu lua in considerare legile straine.

ORDINEA PUBLICA SI CONFLICTUL DE LEGI INTERPROVINCIALE SI INTERREGIONALE.

Aceste conflicte de legi se deosebesc in ce priveste natura lor de conflictele de legi propriu-zise.

In cazul conflictelor de legi interprovinciale, avand in vedere ca elementul de extraneitate este numai aparent, nu se poate invoca ordinea publica pentru a se inlatura , intr-o provincie sau regiune , legile altei provincii sau regiuni.

In cazul conflictelor intre legile statelor federale este posibila invocarea ordinii publice, dar in fapt aceasta se face mult mai putin decat cand este vorba de conflictele de legi propriu-zise, deoarece legile statelor federate au la baza aceeasi conceptie ori politica legislativa.