Introducere in dreptul procesual civil

Introducere in dreptul procesual civil

1.PROCESUL CIVIL

Actele normative recunosc persoanelor fizice si juridice drepturi civile in scopul satisfacerii intereselor materiale si de alta natura in acord cu interesul public, potrivit legii si regulilor de convietuire sociala.

In mod obisnuit aceste drepturi sunt valorificate de titularii lor potrivit legii si sunt respectate de celelalte persoane care au obligatia de a nu face nimic care sastanjeneasca exercitarea lor normala.

In situatia in care drepturile nu sunt respectate sau sunt contestate, legea a organizat modul de aparare si valorificare a acestora, si in solutionarea conflictelor ce apar au fost create institutii juridice specializate.

Astfel, persoana ale carei drepturi civile nu sunt recunoscute, ori a fost tulburata in exercitarea lor (reclamantul) se poate adresa instantelor de judecata competenre a restabili situatia de drept.

Sesizarea organului competent se poate face prin cererea de chemare in judecata - judecatorul cheama in fata sa pe parat - stabileste imprejurarile savarsirii faptei - se retrage pentru deliberare - pronunta hotararea. - hotararea poate fi atacata - dupa ramanerea definitiva si irevocabila - se pune in executare.

Numai in mod exceptional judecatorul se poate sesiza din oficiu - ex.in cazul punerii sub interdictie a bolnavului psihic.

Aceasta scheama sumara prezinta activitatea complexa desfasurata de rganelle de justitie si de alte persoane.

Definitie: Procesul civil este activitatea desfasurata de instanta, parti. organul de executare si alte organe sau persoane care participa la infaptuirea justitiei in procesele civile, precum si raporturile dintre acesti participanti, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor ori intereselor civile deduse judecatii si executarii silite a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii conform procedurii cerute de lege.

Porcesul civil serveste ca forma speciala a constrangerii de stat pentru valorificarea in concret a dreptului subiectiv incalcat si prin aceasta la restabilirea ordinii de drept tulburate.

Procesul civil parcurge doua mari faze

faza judecatii propriu-zise - desfasurata mai intai in fata instantei de fond, finalizata cu deliberarea si pronuntarea hotararii, urmata de judecata in calea ordinara de atac(apelul) si caile extraordinare de atac (recursul, contestatia in anulare, revizuriea, recursul in interesul legii si recursul in anulare)

faza executarii propriu zise   

Prima faza poate avea mai multe etape, fiecare cu un obiectiv propriu, subordonat celui general al procesului civil in ansamblul sau:

etapa scrisa - constand din incunostintarea reciproca a partilor despre pretentiile apararile si probele de care dispunn

etapa dezbaterii procesului in sedinta de judecata - deliberararea, pronuntarea hotararii, caile de atac

Nu intotdeauna procesul parcurge toate aceste etape, este posibil ca reclamantul satsi retraga actiunea sau sa renunte la dreptul sau, tranzactioneaza sau lasa pricina in nelucrare ori partea adversa nu exercita caile de atac.

2.DREPTUL PROCESUAL CIVIL

Definitie: Dreptul procesual civil este un sistem de norme juridice care reglementeaza modul in care este organizata si se desfasoara activitatea de judecata a pricinilor privitoare la drepturi si interese civile, legitime, precum si modul in care sunt duse la indeplinire sau executate hotararile judecatoresti sau alte titluri executorii.

3.IZVOARELE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

Ca izvoare ale dreptului procesual civil avem Constitutia, Legile, Actele normative subordinate legilor (ex.Decretul 31/1954 privin persoanele fizice, Decretul 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei)

Practica judiciara nu este izvor de drept procesual penal, cu exceptia Deciziilor Curtii Constitutionale care potrivit Constitutiei sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor.

Legea de drept comun in materie este Codul de procedura civila

Codul de procedura civila romanesc a fost pus in aplicare in decembrie 1865, si a fost elaborate dupa modelul Codului francez si Italian.

De-a lungul timpului a suferit numeroase modificari.

Codul de procedura civila este structurat pe VII Carti

Cartea I - reglemneteaza competenta instantelor judecatoresti - competenta materiala, competenta teritoriala, conflictele de competenta, incompatibilitatea, abtinerea, recuzarea, stramutarea pricinilor;

Cartea a II-a - reglemnteaza procedura contencioasa

Cartea a III -a - cuprinde dipozitii referitoare la procedurile necontencioase, procedure ce nu implica conflicte de interse intre parti

Cartea a IV-a - reglemteaza procedura arbitrajului

Cartea a V-a - cuprinde eprevederi referitoare la executarea silita a hotararilor judecatoresti

Cartea a VI-a - se refera la procedurile diverse

Cartea a VII-a - cuprinde dipozitii finale.

NORMELE DE PROCEDURA CIVILA

Normele de procedura civila reglementeaza modul de judecata a pricinilor civile si cele privind punerea in aplicare a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii.

Normele civile se impart in doua mari categorii:

a) norme de drept material(norme de fond) - care reglementeaza raporturile sociale cu privire la persoanele fizice si juridice, intre subiectii de drept si patrimoniul lor.

b) norme de drept procesual civil - care reglementeaza raporturile sociale legate de infaptuirea justitiei in cauzele civile si punerea in executare a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii.

Asdar prin norme de procedura civila intelegem reglementarile juridice privind organizarea instantelor de judecata si activitatii acestora, competenta organelor de jurisdictie, desfasurarea procesului civil si celor referitoare la executarea silita a hotararilor judecatoresti.

Clasificarea normelor de procedura civila:

1. dupa obiectul normelor:

a)      norme de organizare judecatoreasca

b)      norme de competenta

c)      norme de procedura propriu-zise

a) Normele de organizare judecatoreasca reglementeaza organizarea si functionarea instantelor judecatoresti, numirea si avansarea judecatorilor, desemnarea acestora in functii de conducere a instantelor, statutul judecatorilor, organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, constituirea completelor de judecata;

b) Normele de competenta reglementeaza sarcinile instantelor judecatoresti fatade atributiile altor organe cu activitate jurisdictionala (competenta generala) modul in care pricinile civile sunt repartizate intre instante de grad diferit (competenta materiala) si intre instante de acelasi grad (competenta teritoriala)

c) Normmele de procedura propriu-zise sunt normele care reglementeaza modul de judecata a cauzelor civile si de executare silita a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii

Normele de procedura propriu zise pot fi clasificate in :

norme de procedura contencioasa - ce cuprind acele reguli procesuale ce se au in vedere la solutionarea pricinilor civile dintre parti cu interese contrarii

norme de procedura necontencioasa;

Norme de executare silita ce cuprind reguli prin care creditorul, cu ajutorul organelor de executare asi poate realiza drepturile atunci cand debitorul nu intelege sa-si execute obligatiile ce-I revin de bunavoie.

2.dupa intinderea campului de aplicare

a) norme generale

b) norme speciale

Normele generale sunt acele norme care se aplica in toate cazurile si in orice materie daca legea nu prevede altfel(Ex.Codul de procedura civila)

Normele speciale sunt aplicabile numai intr-o anumita materie si curpind dispozitii derogatorii de la norma generala. Sunt de stricta interpretare si nu pot fi aplicate prin analogie.

Pentru a stabili care dintre norme se aplica in situatia in care avem un concurs de norme intre norme generale si norme speciale se au in vedere urmatoarele reguli:

norma speciala se aplica cu prioritate ori de cate ori se refera la un caz ce intra in prevederile sale, indifferent de data aparitiei acesteia fata de cea generala;

norma speciala se completeaza cu cea generala intrucat de regula norma speciala deroga numai sub anumite aspecte fata de norma generala; regula nu este valabila si in sens invers, norma generala neputand fi completata cu norma speciala.

dupa carcaterul conduitei pe care o prescriu:

a)      norme imperative

b)      norme dispozitive   

Normele imperative impun partilor o anumita conduita sub sanctiunea prevazuta de norma, fiindu-le interzis sa deroge de la aceasta conduita;

Normele dispozitive sau supletive sunt cele care suplinesc vointa neexprimata a partilor in actele lor juridice sau protejeaza interesele uneia dintre parti, ingaduindu-le sa-si exercite dreptul de dispozitie.