CONVENTIA MATRIMONIALA

CONVENTIA MATRIMONIALA

Conventia matrimoniala e reflectarea libertatii juridice in materia regimurilor matrimoniale. Prin urmare, conventiile matrimoniale sunt posibile juridic doar in sistemele flexibile de drept, care organizeaza regimuri matrimoniale alternative, alaturi de regimurile legale. Nu este si cazul Codului de familie din 1954, unde orice conventie matrimoniala este interzisa, sub pedeapsa de nulitate absoluta (art. 30).

1. Notiune

Denumirile folosite pentru a desemna conventia matrimoniala au fost si sunt deosebit de variate, fara ca termenii folositi sa semnifice automat ca exista si o deosebire intre realitatile desemnate diferit. Termenul de "conventie matrimoniala" a fost folosit de vechiul legiuitor (e.g. art. 1224 C.civ.), alaturi de "conventie de maritagiu" (e.g. art. 932 C.civ.). Sintagmele au fost preluate in doctrina timpului, care -la randul ei, a propus si utilizat -mai mult cu valente stilistice, diferite denumiri, pentru a numi una si aceeasi realitate: "conventie de casatorie", "contract matrimonial", "contract de casatorie" etc. Toti termenii folositi sunt sinonimi juridic.

Definitiile date conventiei matrimoniale au fost variate. Prin urmare, generic, se poate defini conventia matrimoniala ca fiind actul juridic prin care partile isi reglementeaza raporturile patrimoniale esentiale, care se vor desfasura intre ei in cursul casatoriei. In acest sens, s-a spus despre conventia matrimoniala ca ar fi un "pact de familie" sau "o carta patrimoniala a menajului" ori un "regulament al intereselor pecuniare ale sotilor". Esential e sa retinem ideea ca o conventie matrimoniala nu este decat un act juridic cu scop aparte: reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soti.

Este important de subliniat ca o conventie matrimoniala nu se identifica sau suprapune peste institutia casatoriei. Aceasta din urma este o institutie de drept civil si un act statutar, iar nu un contract ordinar. Astazi sunt demult apuse vremurile in care se considera ca si casatoria este un contract special.

2. Principiile conventiilor matrimoniale

Regulile generale dupa care o conventie matrimoniala se organizeaza, atat la momentul incheierii ei, cat si in cursul efectelor sale.

Fiind un contract, orice conventie matrimoniala se va lasa ghidata de principiile aplicabile oricarui act juridic, din acest motiv vom nota doar acele reguli care sunt specifice unui contract matrimonial.

Ca o aplicatie a principiului general al libertatii actului juridic, conventia matrimoniala se bucura si ea de efectele acestuia, dar cu unele elemente care-I asigura acestui principiu trasaturi aparte. Libertatea conventiilor matrimoniale este mai larga decat in dreptul comun, dupa cum cunoaste restrangeri proprii, straine celorlalte contracte. Inainte de toate, este de observat ca libertatea conventiei matrimoniale nu deriva numai din autonomia de vointa partilor, dar si din specificul reglementarilor legale de familie. Intr-un sistem de drept flexibil, este o consecinta fireasca a acestei maleabilitati ca viitorii soti sa aiba posibilitatea de a alege regimul matrimonial aplicabil, prin incheierea unui conventii matrimoniale, care sa combine orice regula patrimoniala.

Libertatea mai mare de care se bucura o conventie matrimoniala se concretizeaza, in plus, si in prezenta a inca cel putin doua elemente. Pe de o parte, anumite acte sunt permise in cadrul dreptului matrimonial, desi in dreptul comun sunt prohibite. Cum este cazul instituirii contractuale, in dreptul francez si in dreptul roman anterior Codului de familie. Pe de alta parte, anumite acte juridice cunosc elemente de specific doar daca sunt cuprinse intr-o conventie matrimoniala. Astfel este cazul donatiilor, care -dupa cum deja am vazut, pot inregistra trasaturi derogatorii de la dreptul comun aplicabil lor.

In al doilea rand, libertatea specifica conventiei matrimoniale se reflecta asupra conditiilor de contractare si a capacitatii de exercitiu. Fiind strans unita de actul casatoriei, conventia matrimoniala se ghideaza dupa regula de capacitate potrivit careia cine poate incheia valid o casatorie poate sa savarseasca valabil si un contract matrimonial (habilis ad nuptias habilis ad pacta nuptialia). Aceasta regula comanda ca in materie de capacitate, sa fie respectate, de principiu, unele exigente de la incheierea casatoriei si la incheierea conventiei matrimoniale. Ceea ce inseamna ca - e.g. pentru minori, daca li se recunoaste posibilitatea de a se casatori singuri -fara sa fie asistati sau

autorizati juridic, tot singuri si personal vor incheia si conventia matrimoniala. Simetric, daca anumite autorizari sunt cerute minorului pentru a se casatori, aceleasi incuviintari vor fi cerute si pentru incheierea conventiei matrimoniale. Pentru majori, regula nu comporta un specific anume, implicand simpla idee ca cine se poate casatori poate si incheia actul juridic, care sa-i guverneze raporturile juridice patrimoniale in timpul casatoriei.

Dar care este continutul libertatii conventiilor matrimoniale? In afara de forma, care este stricta, deoarece conventia matrimoniala este un act solemn, partile pot -in principiu, dispune cum doresc de obiectul contractului. Se poate institui orice regim matrimonial reglementat, se pot combina regimurilor aratate alternativ de lege sau se poate crea un regim aparte, prin imbinari de reguli si stipulatii originale.

Limitele specifice conventiei matrimoniale sunt trasate insa si de principiul accesorialitatii sale la casatorie. Regimurile matrimoniale nu au decat telul de a reglementa raporturile patrimoniale dintre soti. Ceea ce inseamna ca efectele si cauza juridica a unei conventii matrimoniale sunt strans legate de casatorie. Aveam de-a face cu o cauza juridica speciala {animus conjugalis), in sensul ca raporturile patrimoniale -care se constituie in efectele conventiei, sunt subordonate sustinerii familiei, iar acest aspect ii anima pe cei care incheie o conventie matrimoniala. Orice deturnare de la regula va atrage nulitatea conventiei matrimoniale. In plus, efectele specifice conventiei nu privesc decat crearea unui regim matrimonial concret aplicabil intre soti. Accesorialitatea urmareste si intinderea in timp a efectelor conventiei matrimoniale Acestea se vor produce doar in cursul casatoriei, in intervalul de timp cat partile conventiei matrimoniale sunt casatorite.

Prin urmare, nu este de imaginat ca efectele conventiei matrimoniale sa debuteze inaintea casatoriei, dupa cum ele nu pot sa se produca si dupa incetarea sau desfacerea casatoriei. Sub acest aspect, s-a vorbit uneori despre caracterul conditionat al conventiei matrimoniale, dar nu in sensul clasic -al modalitatilor care afecteaza actul juridic, ci pentru a se sublinia dependenta regimului matrimonial de institutia si efectele casatoriei. De aceea, la incetarea sau desfacerea casatoriei, problemele care se ridica sunt si cele legate de incetarea efectelor conventiei matrimoniale. Dar, in functie de specificul conventiei matrimoniale, regimul matrimonial conventional poate presupune si lichidarea sa, cu determinarea juridica a bunurilor si obligatiilor, care anterior au facut obiectul regimului matrimonial. Daca incetarea efectelor conventiei matrimoniale se leaga de incetarea starii de casatorie, lichidarea poate fi o chestiune specifica, atasata doar tipului concret de regim matrimonial aplicat.

Viciile de consimtamant ale casatoriei nu se reflecta direct -sub acelasi nume si regim juridic (de vicii ale consimtamantului), in materia conventiei matrimoniale, ci doar prin recul. Daca casatoria este anulata, efectele conventiei matrimoniale nu se vor mai produce nici ele. Dar nu datorita faptului ca si conventia matrimoniala va fi considerata nula pentru vicii de consimtamant, ci doar pentru ca a disparut ratiunea ei. In acest din urma caz, vom avea de-a face mai degraba cu caducitatea conventiei matrimoniale decat cu anulabilitatea actului patrimonial. Daca conventia matrimoniala a fost incheiata, iar celebrarea casatoriei nu mai are loc, actul patrimonial nu va produce nici un efect; fiind vorba si in acest caz de o caducitate explicata pe conditionarea pe care casatoria o reprezinta (si nuptiae sequantur). In situatia in care conventia matrimoniala este afectata de vicii de consimtamant, acestea nu vor atrage decat anularea contractului, lasand neafectata casatoria. Iar, in ipoteza, sotii vor fi considerati ca nu au incheiat niciodata vreo conventie matrimoniala, ei fiind casatoriti sub regimul matrimonial legal.

In epocile sau legislatiile in care regimurile matrimoniale au fost imutabile, acest caracter s-a imprimat si conventiei matrimoniale. Ea nu putea fi modificata in timpul casatoriei; astfel era -de exemplu, cazul regimului dotal, reglementat de Codul civil roman. In plus, in acest sistem, imutabilitatea conventiei matrimoniale era intarita si de fixitatea dotei, aceasta neputand fi sporita sau subtiata in timpul casatoriei. Rationamentul prin care se justificau aceste reguli era dedus tot din caracteristicile casatoriei. Aceasta a fost conceputa ca fiind indisolubila si -in consecinta, era logic sa se impuna o trasatura analoaga si conventiei matrimoniale, care o insotea. Odata cu renuntarea la ideea de indisolubilitate viagera a casatoriei si cu admiterea divortului -ca masura si procedura ordinara, a fost firesc ca mutabilitatea conventiei matrimoniale sa fie recunoscuta de catre legiuitor. Prin urmare, principial, flexibilitatea reglementarii institutiei casatoriei ar trebui sa se reflecte normativ in mutabilitatea de lege lata a conventiei matrimoniale.

3. Caracterele juridice ale conventiei matrimoniale

Avand drept scop esential reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soti, conventia matrimoniala este un act complex. Din punctul de vedere al vointelor implicate in crearea sa, conventia matrimoniala este un contract, un act juridic de formatie bilaterala. Aceasta este viziunea clasica si are temeiuri legale, in sensul ca normele juridice care o prevad si reglementeaza utilizeaza in mod curent termenul de contract sau de conventie. Daca insa se ia in considerare scopul ei si pozitia autorilor sai, se poate ajunge si la o alta concluzie, anume ca conventia matrimoniala ar fi un act juridic statutar. Oricum, conventia matrimoniala prezinta caracteristicile esentiale ale ceea ce traditional se numeste contract, fiind un act cu continut patrimonial, chiar daca nu este un izvor tipic de obligatii. Alte dispozitii straine ideii de regim matrimonial -care din punct de vedere practic sunt rar intalnite in conventia matrimoniala, nu au forta de a schimba calificarea actului ca fiind conventie matrimoniala. In fine, complexitatea conventiei matrimoniale nu deriva, deci, din aceea ca ea poate cuprinde si alte clauze decat cele specifice, ci din realitatea ca aceasta conventie instituie un regim matrimonial.

Complexitatea raporturilor pe care conventia matrimoniala are vocatia de a le genera si reglementa este scoasa in evidenta nu numai de conditiile de forma pe care ea trebuie sa le indeplineasca, de raporturile juridice de familie complicate in care trebuie sa se insereze, dar mai ales de rezonanta ei sociala. Fiind supusa la exigente de publicitate speciale, conventia matrimoniala isi extinde unele consecinte -eel putin prin intermediul opozabilitatii sale, si fata de persoanele care sunt straine de incheierea ei. Tertii trebuie avertizati si informati cu privire la raporturile patrimoniale dintre soti, cu privire la specificul conventiei matrimoniale, pentru a putea sa-si apere propriile interese. Siguranta circuitului civil presupune ca regulamentul patrimonial al sotilor sa fie cunoscut de toti. Din acest punct de vedere, regimurile matrimoniale legale confera o aparenta de securitate civila mai mare, deoarece efectele lor sunt prezumate a fi cunoscute oricand de oricine, fara sa fie necesara vreo formalitate speciala de publicitate.

Conventia matrimoniala este animata de o cauza juridica specifica (affectio conjugalis), fiind din acest punct de vedere un act cauzal special. Incheind o conventie matrimoniala, partile trebuie sa aiba in spirit intentia de a afecta raporturile patrimoniale generate de aceasta, sustinerii sarcinilor casatoriei si realizarii cadrului pecuniar adecvat ducerii vietii de familie. Daca casatoria este ghidata de o cauza juridica proprie si specifica (animus conjugalis), conventia matrimoniala -fiind pendinte juridic de aceasta institutie, va trebui ca scopul ei sa nu depaseasca marginile firesti impuse de casatorie. Chiar daca efectele conventiei matrimoniale sunt de factura patrimoniala, acestea nu trebuie sa se departeze de la realitatea ca ele nu sunt decat un derivat si un adjuvant al casatoriei (si nuptiae sequantur), locul lor fiind doar al doilea in economia institutiei familiei. Daca nu se va intampla astfel, conventia matrimoniala este deturnata de la scopurile ei firesti, iar situatia poate fi analizata ca o simulatie.

Conventia matrimoniala are si un caracter personal. Imprumutand aceasta trasatura de la institutia casatoriei, conventia matrimoniala este incheiata si in considerarea persoanei. Desi raporturile pe care le genereaza sunt de natura patrimoniala, amplitudinea si complexitatea lor presupun mai mult decat evaluarea strict pecuniara a situatiei. O abordare ad personam a acesteia este implicita. Astfel, nu de putine ori se intampla, practic, ca un anumit regim matrimonial sa fie stabilit concret intre soti, iar nu altul, pentru simplul motiv ca acesta ar corespunde mai bine nu starii lor pecuniare, ci mentalitatilor si ideilor lor despre ce ar trebui sa fie casatoria si efectele sale patrimoniale. Complexitatea raporturilor patrimoniale dintre soti face ca o conventie matrimoniala sa nu-si poata produce efectele decat prelungite in timp: pe durata casatoriei. Aceasta amploare temporala, adaugata la increngatura de relatii patrimoniale concrete dintre soti, fac din conventia matrimoniala ceva mai mult decat un simplu contract, in care sa se evalueze cu sange rece doar consecintele sale pecuniare. Comunitatea de viata casnica -cu valentele sale economice si intime, determina ca un contract matrimonial sa fie incheiat luandu-se seama si de calitatile companionului. Mutatis mutandis, aceste calitati trebuie valorificate si observate ca in materia societatilor comerciale de persoane, unde increderea intre societari este esentiala in realizarea scopului lucrativ.

Alaturi de tipicul ad personam, caracterul personal al conventiei matrimoniale se completeaza cu specificul sau de act juridic intuitu personae propriu-zis.

Si in legatura cu acest aspect se poate remarca similitudinea cu institutia casatoriei. Calitatea persoanei -evidentiata juridic prin conventia matrimoniala, ar impune -in regula generala, ca acest act juridic sa nu poata fi incheiat decat personal de catre viitoarele sale parti. Cu toate acestea, datorita specificului sau patrimonial, restrictiile nu pot fi tot atat de riguroase ca in materia casatoriei. Prin urmare, trebuie admis ca o conventie matrimoniala sa poata fi incheiata si prin mandatar. In aceasta situatie, pentru a respecta simetria formala a actelor, se impune ca mandatul sa fie special si autentic.

Conventia matrimoniala este un act juridic solemn. Solemnitatea acesteia se realizeaza prin intermediul actului autentic cu care ea formal se identifica, iar nerespectarea exigentelor de forma va antrena sanctiunea nulitatii absolute a operatiunii juridice. Ratiunea solemnitatii conventiei matrimoniale are doua resorturi. In primul rand, conventia matrimoniala este accesorie la institutia solemna a casatoriei, urmand sa-i reglementeze acesteia efectele patrimoniale, iar -din acest raport, se deduce ca si regulamentul patrimonial al sotilor trebuie sa imbrace tot forma solemna. In al doilea rand, solemnitatea conventiei matrimoniale se poate justifica si prin recursul la specificul sau, care poate conferi o multitudine de motivari necesitatii formei autentice. Atentionarea partilor asupra gravitatii operatiunii juridice care urmeaza sa fie incheiate se inscrie printre acestea. Cu ocazia incheierii conventiei matrimoniale, partile se vor prezenta in fata unui jurist (notar), care va trebui -inainte de toate, sa procedeze la deslusirea sensurilor concrete ale actului care urmeaza sa fie incheiat.

Apoi, autentificarea conventiei matrimoniale are ca scop si rezultat furnizarea unui suport operatiunii juridice. Inscrisul autentic al conventiei matrimoniale se va bucura de regimul juridic al probelor literale preconstituite, imprumutand forta sa probanta din dreptul comun, iar prin aceasta se rezolva efectiv orice chestiune legata de realizarea instrumentum-m probationis in materie. Legat tot de inscris, acesta va constitui suportul necesar pentru a se realiza ulterior si publicitatea conventiei matrimoniale. Inregistrarea acesteia intr-un sistem de evidenta si publicitate speciala nu se poate realiza decat cu ajutorul unui suport material al operatiunii, suport care este Inscrisul autentic. Prin urmare, caracterul solemn al conventiei matrimoniale este conditionat si de caracterul public al actului matrimonial.

Legat de caracterul solemn -sau mai bine spus conditionat tehnic de forma conventiei matrimoniale, trebuie notat si caracterul sau public. Prin traditie, conventiile matrimoniale au fost -doar in dreptul modern, publice. Poate si datorita faptului ca extinderea lor practica a coincis cu inceputurile publicitatii legale. Cert este ca publicitatea conventiei matrimoniale nu se rezuma la cunoasterea ei de facto sau efectiva, care se poate realiza cu ocazia indeplinirii formalitatilor de autentificare a inscrisului. Desi nu lipsita de consecinte practice, cunoasterea efectiva a conventiei matrimoniale nu este de esenta, ci doar de natura formei sale ad solemnitatem. Publicitatea specifica in cauza este o realitate distincta si subsecventa procedurilor de incheiere a conventie matrimoniale. Ea se realizeaza -in principiu, prin inscrierea conventiei matrimoniale intr-o evidenta speciala, tinuta indeobste de catre agentul instrumentator al actului si prin mentiuni facute pe actul de casatorie, iar omiterea realizarii formelor de publicitate va atrage inopozabilitatea conventiei matrimoniale oculte.

In principiu, conventia matrimoniala este un act juridic pur si simplu. In legislatiile in care regimurile matrimoniale sunt imutabile, interzicerea modalitatilor de inserat in contract, urmaresc si justifica fixitatea regimului. Daca s-ar permite ca partile sa stipuleze diferite termene sau conditii, de care sa atarne efectele conventiei matrimoniale, se va ajunge -pe calea lor ocolita, la modificarea regimului matrimonial in timpul casatoriei. Astfel, in cadrul regimului dotal din Codul civil roman, constituirea de dota sub conditie rezolutorie putea valora schimbarea regimului matrimonial prin realizarea conditiei, iar sotii puteau -de pilda, trece de la dota la regimul de separatie pura. In conditiile unei legislatii flexibile, care recunoaste mutabilitatea conventiei matrimoniale, conditia si termenul pot fi compatibile cu acest act juridic. Anumite aspecte trebuie observate insa.

Astfel, mai intai se va urmari respectarea regulii accesorialitatii: conventia matrimoniala nu va putea sa-si produca efecte decat pe perioada casatoriei. Apoi, va trebui observat dreptul comun in materie, fiind inadmisibila o conditie pur potestativa din partea celui care se obliga (art. 1010 C.civ.). Dupa cum, daca sunt savarsite donatii prin conventia matrimoniala, vor trebui vazute si regulile speciale in materie. In plus, specific conventiei matrimoniale e respectarea normelor cuprinse in regimul primar imperativ. Prin urmare, nu se va putea accepta o modalitate a actului juridic, care sa aiba ca efect indirect infrangerea acestor norme. Revenind, din caracterul accesoriu al conventiei matrimoniale la institutia casatoriei, va trebui sa deducem ca o conventie -incheiata, cum este in fond regula majoritara, inainte de celebrarea casatoriei, poate sa-si produca efectele numai odata cu oficierea casatoriei. Si simetric: prin termenele sau conditiile stipulate nu se va admite ca regimul conventional matrimonial sa supravietuiasca casatoriei. Sunt, deci, limite temporale de respectat, pentru desfasurarea efectelor conventiei matrimoniale, limite care nu pot fi restranse sau extinse dincolo de cele ale casatoriei.

Una dintre chestiunile care se ridica firesc este aceea de a determina -dupa dreptul comun, daca o conventie matrimoniala intra sau nu in tiparele caracteriale definite de art. 942-947 C.civ. Astfel, este conventia matrimoniala un act sinalagmaticl Are ea un caracter oneros si comutativ? Sau dimpotriva ?! Dificil de raspuns!

Aceasta, deoarece criteriile dupa care conventiile sunt considerate sinalagmatice si oneroase au fost elaborate dupa tipare stramte, concepute pentru operatiunile juridice in care raporturile juridice sunt simplu de descompus. In cazul conventiei matrimoniale nu se poate realiza prea usor fractionarea efectelor sale, pentru a ne permite astfel o analiza secventiala, iar -prin recompunere, sa ajungem la o generalizare satisfacatoare. Amintim ca o conventie matrimoniala creeaza nu simple raporturi juridice, ci statute. Adica manunchiuri de raporturi juridice in care elementele patrimoniale se imbina uneori cu cele extrapatrimoniale. Fiind atasata de institutia casatoriei si legata de calitatea civila de soti a partilor sale, conventia matrimoniala are vocatia de a reglementa intreaga viata patrimoniala a sotilor, nu doar un anumit raport concret. Din acest motiv, orice incercare de a o introduce in tiparele simple si clasice ale Codului civil comporta o buna doza de rise. Cu toate acestea si chiar daca se accepta ca o conventie matrimoniala este mai mult decat un contract obisnuit, anumite juxtapuneri cu dreptul comun merita riscate.

Prin urmare, in globo, o conventie matrimoniala pare mai aproape de un act cu caracter sinalagmatic si oneros, decat de un act unilateral si gratuit, dupa cum este mai mult comutativa, decat aleatorie. Conventia matrimoniala este mai mult sinalagmatica, decat inversul, daca luam in considerare ca partile se obliga reciproc, neexistand posibilitatea ca toate obligatiile sa apese doar pe unul dintre soti. Cu toate acestea, caracterul efectiv sinalagmatic ar cere ca partile sa se oblige reciproc "una catre alta' (cf. art. 943 C.civ.), iar nu fata de o realitate extranee. In conventia matrimoniala chiar daca la paritate fiecare sot ar fi obligat mutual, sotii nu se obliga atat unul fata de altul, ci fata de familie, care nu este nici tert, nici persoana, nici obiect al conventiei matrimoniale. In virtutea casatoriei, sotii au incheiat conventia lor matrimoniala pentru a suporta impreuna sarcinile sale, pentru a putea astfel pune pe picioare un instrument pecuniar necesar familiei si menajului lor. Prin urmare, ceea ce ar imprima un specific sinalagmatic contractului de casatorie este afectarea maritala a efectelor acestuia. Iar nu atat ideea ca sotii sunt indatorati sau se obliga reciproc unul fata de altul.

Acelasi silogism ar face sa admitem onerozitatea de principiu a conventiei matrimoniale. Cu greu se poate accepta ca un astfel de contract sa aiba caracterul unei liberalitati. Chiar in conditiile regimului dotal, unde miezul ei juridic putea fi reprezentat de o donatie -constituirea de zestre, nu s-a admis ca conventia matrimoniala (dotala) ar fi avut in intregime un caracter gratuit. Analiza clasica a actului dotal era secventiala: pentru femeia dotala -se discuta despre donatie, pentru barbat -onerozitatea actului dotal a fost proclamata de majoritatea doctrinei si practicii. A fortiori, astazi -cand regimurile dotale sunt in principiu stinse, este foarte greu sa se conceapa conventia matrimoniala ca pe o liberalitate.

Importanta practica a determinarii de principiu a naturii sinalagmatice si oneroase a unei conventii matrimoniale consta in regimul juridic al acestor acte, care le deosebeste de liberalitati. Astfel de implicatii ar avea efect nu numai asupra sortii executarii contractului intre soti, dar si asupra posibilitatilor de actiune pe care tertii le-ar avea.

4. Conditiile de validitate ale conventiei matrimoniale

Fiind o operatiune juridica, si conventia matrimoniala trebuie sa indeplineasca aceleasi exigente cu privire la structura si conditiile de valabilitate ale oricarui act juridic. Fara sa revenim asupra dreptului comun in materie (art. 948 C.civ.), sunt necesare cateva precizari, care fac specificul acestui tip de act juridic.

Astfel, in ceea ce priveste subiectii si capacitatea lor de a incheia actul juridic matrimonial, unele aspecte sunt firesc imprumutate de la institutia casatoriei, la care conventia matrimoniala este accesorie. Parti ale contractului matrimonial nu pot fi, deci, decat un barbat si o femeie. Desi legea de familie nu o spune expres nici pentru casatorie, aceasta nu poate fi oficiata decat intre persoane de sex diferit. Aceleasi imperative se impun si pentru conventia matrimoniala. Pe de alta parte, daca luam in considerare ca o asemenea operatiune este un act solemn, nu trebuie uitat ca la incheierea ei vor interveni anumiti agenti instrumentatori. Dupa cum, se poate ca o conventie matrimoniala sa cuprinda si alte operatiuni juridice facute in interesul viitorilor soti {e.g. donatie oferita acestora de un tert), caz in care la incheierea ei vor fi prezente si alte persoane decat acestia.

In ceea ce priveste capacitated de a contracta, asa cum deja am vazut, in materie se aplica regula potrivit careia cine poate incheia valid o casatorie poate savarsi valabil si o conventie matrimoniala (habilis ad nuptias habilis ad pacta nuptialia). Pentru situatia minorului care se casatoreste, facem trimitere la cele deja notate mai sus, amintind ca varsta de la care se poate contracta este data de cea a nubilitatii. Lipsa capacitatii va atrage nulitatea conventiei matrimoniale. In acest caz, "nici celebrarea casatoriei nu va putea fi considerata ca o confirmare tacita, pentru ca ea este un act independent, iar nu executarea contractului matrimonial.' Legatura dintre capacitatea de a incheia o conventie matrimoniala si capacitatea persoanei de a se casatori este flexibila. Astfel, impiedicarile absolute la casatorie vor determina caducitatea conventiei matrimoniale, datorita nulitatii primei institutii. Dar, in cazul in care exista doar impiedicari relative la casatoria partilor conventiei matrimoniale, soarta acesteia -validitate sau caducitate, se va stabili dupa cum casatoria este valabila sau nu. In toate cazurile, capacitatea va trebui cercetata si stabilita la momentul incheierii conventiei matrimoniale, iar nu la data celebrarii casatoriei. Ceea ce inseamna ca nici oficierea casatoriei, nici disparitia ulterioara a incapacitatii nu vor asana ipso facto nulitatea conventiei matrimoniale. Daca se va constata nulitatea conventiei matrimoniale, dar casatoria va ramane valida, sotii vor fi considerati casatoriti sub regimul matrimonial legal.

Din punct de vedere practic, probleme mai delicate s-au ridicat in ceea ce priveste puterea incapabililor neinterzisi de a incheia o conventie matrimoniala. Daca si in aceasta materie se aplica dreptul comun, dupa care regula este capacitatea, iar exceptia legala este incapacitatea (art. 949 C.civ.), ar trebui sa conchidem ca o persoana -pana nu este pusa sub interdictie, poate in mod valabil incheia un contract matrimonial. Unele legislatii, cum este si cea romana (art. 9 C.fam.), nu permit expres oficierea casatoriei pentru cei slabi de minte sau cei aflati in incapacitate temporara sau naturala, cat timp persoanele in discutie nu au discernamantul faptelor lor, fara sa se ceara insa ca acestia sa fie si formal pusi sub interdictie judecatoreasca.

Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber si dat in cunostinta de cauza. Daca acesta este viciat, conventia matrimoniala poate fi anulata. In cazul desfiintarii actului in timpul casatoriei, se pune problema care va fi regimul matrimonial sub care sunt casatoriti sotii. Solutiile difera in functie de gradul de mutabilitate al regimului. Daca acesta este imutabil, sotii trebuie considerati ca sunt casatoriti sub regimul matrimonial legal. In schimb, daca se permite ca regimul sa fie schimbat si in timpul casatoriei, dupa anularea conventiei matrimoniale initiate, sotii vor avea posibilitatea de a incheia alta noua, adoptand ce regim doresc. Viciile de consimtamant au ridicat in materie intotdeauna unele probleme specifice, impuse de caracterul accesoriu al conventiei matrimoniale fata de casatorie. In regula generala, s-au format doua opinii. Una stricta, potrivit careia cazurile de anulabilitate ale conventiei matrimoniale nu pot decat sa coincida cu cele de la casatorie. Alta, mai laxa, care privind conventia matrimoniala in individualitatea ei, incearca sa aplice dreptul comun al contractelor in materia regimurilor matrimoniale. Discutiile s-au extins inclusiv asupra naturii nulitatii de aplicat pentru viciile de consimtamant ale conventiei matrimoniale. Un argument in favoarea nulitatii absolute, practicata de jurisprudents franceza de la inceputul secolului trecut, era tras din imperativul de protectie al tertilor cu care sotii vin in contact juridic. Practica romana si doctrina realizate sub imperiul reglementarilor Codului civil au inclinat sa aplice dreptul comun, consacrand nulitatea relativa ca sanctiune ordinara a viciilor de consimtamant, care pot afecta conventia matrimoniala.

Obiectul conventiei matrimoniale il reprezinta, asa cum se poate deduce, unul special. intelegand sa deroge de la regimul matrimonial legal, partile -prin conventia lor matrimoniala, creeaza un regim alternativ la acesta, regim aplicabil concret in raporturile dintre ele. Obiectul esential al conventiei matrimoniale il reprezinta, deci, acest regim matrimonial voluntar si concret. Din punct de vedere practic, el poate diferi sau varia de la o extrema a alta a plajei de posibilitati pe care libertatea conventie matrimoniale o ofera partilor. Nu este insa aici cazul sa revenim, ci doar sa reamintim ca se poate adopta un regim comunitar, separatist sau mixt; dupa cum este posibila orice variatiune pe oricare dintre aceste teme. Continutul regimului va fi determinat de catre parti, iar regulile si specificul regimului matrimonial pot fi consultate mai sus.

Aici trebuie doar sa mai amintim ca obiectul unei conventii matrimoniale se constituie din statutul patrimonial pe care sotii inteleg sa-1 aplice in raporturile dintre ei. Aceasta este esenta obiectului unei conventii matrimoniale, chiar daca ea poate cuprinde si alte clauze, aflate intr-un nex mai strans sau mai lax cu regimul lor matrimonial. Astfel, daca sotii inteleg sa-si daruiasca unele bunuri prin actul matrimonial, actul daruirii poate fi inteles ca o donatie, careia i se va aplica regimul specific. Pe de alta parte, daca partile convin asupra unor clauze, care au ca efect transmisiunea sau constituirea unor drepturi reale, se va pune problema -tot ca in dreptul comun, al determinarii obiectului derivat al obligatiei de a da asumate.

Dupa cum deja am subliniat, conventia matrimoniala este animata de o cauza juridica specifica (affectio conjugalis). Prin incheierea unei conventii matrimoniale, partile trebuie sa aiba in spirit intentia de a afecta raporturile patrimoniale generate de aceasta, sustinerii sarcinilor casatoriei si realizarii cadrului pecuniar adecvat ducerii vietii de familie. Toate acestea in sensul ca acordul lor de vointa trebuie sa se constituie intr-o carta patrimoniala a familiei. Daca casatoria este ghidata de o cauza juridica proprie si specifica {animus conjugalis), conventia matrimoniala -fiind pendinte juridic de aceasta institutie, va trebui ca -si prin scopul ei, sa nu depaseasca marginile firesti impuse de efectele casatoriei. Chiar daca efectele conventiei matrimoniale sunt de factura patrimoniala, acestea nu trebuie sa se departeze de la realitatea ca ele nu se produc decat in masura in care partile sale au starea civila de casatoriti. Locul comun al efectelor contractului matrimonial este -si acest aspect nu trebuie omis nicicand, doar secund in economia institutiei familiei. Daca nu se va intampla astfel, conventia matrimoniala este deturnata de la scopurile ei firesti, iar conventia analizata poate constitui pilda de simulatie.

5. Efectele conventiei matrimonial

Vom trece in revista -foarte succint, chestiunile ridicate atat de efectele conventiei matrimoniale, cat si cele legate de modificarea ei sau de cauzele de ineficienta si de incetare a conventiei matrimoniale.

Inainte de toate, ar trebui notate unele aspecte cu privire la inserarea conventiei matrimoniale in materia regimurilor legale. Doua pozitii sunt de remarcat. Sub imperiul liberalismului exuberant, s-a considerat ca un regim matrimonial -oricare ar fi acesta, este tot unul conventional. Vointa prezumata a partilor, care nu au inteles sa incheie o conventie matrimoniala concreta, a fost interpretata in sensul ca sotii au incheiat un contract tacit, al carui continut 1-ar reprezenta regimul matrimonial legal. Importanta acestei viziuni, care a facut din vointa probabila a sotilor un contract matrimonial, s-a rasfrant indeosebi asupra dreptului international privat. Acesta are nevoie pentru a depista legea aplicabila, printre altele, si de stabilirea originii situatiei juridice infestate de un element extraneu. Pentru situatiile de natura conventionala ori subiectiva, regula aplicabila, de preferat, e cea a autonomiei de vointa. Lex voluntatis nu desemneaza decat vointa partilor de a impune ca obligatorie o anumita reglementare nationala.

Astazi, aceasta conceptie este abandonata si se considera ca regimul de drept comun nu este decat o consecinta legala a celebrarii casatoriei, fara sa se cerceteze prezumtive intentii juridice nemanifeste ale sotilor. Analiza vointei prezumate a sotilor e considerata artificiala si abandonata. Acest abandon se justifica mai ales daca luam in considerare conditiile stricte de forma si publicitate specifice conventiei matrimoniale, conditii pe care partile nu le pot eluda sau inlatura contractual, dupa cum nu sunt de regasit intr-o prezumtiva conventie matrimoniala tacita. In plus, astazi este demult trecuta epoca in care doctrina si jurisprudenta sa simta impulsul de a explica orice institutie civila prin invocarea ideii de contract si a principiului autonomiei de vointa.

Cel mai important de retinut este aspectul ca regimurile matrimoniale produc acelasi efect, indiferent care este sorgintea lor. Iar pentru noi, aici, se impune sa subliniem ca efectele unei conventii matrimoniale sunt identice cu cele ale tipului de regim legal pe care il pastiseaza. Prin urmare, efectele conventiei matrimoniale se vor concretiza intr-un statut patrimonial de comunitate sau de separatie ori mixt intre soti. Regulile specifice fiecaruia dintre aceste regimuri matrimoniale le-am precizat deja si nu mai este locul sa insistam aici. Alaturi de aceste efecte specifice si esentiale ale conventiei matrimoniale, acesteia i se mai pot atasa inca doua seturi de consecinte, care merita amintite.

Astfel, o conventie matrimoniala produce si efecte probatorii, nu numai substantiate. In acest sens, actul este valorificat ca inscris si are darul de a face proba regimului matrimonial concret aplicabil intre soti. Si -in ultimul rand, actele juridice cuprinse in conventia matrimoniala vor produce doar efectele lor specifice (e.g. donatii, clauze de atribuire, vinderi), care insa nu merita sa fie trecute acum in revista, dreptul comun fiind aplicabil. In continuare ne vom referi doar la limitele specifice efectelor regimului matrimonial conventional.

In ceea ce priveste inceputul acestor efecte, momentul lor de producere va coincide cu clipa incheierii casatoriei. Consecinta fireasca a faptului ca o conventie matrimoniala este accesorie institutiei casatoriei (si nuptiae sequantur). In situatia in care regimul este flexibil, iar conventia matrimoniala poate fi modificata in cursul casatoriei, efectele se vor produce de la clipa regulatei modificari a regimului matrimonial. Se mai poate sublinia aspectul ca in cazul modificarii conventiei matrimoniale, partile acesteia trebuie sa respecte toate formalitatile, care sunt impuse legal la incheierea contractului. Iar datorita faptului ca acesta este supus unor forme speciale de publicitate, fata de terti, efectele conventiei matrimoniale vor fi opozabile doar cu incepere de la indeplinirea formelor de publicitate. In aceasta ultima ipoteza, se poate observa ca urmarile regimului matrimonial se pot produce disociat in timp, de la momente diferite: intre parti -de la incheierea actului, fata de terti -de la publicarea acestuia. Consecinta va fi ca in perioada de timp cuprinsa intre cele doua momente descrise mai sus, sotii vor fi sub doua regimuri matrimoniale, care difera, eel putin in parte. Situatia este nefireasca, iar de dorit ar fi ca acelasi regim matrimonial conventional sa-si produca efectele atat fata de parti, cat si fata de terti.

Tot din caracterul accesoriu al conventiei matrimoniale la actul casatoriei, se va deduce limpede ca efectele regimului patrimonial se vor epuiza odata cu aceasta din ultima institute. Desfacerea casatoriei prin divort sau incetarea acesteia prin moartea unuia dintre soti vor constitui punctul terminus al efectelor conventiei matrimoniale. In primul caz, momentul la care hotararea de divort va ramane definitiva si irevocabila va marca clipa in care conventia matrimoniala si-a epuizat efectele. in al doilea caz, momentul decesului va semnifica limita ultima in timp a producerii efectelor conventiei matrimoniale. Astfel, dupa cum am subliniat in numeroase randuri pana acum, este imposibil de imaginat ca un regim matrimonial sa supravietuiasca starii de casatorie.

Ca efect al incetarii regimului matrimonial, acesta va intra indeobste, in lichidare. Regulile de aplicat sunt cele conventionale, stabilite de catre parti prin conventia lor matrimoniala. In situatia in care sotii au neglijat sa stipuleze asemenea clauze, se va aplica dreptul comun in materie.

In ceea ce priveste cazurile de inejicienta ale conventiei matrimoniale, trebuie facute anumite nuantari, desi se va aplica si aici dreptul comun, daca legea nu intelege sa deroge. In toate situatiile, insa, exista o relativa autonomie intre cazurile de ineficienta ale casatoriei si cele care pot afecta conventia matrimoniala. Astfel, ineficienta acesteia din urma nu afecteaza cu nimic casatoria, dupa cum cazurile de desfiintare sau ineficienta ale conventiei nu pot fi automat si cazuri de nevalidare a casatoriei. Dar, inversul este valabil. Adica, invaliditatea juridica a casatoriei face sa cada si conventia matrimoniala.

Prin urmare, datorita faptului ca o conventie matrimoniala este incheiata si nuptiae sequantur, aceasta va fi caduca daca oficierea casatoriei nu mai are loc. Nu este de acceptat sa existe regim matrimonial in afara casatoriei, dar nici invers. Totusi, se poate imagina ca anumite clauze accesorii conventiei matrimoniale sa fie eficiente, daca acestea nu se refera la regimul matrimonial. Donatiile -de pilda, cuprinse in conventia matrimoniala pot supravietui ipotetic doar daca nu au fost facute propter nuptias. Tot caduca se poate considera conventia matrimoniala in ipoteza in care casatoria celebrata este declarata nula sau anulabila. Caz in care, ar trebui considerat ca intre "fostii' soti, nu a existat nici un regim matrimonial. Pentru casatoriile putative, s-a admis ca efectele conventiei matrimoniale s-au produs eficient si valid in cursul casatoriei desfiintate, in situatia in care ambii soti au fost de bona fides.

In ceea ce priveste nulitatea conventiei matrimoniale, casatoria fiind in ipoteza valida, dreptul comun este aplicabil. Astfel, nerespectarea dispozitiilor legale de ordine publica sau a regimului primar imperativ vor fi sanctionate cu nulitatea absoluta. Dupa constatarea sau pronuntarea nulitatii, sotii vor fi considerati sub regimul matrimonial legal sau -daca legea o permite, ei vor avea posibilitatea sa incheie o noua conventie matrimoniala. Pentru viciile de consimtamant, asa cum am vazut, sanctiunea va fi nulitatea relativa a conventiei matrimoniale incheiate din eroare, prin dol sau sub imperiul violentei. In aceasta situatie, a nulitatii conventiei matrimoniale, datorita si faptului ca prescriptia este suspendata intre soti, se poate imagina ca anulabilitatea sa fie pronuntata dupa incetarea sau desfacerea casatoriei. Acest aspect va ridica probleme deosebit de spinoase pentru calificarea regimului matrimonial aplicabil, tinand cont de efectul retroactiv de drept comun al nulitatii. In toate cazurile, din considerente care tin de securitatea circuitului civil ar trebui sa se admita nu atat o desfiintare (ex tune) a regimului matrimonial, cat o incetare a lui doar ex nunc.

Daca se ajunge sa se considere ca o conventie matrimoniala este oneroasa si sinalagmatica, se ridica firesc intrebarea daca efectele speciale ale contractelor bilaterale se vor produce si in materie de regimuri matrimoniale. De piano credem ca raspunsul trebuie sa fie negativ, iar respingerea sa priveasca doar efectele de regim matrimonial ale conventiei, iar nu si clauzele sale accesorii. Statutul de carta patrimoniala a familiei, pe care il are o conventie matrimoniala, nu permite sa vorbim despre exceptia de inexecutare sau despre rezolutiune. In schimb, regula res perit domino/debitori se va aplica precum in dreptul comun al obligatiilor. Pentru celelalte clauze, care sunt straine de regimul matrimonial propriu-zis si care isi pot gasi locul intr-o conventie matrimoniala, se va aplica dreptul comun in materie, deci si sanctiunea rezolutiunii sau a exceptiei de neexecutare -daca este cazul.

Bibliografie

Paul Vasilescu , "Regimuri matrimoniale" Parte generala Editura Rosetti 2003

2. Cristiana Mihaela Craciunescu, , "Dreptul comertului international", Editura All Beck Bucuresti 2000