FOLOSIREA LEGALA A FORTEI POTRIVIT DREPTULUI Dreptul INTERNATIONAL

FOLOSIREA LEGALA A FORTEI POTRIVIT DREPTULUI Dreptul INTERNATIONAL

international contemporan permite ca, in masura in care nu se incalca principiul nerecurgerii la forta, statele, individual, dar mai ales colectiv, in cadrul O.N.U. si al celorlalte organizatii de securitate internationala, sa recurga la anumite mijloace de constrangere, constand in presiuni sau chiar in folosirea fortei armate, pentru sanctionarea statelor care incalca ordinea politica si juridica internationala.

Mijloacele de constrangere in relatiile internationale sunt grupate in doua categorii:

a fara folosirea fortei armate: retorsiunea, represaliile, embargoul, boicotul, ruperea relatiilor diplomatice si excluderea de la conferintele si congresele internationale sau din organizatiile internationale;

b cu folosirea fortei armate: represaliile armate, blocada maritima pasnica, demonstratiile cu fortele armate si ocuparea militara a teritoriului.

Dreptul     international permite, de asemenea, ca forta armata sa fie folosita ca un mijloc de ultim recurs pentru contracararea sau sanctionarea actelor de agresiune. Statele sunt indreptatite sa-si utilizeze fortele lor armate impotriva altor state care incalca grav legalitatea internationala, pentru a-si apara propria integritate teritoriala, independenta si suveranitatea atunci cand sunt victime ale unor agresiuni armate, in care scop sunt indreptatite sa adopte in propriul teritoriu masuri adecvate de aparare inca din timp de pace.

Actiunea in acest sens a statelor se bazeaza pe dreptul lor la autoaparare individuala sau colectiva prevazut de art. 1 al Cartei O.N.U. Carta O.N.U. prevede ca una din functiile principale ale organizatiei universale este mentinerea pacii si securitatii internationale. In vederea realizarii acestei functii, Carta cuprinde un sistem complex de principii si mecanisme de sanctionare a agresorului in colectiv de catre statele membre, menit a asigura restabilirea legalitatii internationale, inlaturarea actelor de agresiune si a urmarilor acestora, repunerea in drepturi a celui lezat si prevenirea unor noi incalcari. Sisteme similare de asigurare a securitatii internationale functioneaza si in plan zonal, in cadrul organizatiilor regionale.

Recunoasterea dreptului la autodeterminare al popoarelor a dus in planul dreptului international la legitimarea luptei armate duse de popoarele dependente impotriva asupritorilor, recurgerea la forta armelor de catre aceste popoare incadrandu-se in situatiile legitime de folosire a fortei armate.