Drepturile garantii

Drepturile garantii

1. Dreptul de petitionare

Dreptul de petitionare este un drept cetatenesc de traditie in sistemul 401 juridic romanesc. Exercitarea dreptului de petitionare este o modalitate eficienta de rezolvare a unor probleme personale sau care privesc o colectivitate. Acest drept este incadrat in clasificarile de drepturi in categoria drepturilor garantii, el fiind si o garantie juridica generala pentru celelalte drepturi si libertati.

In conditiile articolului 51 din Constitutie, dreptul de petitionare poate 402 fi exercitat fie individual, de catre cetatean, fie de catre un grup de cetateni, fie de catre organizatii legal constituite.

Petitiile adresate autoritatilor publice si care, deci, se bucura de regimul juridic stabilit prin articolul 51 din Constitutie, se fac numai in numele petitionarilor sau in situatia de la alineatul (2), in numele colectivelor pe care organizatiile petitionare le reprezinta. De aici rezulta ca orice petitie trebuie semnata si deci, trebuie sa contina datele de identificare a petitionarului. Prin formularea sa clara, textul constitutional nu priveste si deci, nici nu protejeaza juridic petitiile anonime. Aceasta da dispozitiei constitutionale si un evident caracter moral.

Scutirea de taxa pentru exercitarea dreptului de petitionare este o regula constitutionala care asigura acestui drept posibilitatea realizarii sale depline

2. Dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica

Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica este un drept fundamental, incadrat traditional in marea categorie a drepturilor garantii, alaturi de dreptul de petitionare, cu care, de altfel, se afla intr-o stransa corelata Articolul 52 din Constitutie este temeiul constitutional al raspunderii autoritatilor publice pentru vatamarile produse cetatenilor prin incalcarea sai nesocotirea drepturilor si libertatilor acestora. Aceasta inseamna ca toate celelalte dispozitii legale isi au suportul juridic in articolul 52 din Constitutie cu care trebuie corelate.

Raspunderea autoritatilor publice, potrivit articolului 52 intervine in 406 situatii clar definite si anume: a) cand emit un act administrativ prin care vatama o persoana; b) cand nu solutioneaza in termenul legal o cerere a unei persoane, c) cand prin erori judiciare savarsite in procese se produc prejudicii.

Articolul 52 din Constitutie nominalizeaza si pretentiile pe care le poate 408 formula cetateanul, acestea fiind: a) recunoasterea dreptului pretins, b) anularea actului, c) repararea pagubei. Este, precum se observa, o ordine fireasca. Nu se poate obtine repararea pagubei fara a se recunoaste dreptul si a se anula actul. Fara a intra in detalii, trebuie sa subliniem ca in realizarea acestor pretentii cetateanul nu are obligatia de a proba vinovatia (culpa) functionarului public sau a autoritatii publice. El trebuie sa justifice dreptul sau si ca actul emis de catre autoritatea publica i-a produs o vatamare. Ca atare cetateanul are in sarcina sa doar proba legaturii cauzale intre actul autoritatii publice si paguba (vatamarea) produsa persoanei.

In acelasi fel trebuie interpretate si dispozitiile alineatului (3), care stabilesc raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Daca autoritatile publice vor dori sa recupereze eventualele prejudicii ce rezulta, de la functionarii proprii, vor putea face un asemenea lucru prin procedurile legale privind raporturile de munca. Statul are actiune in regres si fata de magistratii carora li se imputa erorile judiciare pe motiv de rea-credinta sau grava neglijenta.

Indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani

In afara de drepturi fundamentale, cetatenii romani au si o serie de indatoriri fundamentale. Existenta indatoririlor fundamentale este o cerinta fireasca intr-o societate democratica, in aceasta ordine de idei, este evidenta legatura indisolubila ce exista si trebuie sa existe intre drepturi si indatoriri, indatoririle asigurand si ele prin continutul lor dezvoltarea personalitatii -umane, realizarea scopurilor societatii.

1. Indatorirea de fidelitate fata de tara

Aceasta indatorire, prevazuta prin articolul 54 din Constitutie, este urmarea fireasca a cetateniei. Ea are drept urmare obligatia celor carora le sunt incredintate functii publice precum si a militarilor de a indeplini aceste functii cu credinta si de a depune juramantul cerut de lege.

2. Indatorirea de aparare a patriei

Indatorirea de aparare a patriei, prevazuta prin articolul 55 din Constitutie, impune cetatenilor sa fie intotdeauna pregatiti pentru a da riposta cuvenita atat in cazul unei agresiuni armate, cat si in cazul altor actiuni indreptate impotriva tarii. Aceasta indatorire apartine tuturor cetatenilor romani, barbati si femei, fara deosebire de origine nationala, religie, ocupatie si pregatire profesionala. Datorie sfanta a fiecarui cetatean, apararea patriei, cere acestuia o conduita ireprosabila si fidelitate fata de poporul roman.

Incalcarea acestei indatoriri este o fapta reprobabila. De aceea, potrivit legilor, calcarea juramantului militar, tradarea de patrie, trecerea de partea inamicului, aducerea de prejudicii capacitatii de aparare a statului, constituie crime grave si sunt pedepsite.

3. Indatorirea de a contribui la cheltuielile publice

Articolul 56 din Constitutie reglementeaza indatorirea cetatenilor de a contribui, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice. Este o indatorire fireasca, mai ales daca tinem seama de numeroasele prestatii, in special cu caracter social, pe care acelasi stat este obligat sa le realizeze in beneficiul cetatenilor sai. Merita precizat si faptul ca obligatia se refera la orice fel de cheltuieli publice si nu doar la cele legate de constituirea veniturilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurarilor sociale de stat.

4. Indatorirea de exercitare cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor si de a respecta drepturile si libertatile celorlalti

Articolul 57 din Constitutie stabileste o indatorire ce incumba tuturor locuitorilor Romaniei, cetateni, straini sau apatrizi. Se observa clar ca buna-credinta (bonafides), principiu traditional de drept civil, este considerata o regula constitutionala. Aceasta transformare de natura juridica va avea consecinte deosebite in rezolvarea problemelor ce rezulta din exercitarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.

In continutul acestei indatoriri fundamentale intra si obligatia de a nu incalca drepturile si libertatile celorlalti (neminem laedere), obligatia fireasca ce tine de chiar conceptul de drept si de libertate.