Cadrul juridic si principiile cooperarii judiciare internationale in materie penala

Cadrul juridic si principiile cooperarii judiciare internationale in materie penala

Unul din beneficiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, nu numai pentru Romania si cetatenii ei, ci si pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene si popoarele lor, il constituie aplicarea, in domeniul cooperarii judiciare, atat in materie penala, cat si in materie civila si comerciala, a instrumentelor juridice bazate pe principiile recunoasterii si increderii reciproce.

Daca pana la aderare eforturile s-au concentrat pe plan legislativ, ceea ce a facut posibil ca in Raportul de monitorizare din 16 mai 2006 Comisia Europeana sa constate ca Romania a atins "un bun nivel de aliniere legislativa" in domeniul cooperarii judiciare in materie civila si penala, de la 1 ianuarie 2007 Romania dovedeste ca are capacitatea practica de a aplica instrumentele UE de cooperare, continuand in acelasi timp procesul de armonizare legislativa .

Cooperarea judiciara internationala reprezinta o trasatura a epocii contemporane, care a fost determinata de progresul vertiginos al stiintei si tehnicii, de schimbul intens de valori materiale si spirituale .

Una dintre cele mai importante forme de cooperare a statelor o reprezinta cooperarea impotriva criminalitatii, pentru realizarea acesteia fiind necesare gasirea unor mijloace juridice de cooperare internationala pentru prevenirea si combaterea fenomenului infractional care prin ramnificatiile sale devine un fenomen international.

La ora actuala, este unamim admis conceptul de colaborare internationala intre state, suverane si egale in drepturi, devenind o realitate incontestabila, fiind impusa de necesitati obiective.

Astfel, tara noastra a dezvoltat de-a lungul timpului relatii internationale cu diferite state, relatii impuse de necesitatile sociale ale momentului respectiv. In baza acestei cooperari internatinale, statele nu realizeaza opera lor de justitie intr-un mod ermetic, izolat unele de altele, ci se ajuta, acordandu-si recipric ajutor sub forma acestei colaborarii ce consta intr-o asistenta judiciara pe diferite planuri.

Acesta este si motivul pentru care Romania a incheiat in ultima perioada o serie de conventii, acorduri si tratate internatinale, ele constituind forme prin care tara noastra participa la activitatea internationala de cooperare in materie judiciara .

Se contureaza tot mai mult, dorinta tarii noastre de a amplifica relatiile cu alte state in domeniul dreptului penal, pentru a contribui la armonizarea gandirii juridico-penale si pentru a da nastere unui drept penal cu aplicabilitate internationala.

Cadrul cooperarii internatioanle in materie penala este astfel determinat de evolutia tututor segmentelor sociale, de o internationalizare a fenomenului criminal, de imposibilitatea statelor de a actiona izolat si nu in ultimul rand de necesitatea crearii unui spatiu mondial de reprimare a faptelor antisociale. Cooperarea internationala este legata de interesele fiecarui stat raportate la nivel national si international.

Problema cooperarii internatioanle ar putea fi privita de anumiti subiecti ca fiind un mod de imixtiune in problemele interne ale unui stat. Este total gresit acest punct de vedere, deoarece aceasta forma de intrajutorare intre state se desfasoara pe baza unor reguli bine stiute si respectate deopotriva de statele implicate.

Principiile care guverneaza activitatea de cooperare internationala sunt prevazute in actele pe care tara noastra le incheie cu diferitele state in vederea unei cat mai bune colaborari. Aceste reguli cu caracter general au aparut si s-au dezvoltat in cadrul raporturilor dintre state, odata cu aparitia si dezvoltarea relatiilor interstatale de-a lungul istoriei, reflectand conditiile si cerintele sociale corespunzatoare acelor epoci.

Cooperarea judiciara internationala in materie penala este subordonata principiilor constitutionale, principiilor fundamentale de drept si ordinii publice ale statului roman. Principiile in care se reflecta relatiile dintre state sunt intr-o continua dezvoltare si imbogatire ca sfera si continut ca o consecinta directa a evolutiei societatii internationale si a raporturilor interstatale.

Demunite uneori si standarde ale conduitei internationale a statelor, aceste principii constituie criteriul suprem in aprecierea legalitatii oricarui act juridic in relatiile internatinale. Prin respectarea acestor reguli, statele isi manifesta respect reciproc in raporturile dintre ele.

Pe plan intern, poate pentru prima data2 s-au precizat regulile dupa care trebuie sa se desfasoare aceasta activitate intre state.

Astfel, activitatea de cooperare internationala in materie penala se sprijina pe urmatoerele principii:

1. Principiul legalitatii . Acest principiu a fost formulat pentru prima data de catre penalistul italian Cesare Beccaria in anul 1764 in lucrarea "Dei delitti e delle pene"4, mentionand ca "numai legile pot stabili pedepsele corespunzatoare infractiunilor, iar aceasta autoritate nu o poate detine decat legiuitorul, care reprezinta toata societatea unita printr-un contract social." In domeniul cooperarii internationale, acest principiu exprima regula potrivit careia, intreaga activitate de aparare sociala impotriva criminalitatii trebuie sa se desfasoare in baza si in stricta conformitate cu legea. Principiul legalitatii isi are aplicare si in ceea ce priveste colaborarea statelor in vederea combaterii fenomenului infractional. Astfel, extradarea poate fi solicitata ori acordata potrivit Conventirei Europene de Extradare din 1957, daca fapta savarsita este incriminata ca infractiune de legislatia ambelor state (solicitat si solocitant), fiind necesara dubla incriminare.

Principiul legalitatii cooperarii internationale in materie penala reprezinta o garantie a libertatii persoanei impotriva oricaror fapte de abuz din partea autoritatilor judiciare si o garantie ca legea se va aplica numai faptelor comise dupa intrarea in vigoare a legii incriminatoare.

Acest principiu este prevazut in "Declaratia drepturilor omului si cetateanului" - 1789, "Declaratia Universala a Drepturilor Omului"-1948, "Pactul international cu privire la drepturile civile si politice"-1966, "Conventia Europeana a Drepturilor Omului" - 1950.

Astfel, in virtutea respectarii principiul legalitatii cooperarii internationale, trebuie avute in vedere urmatoarele ideei:

a)      legea penala noua nu retroactioveaza (nullum crimen sine lege praevia, nulla poena sine lege praevia),

b)      descrierea exacta in lege a faptei incriminate si prevederea clara a sanctiunii aplicabile (nullum crimen sine lege certa, nulla poena sine lege stricta),

c)      respectarea legalitatii procesuale (nullum justitia sine lege, nullum judicium sine lege).

2. Principiul respectarii suveranitatii, securitatii, ordinii publice si a altor interese ale Romaniei. Acest principiu este prevazut expres in legea 302/2004 in art. 3, prin care se stabilesc limitele cooperarii judiciare, in asa fel incat aceasta activitate cu caracter international sa nu pericliteze sub nici o forma suveranitatea, securitatea, ordinea publica si alte interese ale tarii noastre.

Principiul respectarii suveranitatii statelor este formulat inca din Evul Mediu, in conditiile luptei pentru formarea statelor nationale. Suveranitatea este un atribut esential al statului si consta in supremtia puterii de stat pe plan intern si independenta acesteia pe plan extern fata de orice alta putere2. Astfel, suveranitatea este o trasatura generala a statului ce consta in suprematia si independenta puterii in exprimarea si realizarea vointei guvernantilor ca vointa obligatorie pentru intreaga societate. Acest principiu cuprinde urmatoarele elemente esentiale:

statele sunt egele din punct de vedere juridic,

fiecare stat se bucura de drepturile inerente deplinei suveranitati,

fiecare stat are obligatia de a respecta personalitatea altor state,

integritatea teritoriala si independenta politica ale statului sunt inviolabile.

Acest principiu este consacrat in Declaratia din 1970 a Adunarii Generale O.N.U., prin Actul Final al Conferintei de la Helsinki.

Principiul preeminentei dreptului international. Tot in legea 302/2004, art. 4 se statuteaza aceasta regula conform careia, prezenta lege se aplica in baza si pentru executarea normelor interesand cooperarea judiciara in materie penala, cuprinse in instrumenmtele juridice internationale la care Romania este parte, pe care le completeaza in situatiile nereglementate.

Cooperarea cu un tribunal penal international sau o organizatie internationala publica, in conformitate cu dispozitiile in materie ale unor instrumente internationale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internationale, se examineaza printr-o procedura legala distincta, prevederile legi 302/2004 putand fi aplicate in mod corespunzator, in completare, daca este necesar.

4. Principiul curtoaziei internationale si reciprocitatii. Conform acestei reguli, cooperarea internationala in materie penala se poate efectua in virtutea curtoaziei internationale, la cererea transmisa pe cale diplomatica de catre statul solicitant si cu asigurarea scrisa a reciprocitatii data de autoritatea competenta a acelui stat.

Astfel, lipsa reciprocitatii nu impiedica sa se dea curs unei cereri de asistenta judiciara internationala in materie penala, daca aceasta:

a) se dovedeste necesara datorita naturii faptei sau nevoii de a lupta impotriva anumitor forme grave ale criminalitatii;

b) poate contribui la imbunatatirea situatiei inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa sociala;

c) poate servi la clarificarea situatiei judiciare a unui cetatean roman .

Conform art. 6 din legea 302/2004, in cazul in care statul roman formuleaza o cerere in conditiile prezentei legi, in baza curtoaziei internationale, asigurarea reciprocitatii va fi data de catre ministrul justitiei, pentru fiecare caz, ori de cate ori va fi necesar, la cererea motivata a autoritatii judiciare romane competente.

Principiul non bis in idem. Conform art. 10 din Legea 302/2004 cooperarea judiciara internationala nu este admisibila daca in Romania sau in orice alt stat s-a desfasurat un proces penal pentru aceeasi fapta si daca:

a) printr-o hotarare definitiva s-a dispus achitarea sau incetarea procesului penal,

b) pedeapsa aplicata in cauza, printr-o hotarare definitiva de condamnare, a fost executata sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii, in totalitatea ei ori asupra partii neexecutate.

Dispozitiile de mai sus nu se aplica:

a) daca asistenta este solicitata in scopul revizuirii hotararii definitive, pentru unul din motivele care justifica promovarea uneia din caile extraordinare de atac prevazute de Codul de procedura penala al Romaniei,

b) in cazul in care un tratat international la care Romania este parte contine dispozitii mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.

In alti termei, principiul non bis in idem stabileste ca nimeni nu poate fi pedepsit de doua ori pentru aceeasi fapta sau sa execute de doua ori o pedeapsa pentru aceeasi infractiune, tinandu-se seama astfel de autoritatea de lucru judecat.

Pe langa faptul ca acest principiu este prevazut expres in legea 302/2004, datorita importantei sale, acesta mai beneficiaza si de o mare atentie internationala. Astfel, principiul non bis in idem este prezent si in unele documente internationale, cum ar fi: "Conventia de la Bruxelles cu privire la principiul non bis in idem"- Bruxelles 1986, "Conventia de la Schenghen" din 1990, "Protocolul nr. 7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului", Strasbourg 1984, unde se mentioneaza expres ca "nu este posibila nici o derogare de la aceste prevederi", "Conventia Europeana de extradare" din 1957, "Conventia Europeana privind valoarea internationala a hotararilor represive"- Haga 1970, "Conventia Europeana privind transferul de proceduri in materie penala"- Strasbourg 1972.

6. Principiul confidentialitatii. Statul roman are obligatia de a asigura, pe cat posibil, la cererea statului solicitant confidentialitatea cererilor care ii sunt adresate in domeniile reglementate de prezenta lege si a actelor anexate acestora. In cazul in care conditia pastrarii confidentialitatii nu ar putea fi asigurata, statul roman va instiinta statul strain, care va decide1.

7. Principiul umanismului. Acest principiu presupune ca intreaga activitate de cooperare internationala in materie penala sa porneasca de la interesele fundamentale ale omului, acesta, impreuna cu drepturile si libertatile sale ocupand locul central in cadrul activitatii de cooperare la nivel national si international de aparare sociala. Acest principiu a fost consacrat in unele documente internationale, cum ar fi: "Pactul international cu privire la drepturile civile si politice - art. 7", "Declaratia Universala a Drepturilor Omului - art. 5", "Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane, ori degradante - art. 10", "Conventia Europeana a Drepturilor Omului - art. 3", "Conventia privind transferarea persoanleor condamnate", etc.

Astfel, in baza acestui principiu, Romania poate refuza acordarea unei cereri de cooperare internationala in materie penala daca sunt indicii ca viata, integritatea corporala si sanatatea persoanei solicitate sunt puse in pericol.

Astfel, guvernata de aceste reguli ridicate la rang de principii, cooperarea internationala in materie penala se desfasoara intr-un mod organizat si bine conturat, dar totusi deschisa la noi reguli care sa sublinieze tendinta statelor de a se unifica in lupta internationala impotriva criminalitatii.

8. Principiul imunitatii de jurisdictie. Conform acestei imunitati personale, nu pot fi urmarite si judecate pe teritoriul statului in care sunt acreditate sau pe al carui teritoriu se afla ca reprezentanti oficiali ai statelor lor.

Persoanele care au aceasta imunitate sunt: ambasadorul, membrii consulatelor, ministrul plenipotentiar, atasatul de ambasada sau delegatie, secretarul de ambasada sau delegatie, precum si membrii familiilor acestora.

Imunitatea diplomatica este o institutie veche a relatiilor juridice dintre state, aceasta acordandu-se pe baza de reciprocitate prin conventii bilaterale si in conformitate cu principiile stabilite prin normele cutumiare. De imunitatea de jurisdictie se bucura si trupele stationate pe teritoriul unui stat ori aflate in trecere. Acest principiu nu este prevazut expres in legea 302/2004 insa el rezulta din prevederile "Conventiei cu privire la relatiile diplomatice", incheiata la Viena la 18.04.1961, din "Conventia privind relatiile consulare", adoptata la Viena in 1963, in "Conventia de la Viena din 1961 privind relatiile dilpomatice" si "Conventia de la Viena din 1963 privind relatiile consulare".