Categorii de norme penale

Categorii de norme penale

Normele de drept penal, caracterizandu-se deci prin anumite trasaturi proprii, care le diferentiaza de celelalte categorii de norme juridice, sunt, la randul lor, de mai multe feluri, in raport cu continutul si caracterul lor, cu intinderea domeniului de aplicare sau in functie de elementele respectivei norme.

Din clasificarile care s-au facut in doctrina dreptului penal, retinem ca semnificative urmatoarele categorii de norme penale:

a) Norme penale generale si norme penale speciale. Diferenta intre aceste doua categorii de norme penale se realizeaza in functie de continutul si sfera lor de incidenta.

Normele penale generale sunt cuprinse, de regula, in Partea generala a Codului penal si, rareori, in unele legi speciale. Aceste norme cuprind, dupa cum am mai aratat, dispozitii cu caracter de regula generala privind conditiile in care se nasc, se modifica si se sting raporturile juridice penale.

Normele generale sunt de cea mai larga aplicatiune, fiind incidente in raport cu toate normele speciale.

Normele penale speciale sunt inscrise, de regula, in Partea speciala a Codului penal, dar, in multe situatii, si in unele legi speciale. Normele speciale arata conditiile in care o anumita fapta constituie infractiune si pedeapsa care se poate aplica in cazul savarsirii unei astfel de fapte.

b) Norme penale prohibitive si norme penale onerative. Existenta acestor doua categorii de norme penale este determinata de structurarea infractiunilor in comisive si omisive.

Normele penale prohibitive, corespunzatoare infractiunilor comisive, stabilesc, ca regula de conduita, abtinerea de a savarsi fapta care este descrisa in continutul textului respectiv.

Normele penale onerative, specifice infractiunilor omisive, fixeaza ca regula de conduita obligatia de a face sau de a actiona, inactiunea faptuitorului fiind de natura sa produca urmari socialmente periculoase.

c) Norme penale complete si norme penale divizate. Aceasta distinctie se face in raport cu elementele ce sunt cuprinse in structura normei penale.

Normele penale complete (unitare) sunt cele ce cuprind toate elementele unei norme (ipoteza, dispozitie, sanctiune), deci toate elementele ce sunt necesare incriminarii si sanctionarii unei fapte ca infractiune.

Normele penale divizate sunt acele norme care nu au structura completa in acelasi text de lege, dispozitia sau sanctiunea fiind formulate intr-un alt articol al aceleiasi legi sau chiar in alt act normativ. In astfel de situatii se spune ca norma penala este divizata.

In materie de tehnica legislativa se cunosc doua tipuri principale de norme divizate: norme de incriminare cadru sau norme in alb si norme de trimitere sau referire.

Normele penale de incriminare cadru, cunoscute si sub denumirea de norme in alb, se caracterizeaza prin faptul ca au in structura lor o dispozitie de incriminare cadru si o sanctiune corespunzatoare, urmand ca prevederea faptelor interzise sa se faca ulterior, prin alte acte normative.

Normele penale de trimitere sau de referire sunt, de asemenea, norme divizate incomplete cat priveste dispozitia sau sanctiunea, pentru care se face trimitere sau referire la o norma complinitoare, care este cuprinsa in ace easi lege ori in alta.

O legislatie penala moderna, supla, bine sistematizata si cu formulari impecabile presupune, in primul rand, existenta unor norme complete, unitare, care sa excluda confuziile si unele interpretari eronate. Sunt totusi situatii, cand, pentru a evita unele repetari sau redactarea unor articole cu numeroase alineate, este preferabila solutia unor norme penale de trimitere sau de referire.