PRINCIPIILE SI IZVOARELE DREPTULUI PENAL ROMAN

PRINCIPIILE SI IZVOARELE DREPTULUI PENAL ROMAN

Principiile dreptului penal roman

Definitie. Acestea reprezinta totalitatea ideilor, conceptiilor si regulilor care calauzesc si strabat intregul drept penal si activitatea de lupta impotriva infractiunilor.

Principiul legalitatii

nu este un principiu specific dreptului penal, ci acesta guverneaza intreg sistemul de drept;

- a fost formulat pentru prima oara in timpul revolutiei burgheze din Franta in anul 1789;

- a fost reafirmat in 1948 in Declaratia universala a drepturilor omului;

- constituie o garantie a libertatii persoanei impotriva abuzurilor, astfel ca legea penala se aplica numai pentru faptele prevazute de aceasta;    - a fost incalcat flagrant intre anii 1948-1956, cand exista institutia analogiei;

- este consacrat expres in actualul Cod penal in art. 2, dar este completat si de art. 11;

- isi gaseste aplicarea in toate institutiile dreptului penal astfel: nullum crimen sine lege (institutia infractiunii); nulla poena sine lege (institutia sanctiunii); nullum judicium sine lege (institutia sanctiunii si a raspunderii);

- respectandu-se acest principiu, nu va fi trasa la raspundere penala persoana care nu a savarsit o infractiune si, totodata, nu va fi trasa la raspundere penala o persoana care a savarsit o fapta ce nu era considerata la aceea vreme infractiune.

Principiul egalitatii in fata legii penale

- este nu numai un principiu de baza in dreptul penal, dar si un principiu constitutional prevazut in art. 16 din Constitutia Romaniei;

- subliniaza egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii penale, indiferent de varsta, sex, rasa, culoare, apartenenta politica etc.;

nu este prevazut in mod expres de Codul penal, dar se deduce din intreaga legislatie penala.

Principiul umanismului

- este un principiu prevazut in Constitutia Romaniei, dar si in numeroase articole din Codul penal; astfel, art. 22 din Constitutie prevede: "dreptul la viata si integritate fizica si psihica sunt garantate"; "nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor inumane"; "pedeapsa cu moartea este interzisa";

- conform acestui principiu, constrangerea penala trebuie sa aiba un caracter uman.

Principiul prevenirii faptelor prevazute de legea penala

reprezinta si scopul legii penale prevazut in art. 1 C. pen.

- presupune ca intreaga reglementare juridico-penala sa asigure prevenirea savarsirii faptelor periculoase, atat prin conformare cat si prin constrangere

- prevenirea consta in: incriminarea faptelor periculoase, dar si in pedepsirea celor care nu respecta legile;

prevenirea savarsirii de noi infractiuni constituie insusi scopul pedepsei (art. 52 C. penal);

Principiul infractiunii - ca unic temei al raspunderii penale

este un principiu specific dreptului penal si prevazut expres in art. 17 alin. 2 C. penal;

- functioneaza ca o garantie a libertatii persoanei, caci fara savarsirea unei infractiuni nu se poate antrena raspunderea penala;

- conform acestui principiu, dreptul penal respinge asa - zisa raspun-dere obiectiva pentru o fapta savarsita fara vinovatie sau pentru o fapta care nu indeplineste cumulativ toate cele trei conditii prevazute de lege.

Principiul personalitatii raspunderii penale

nu este prevazut expres in Codul penal, insa se deduce din conditiile privind raspunderea penala;

- este un principiu specific dreptului penal conform caruia fiecare trebuie sa raspunda personal pentru faptele sale; in dreptul penal nu se poate antrena raspunderea penala pentru fapta altei persoane sau raspunderea colectiva.

Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal

- este prevazut expres in art. din Codul penal, fiind un principiu specific acestei ramuri de drept;

- presupune aplicarea sanctiunilor proportional cu gravitatea faptei savarsite cu periculozitatea infractorului; cu conditiile in care a fost savarsita infractiunea;

- aceasta individualizare este de trei feluri: legala (faza elaborarii legii penale); judiciara, realizata in concret dupa savarsirea infractiunii; administrativa, realizata in faza executarii pedepsei.

Principiul incriminarii faptelor care prezinta un anumit grad de pericol social

- este un principiu specific dreptului penal si este prevazut in art. 17 alin 1 din C. penal;

- consta in interzicerea ca infractiuni doar a acelor fapte care prezinta un grad de pericol social mai ridicat, deosebindu-se astfel de contraventii si abateri;

- se stie ca infractiunea este forma de ilicit care prezinta gradul de pericol social cel mai ridicat.

Principiul instituirii unui regim special de sanctionare pentru infractorii minori

- este un principiu specific dreptului penal consacrat expres in art. 109 in cadrul Titlului V al Codului penal;

- se refera in special la:

limitele pedepselor (inchisorii si amenzii), care se reduc intotdeauna la jumatate - art.109 alin. 1 C. pen.;

condamnarile pronuntate pentru faptele savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi - art. 109 alin. 4 din C. penal;

condamnarile pentru infractiunile savarsite in timpul minoritatii nu atrag starea de recidiva - art. 38 lit. a C. penal;

termenele de prescriptie sunt reduse la jumatate - art. 129 din C. penal;

minorilor nu li se aplica pedepsele complementare - art. 109 alin. 3 din C. penal;

libertatea conditionata a minorilor are loc in conditii mult mai avantajoase decat pentru majori - art. 60 alin. 2 din C. penal.

Izvoarele dreptului penal roman

Definitie. Acestea sunt acte juridice care, in cuprinsul lor, stabilesc faptele ce constituie infractiuni, sanctiunile ce se pot aplica, conditiile raspunderii penale, precum si actele normative care prevad dispozitii obligatorii de respectat in procesul de elaborare si aplicare a dreptului penal

Izvoarele dreptului penal roman pot fi: materiale si formale; interne si externe; directe si indirecte.

Cadrul izvoarelor: Constitutia Romaniei; Codul penal; Legile penale speciale; Legile speciale nepenale cu dispozitii penale; Tratatele si conventiile internationale; Legislatia penala romana.

CONSTITUTIA ROMANIEI este in acelasi timp legea fundamentala a tarii si izvor al dreptului penal, deoarece consacra si norme ce intereseaza exclusiv dreptul penal: art. 1 prevede cele mai importante valori sociale; art. 15 - "legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile"; art. 22 - "pedeapsa cu moartea este interzisa';

CODUL PENAL este principalul izvor de drept penal, deoarece in cele doua parti ale sale

cuprinde norme referitoare la scopul legii penale, aplicarea legii penale, modul de tragere la raspundere penala, aplicarea pedepselor etc.

LEGILE PENALE SPECIALE nu cuprind incriminari noi, ci vin sa completeze dispozitiile Codului penal; de exemplu: Legea nr. 296/2001, privind extradarea; Legea nr. 143 / 2000, privind traficul si consumul ilicit de droguri.

LEGILE SPECIALE NEPENALE CU DISPOZITII PENALE nu au caracter penal, insa cuprind unele dispozitii penale, continand astfel incri-minari separate fata de C. penal; de exemplu:, Legea nr. 26/1996, Codul silvic.

TRATATELE SI CONVENTIILE INTERNATIONALE devin izvoare de drept penal in urma ratificarii; nu toate tratatele internationale sunt izvoare de drept penal, ci numai acelea care intereseaza aceasta ramura de drept, cum ar fi: tratatele si conventiile prin care statul roman s-a angajat sa incri-mineze si sa sanctioneze anumite fapte deosebit de grave; tratatele si con-ventiile internationale privind asistenta juridica internationala in materie penala.

LEGISLATIA PENALA ROMANA cuprinde totalitatea reglemen-tarilor penale

Raportul juridic de drept penal roman reprezinta legatura juridica dintre stat si toti ceilalti membrii, ai societatii, raport in care statul, prin organele sale specializate, are dreptul de a impune respectarea valorilor sociale, ocrotite de lege si de a trage la raspundere penala pe cei care au savarsit infractiuni, iar membrii societatii au obligatia de a se conforma legii si a suporta sanctiunile penale.