Cazurile in care punerea in miscare si exercitarea actiunii penale sunt impiedicate

Cazurile in care punerea in miscare si exercitarea actiunii penale sunt impiedicate

Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare sau, daca a fost pusa in miscare, nu mai poate fi exercitata, in urmatoarele cazuri:

- nu exista temeiul juridic al raspunderii penale - infractiunea (art. 17 al. 2 c.p.);

- exista o cauza legala de inlaturare a raspunderii;

- raspunderea penala a fost inlocuita cu o altfel de raspundere penala; a intervenit aministia sau prescriptia ori decesul faptuitorului; exista autoritate de lucru judecat; a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s‑au impacat;

- nu este indeplinita vreo conditie prevazuta de lege pentru punerea in miscare a actiunii penale.

In primele trei categorii de cauze punerea in miscare a actiunii penale sau exercitarea actiunii penale este paralizata definitiv, deoarece raspunderea penala este exclusa sau inlaturata printr‑o cauza penala. In cazul ultimei categorii impiedicarea este temporara pana nu este indeplinita conditia prevazuta de lege.

Cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale sau de exercitare a actiunii penale sunt prevazute in Codul de procedura penala in art. 10 lit. a-j si de alte legi penale. Cazurile de la art. 10 lit a-e exclud raspunderea penala, prin inexistenta infractiunii, lipsind actiunea penala de temeiul juridic. In celelalte cazuri prevazute de art. 10 lit. g-j, sunt situatii de inlaturare a raspunderii penale si ca urmare actiunea penala ramane fara obiect. Cazul de la lit. f care se refera la conditii diferite, legate de un termen de exercitare sau nu, constituie impediment atat de drept penal cat si de drept procesual care nu permite exercitarea actiunii penale cat timp este in fiinta.

Aceste cazuri sunt impartite de C.P.P. in doua categorii in raport de solutia ce o determina: toate cazurile de la art. 10 lit. a-e atrag in cursul urmaririi penale, solutia de scoatere de sub urmarire penala, iar in cursul judecatii solutia de achitare. Exista si cazuri speciale care determina aceeasi solutie, prin inlaturarea caracterului penal al faptei. Cazurile de la art. 10 lit. f-j, precum si cele care apara de pedeapsa atrag, in cursul urmaririi penale incetarea urmaririi, iar in cursul judecatii incetarea procesului penal.

1. Cazurile de impiedicare rezultate din lipsa temeiului juridic al actiunii penale. Potrivit art. 10 lit. a - e, aceste cazuri sunt:

a) Fapta nu exista. Se refera la cazurile in care fapta nu exista in materialitatea ei si nu poate exista nici raspundere penala;

b) Fapta nu este prevazuta de legea penala. In acest caz s‑a comis o fapta dar ea nu este incriminata de legea penala ci are alta natura, morala, civila, disciplinara, contraventionala. In aceasta categorie intra si faptele dezincriminate. Lipsind o trasatura obligatorie a infractiunii - prevederea in legea penala - nu exista nici o infractiune;

b¹) Fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Daca se constata cu ocazia evaluarii probelor ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, fiind intrunite conditiile prevazute de art. 19 c.p., desi este prevazuta de legea penala, actiunea penala este lipsita de temei juridic

c) Fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat. In acest caz exista o fapta dar aceasta a fost savarsita de o alta persoana decat cea invinuita. Actiunea penala nu mai poate fi pusa in miscare sau exercitata deoarece raspunderea penala este personala;

d) Faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii. Constatarea inexistentei unuia din elementele constitutive ale infractiunii duce la inexistenta temeiului juridic al infractiunii. Nu poate fi trasa la raspundere o persoana ce a savarsit o fapta penala cu o alta forma de vinovatie decat cea prevazuta in norma incriminatoare sau daca nu este lezat obiectul juridic sau material aparat, ori nu s‑a realizat latura obiectiva a infractiunii.

e) Exista una din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei. Potrivit art. 21-25 Cod Penal exista doua categorii de caute care fac ca fapta savarsita in conditiile vreuneia din ele sa nu constituie nfractiune.si anume: cauzele justificative care sunt: legitima aparare, starea de necesitate, ordinul legii si comanda autoritatii legitime, consimtamantul victimei.si potrivit art, 26-33 cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt : constrangerea fizica si morala, cazul fortuit, iresponsabilitatea, minoritatea faptuitorului betia completa si involuntara, , eroarea de fapt. Efectele sunt aceleasi la ambele categorii de cauze :respectiv, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita in conditiile vreuneia dintre cauzele aratate.

Pe langa acestea sunt si cauze speciale care inlatura caracterul penal al faptei. Acestea sunt: efectuarea probei veritatii in caz calomnie (art. 226 c.p.), darea de mita prin constrangere (art. 309 al 4 c.p.), lipsa dublei incriminari in aplicarea principiului universalitatii legii penale (art. 13lit.a c.p.).

Cazurile din art. 10 opereaza diferit, unele in rem (art. 10 lit. a - e), nefiind influentate de persoana faptuitorului (inexistenta faptei, fapta nu este prevazuta de legea penala); alte cazuri opereaza numai in personam (fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat, iresponsabilitatea, minoritatea faptuitorului (sub 14 ani). Unele cazuri opereza si in rem si in personam (fapta nu prezinta gradul de pericol social al infractiunii).

2. Cazuri in care actiunea penala poate fi exercitata numai in anumite conditii sau este lipsita de obiect.

f) Lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent, ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale.

- Lipsa plangerii prealabile. Potrivit art. 131 c.p. lipsa plangerii prealabile in cazurile pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de aceasta, inlatura raspunderea penala deci, face ca actiunea penala sa ramana fara obiect. Este echivalenta cu lipsa plangerii prealabile, introducerea de catre o persoana fara calitate sau depunerea ei peste termen.

- Lipsa autorizatiei prealabile. Autorizatia prealabila imbraca mai multe forme: incuviintari, avize, autorizari.

Astfel de situatii sunt prevazute de Constitutia Romaniei (art. 72, privind imunitatea parlamentara a senatorilor si a deputatilor) prevede: "Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau opiniile publice exprimate in exercitarea mandatului"; Al.2,3 prevad:" (2)Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se poate face numai de Prchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie; (3) In caz de infractiune flagranta, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri;

Art. 95 din LEGEA Nr. 303 din 28 iunie 2004

privind statutul magistratilor stabileste

ART. 95

(1) Judecatorii, procurorii si magistratii-asistenti pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati preventiv numai cu incuviintarea sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) In caz de infractiune flagranta, judecatorii, procurorii si magistratii-asistenti pot fi retinuti si supusi perchezitiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de indata de organul care a dispus retinerea sau perchezitia.

Art.42 din Legea nr. 542/2004 stabileste ca magistratii nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati, fara incuviintarea uneia din Sectiile Consiliului Superior al Magistraturii (judecatori, magistrati asistenti sau procurori). Pana la constituirea noului Consiliu Superior al Magistraturii, va fi informat ministrul justitiei

Potrivit art. 43 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, judecatorii Curtii Constitutionale nu pot fi arestati sau trimisi in judecata penala ori contraventionala decat cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputatilor, al Senatului sau a Presedintelui Romaniei, dupa caz, si la cererea procurorului general. In Codul penal, in art. 5 se cere o autorizare prealabila din partea procurorului general in cazul aplicarii legii penale infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii.

Jurisprudenta:

Imunitatea parlamentara, fiind o situatie de exceptie de la dreptul comun, trebuie sa opereze doar ca o masura de protectie a deputatului sau senatorului, iar nu in asa fel incat in realitate sa constituie un privilegiu al persoanelor ce detin aceasta functie electiva. De aceea prevederile constitutionale ale art. 69 alin. 1 teza I nu pot fi interpretate extensiv, in sensul ca ar fi necesara ridicarea imunitatii parlamentare si pentru alte activitati decat cele prevazute in mod expres. Pentru aceste motive Curtea nu poate primi sustinerile autorului exceptiei, in sensul ca ridicarea imunitatii parlamentare ar fi necesara si pentru continuarea unei judecati incepute, iar nu numai pentru trimiterea in judecata. Prin trimiterea in judecata instanta este investita cu solutionarea unei anumite cauze, iar o data investita va ramane competenta sa judece indiferent de dobandirea ulterioara, de catre persoana trimisa in judecata, a calitatii de deputat sau de senator (C.C., dec. nr. 96/2002, M. Of. P. I, nr. 308/9.05.2002).

- Lipsa sesizarii organului competent. Pentru anumite infractiuni legate de serviciu sau de o anumita calitate legiuitorul a conditionat punerea in miscare a actiunii penale de existenta sesizarii. Astfel, potrivit art. 108 al. 2 din Constitutie, numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor. Pentru infractiunile prevazute de art. 508 si 509, c.p., actiunea penala se pune in miscare numai la sesizarea comandantului; pentru infractiunile prevazute de art. 374 alin. (1), art. 375 alin. (1) si art. 376 alin. (1) si (2) se pune in miscare numai la sesizarea organelor competente ale cailor ferate; pentru infractiunile prevazute de art. . 26 din Legea nr. 191/2003 privind navigatia civila

(1) Actiunea penala pentru infractiunile prevazute la art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (1) - (3) si art. 25 se pune in miscare la sesizarea comandantului sau a proprietarului ori a operatorului navei, dupa caz.

(2) Actiunea penala pentru infractiunea prevazuta la art. 23 alin. (2) se pune in miscare la sesizarea proprietarului sau a operatorului navei ori a organelor abilitate ale autoritatii navale, dupa caz.

- Lipsa exprimarii dorintei statului strain. Lipsa exprimarii dorintei statului strain in mod expres, in cazul savarsirii infractiunii prevazute de art. 379 si 280 C.P. impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau exercitarea acesteia.

- Alta conditie prevazuta de lege. Se refera la orice situatie care duce la nedeclansarea actiunii penale sau la neexercitarea ei ca urmare a netragerii la raspundere penala (nepedepsirii) in cazul indeplinirii, a unei conditii prevazute de lege, in partea generala a Codului Penal, in partea speciala a acestuia sau in legi speciale.

Din acestea prezentam cateva:

- in situatia prevazuta de art. 13 al.3 C. Penal (universalitatea legii penale)legea penala romana nu se aplica in cazul cand, potrivit legii statului in care infractorul a savarsit infractiunea, exista vreo cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului ori executarea pedepsei, sau cand pedeapsa a fost executata ori considerata executata;

-desistarea si impiedicarea producerii rezultatului (art. 36 c.pen.);

-impiedecarea savarsirii faptei de catre unul dintre participanti (art.43 c.pen.);

-denuntarea faptei de catre un participant (art.354 al. 3,4 ;355 al.3, 338 c.pen.);

- in situatia tainuirii, favorizarii sau nedenuntarii savarsite de sot sau de o ruda apropiata . Astfel de situatii sunt in art.267 al2. c.p, ; in art.. 292 C. Pen.si in art.338 C. Pen.( Art. 292

Nedenuntarea

(1) Nedenuntarea savarsirii vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 271 - 275, art. 281 - 283, art. 285 si 286 se pedepseste cu inchisoare stricta de la 2 la 5 ani.

(2) Nedenuntarea savarsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.) 338al.3, 357 al.2 C Pen.) nu se pedepseste;

In art. 338

Nedenuntarea unor infractiuni

(1) Nedenuntarea de indata a savarsirii vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 178, art. 179, art. 252 - art. 255, art. 261 - art. 263 alin. (2) - (6), art. 264 alin. (1), art. 314 si art. 331 se pedepseste cu inchisoare stricta de la un an la 3 ani.

(2) Daca fapta prevazuta in alin. (1) este savarsita din culpa, pedeapsa este inchisoarea de la 3 luni la un an.

(3) Fapta prevazuta in alin. (1) sau (2) savarsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

(4) Nu se pedepseste persoana care, mai inainte de a se fi inceput urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, incunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a inceput urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a inlesnit arestarea acestora.

In al 3 al ART. 292

(3) Nu se pedepseste persoana care, inainte de a se fi inceput urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, instiinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a inceput urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a inlesnit arestarea acestora.

(4) Participantul la infractiunile prevazute in acest titlu nu se pedepseste daca denunta savarsirea infractiunii inainte ca urmarirea penala sa fi inceput ori faptuitorii sa fie descoperiti ;

Denuntarea de catre mituitor inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat (art.309 al.5 c.pen.);

-retragerea marturiei mincinoase inainte de a se produce arestarea inculpatului sau de pronununtarea unei hotarari (art.335 al.3c.pen.);

-inlesnirea arestarii celorlalti participanti (art.338 al.4 c.pen.);

(4) Nu se pedepseste persoana care, mai inainte de a se fi incep] ut urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, incunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a inceput urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a inlesnit arestarea acestora).

-retragerea marturiei mincinoase inainte de a se fi pronuntat o hotarare (art.334 al.4c.pen.);

-anularea uneia dintre casatorii in caz de bigamie (art. 227 c.pen.);reluarea de buna voie a indatoririlor de ingrijire a persoanei aflate in neputinta de a se ingriji (art. 128 C. pen.)

-denuntarea autoritatilor competente participarea la o asociatie sau intelegere in vederea comiterii uneia din infractiunile prevazute la art. 2-10 din Legea nr. 143 /2000 privind combaterea traficului si consumului illicit de droguri , permitind astfel identificarea si tragerea la raspundere penala a celorlalti participanti (art. 15 din Legea nr. 143/2000);.

-denuntarea autoritatilor, de catre persoana care, savirsind una din faptele prevazute la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, a grupului infractional organizat mai inainte de a fi descoperit si de a se fi inceput savarsirea infractiunii grave care intra in scopul acestui grup (art. 8 alin.1 din aceeasi lege) s.a.

Literatura mai recunoaste cazurile de imunitate politica prevazute de Constitutie in art. 84 pentru Presedintele Romaniei "; In art. 84 alin. (2) din Constitutia Romaniei, se prevede imunitatea Presedintelui Romaniei, aplicandu-se corespunzator prevederile art. 72 alineatul (1). Exista o singura derogare, punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei potrivit art. 96 /1, se poate face numai pentru inalta tradare, de Camera Deputatilor si de catre Senat, in sedinta comuna cu votul a cel putin doua treimi din numarul total al membrilor Parlamentului;

Imunitatea de jurisdictie este prevazuta de art. 15 C.P. si se refera la reprezentantii corpului diplomatic ai statelor straine sau organisme internationale, ori alte persoane care, in conformitate cu conventiile internationale nu sunt supuse jurisdictiei statului roman (Legea nr. 43/1994 privind aderarea Romaniei la Acordul general asupra privilegiilor si imunitatilor Consiliului Europei).

g) A intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului. Amnistia (art. 119 c.p.) si prescriptia raspunderii penale (art. 121-124 c.p. sunt cauze care lipsesc de obiect actiunea penala intervenind prin nepedepsirea faptuitorului pentru infractiunea comisa. Decesul faptuitorului inlatura pe cale naturala raspunderea penala deoarece subiect pasiv al raportului de sanctionare nu pot fi decat persoanele in viata.

h) A fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat. Retragerea plangerii prealabile opereaza pentru cazurile prevazute de art.143 al.2 c.p., pentru care legea penala a prevazut in mod expres necesitat

. Retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie neconditionata si totala. Ea poate avea loc in orice faza a procesului penal inclusiv in cadrul recursului in anulare. In cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, intrucat actiunea penala se pune in miscare si din oficiu, daca actiunea penala a fost exercitata de procuror, lipsa plangerii prealabile nu poate constitui un impediment in calea exercitarii actiunii.

Impacarea partilor potrivit art. 144 c.p. inlatura raspunderea penala. Impacarea se Impacarea se poate produce numai in cazurile expres prevazute de lege si are efect numai cu privire la acel inculpat cu care partea vatamata s-a impacat. Impacarea produce efecte si atunci cand actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu (ex. seductia art. 199 c.p.). Impacarea personelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa se poate realiza prin intermediul reprezentantilor legali, fie cu incuviintarea data de acestia potrivit legii. Impacarea partilor trebuie sa se faca in fata instantei si sa fie totala si neconditionata. Ea este definitiva.

i) S-a dispus inlocuirea raspunderii penale. In actuala reglementare data de Codul Penalinstitutia a ramas fara obiect.

i^1) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;

Intrucat potrivit art. 11 pct.1 lit. c si 13 alin.4 in acest caz, solutia nu poate fi adoptata decat de instanta, textul se refera la orice situatie intervenita dupa sesizarea instantei, inafara de celelalte cazuri de nepedepsire reglementate in continutul art.10 C.Proc.Pen. Exemplificam astfel de situatii:

Renuntarea la pedeapsa si amanarea aplicarii pedepsei, institutii noi in dreptul penal roman.