Arbitrajul international

Arbitrajul international.

1. Precizari prealabile

Codul de procedura civila instituie unele norme partiulare privitoare la arbitrajul international. Acestea sunt cuprinse in capitolul al Cartii a IV-a. De asemenea, ultimul capitol (XI) al cartii a IV-a contine si unele dispozitii privitoare la recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine .

De la inceput precizam ca legea defineste litigiul arbitral international. Potrivit art. 369 Cod procedura civila : un litigiu arbitral cere se desfasoara in Romania este socotit international daca s-a nscut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate. Definitia legala mentionata tine seama, astfel cum este si firesc, de obiectul litigiului arbitral. In aceasta conceptie, simpla prezenta a unui element de extraneitate releva existenta unui litigiu arbitral international. Desi legea nu o spune in: mod expres, arbitrajul are un caracter international ori de cate ori obiectul sau este solutionarea unui litigiu cu un element de extraneitate.

In materia arbitrajului international exista un numar considerabil de organisme institutionalizate si constituite cu scopul de a solutiona asemenea litigii. De aceea, arbitrajul institutionalizat se caracterizeaza si prin existenta unor regulamente sau norme de functionare a arbitrajului.

Normele cuprinse in ultimele doua capitole ale Cartii a IV-a din Codul de procedura civila contin un numar relativ redus de norme, cu caracter specific.

2.Reguli specifice in arbitrajul international

Codul de procedura civila, in art. 369, cuprinde norme particulare privitoare la compunerea tribunalului arbitral, locul arbitrajului, limba in care se desfasoara procedura, termenele de procedura si la modul de stabilire a onorariilor arbitrilor. Vom evoca aceste reguli pe scurt.

Tribunalul arbitral se compune dintr-un numar impar de arbitri, fiecare dintre parti avand dreptul de a numi un numar egal de arbitri. Aceasta regula se aplica litigiului arbitral international care se judeca in Romania sau potrivit legii romane.

Partea straina poate numi arbitrii de cetatenie straina. De asemenea, ambele parti pot cadea de acord ca arbitrul unic sau supraarbitrul sa fie cetatean al unui al treilea stat.

Prin conventia arbitrala partile au libertatea de a stabili locul desfasurarii arbitrajului. In conformitate cu dispozitiile art. 369¹ Cod procedura civila, partile pot stabili ca arbitrajui sa aiba loc in Romania sau intr-o alta tara.

Dezbaterea litigiului in fata tribunalului arbitral se face in limba stabilita prin conventia arbitrala sau, daca nu s-a prevazut nimic in aceasta privinta ori nu a intervenit o intelegere ulterioara, in limba contractului din care s-a nascut litigiul ori intr-o limba de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral. Daca o parte nu cunoaste totusi limba in care se desfasoara dezbaterea la cererea si pe cheltuiala ei, tribunalul ii asigura serviciile unui traducator. Partile sunt indreptatite sa participe la dezbateri cu traducatorul lor.

In privinta termenelor de procedura determinate de art.349 (de acceptare a insarcinarii de arbitru), art. 350 (de numire a supraarbitrului), art 351² (privind invocarea si solutionarea cererilor de recuzare), art. 358³ 3 (privind prima citare a partilor) si de art. 362 (pentru indreptarea greselilor materiale si completarea hotararii arbitrale), acestea se dubleaza in cazul arbitrajului international.

In lipsa unei alte intelegeri a partilor, onorariile arbitrilor si cheltuielile de deplasare ale acestora se suporta de partea care i-a numit. In cazul desemnarii unui arbitru unic si al supraarbitrului cheltuielile se suporta de parti in cote egale(art.369 ind. 5 Cod procedura civila).

3. Recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine

Potrivit art. 370 Cod procedura civila "prin hotarare arbitrala straina se intelege o hotarare data pe teritoriul unui stat strain sau care nu este considerata ca hotarare nationala in Romania'.

Hotararile arbitrale straine pot fi recunoscute in tara noastra spre a beneficia de puterea lucrului judecat, numai daca sunt intrunite conditiile expres prevazute de art. 167 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat. Potrivit acestui din urma text, recunoasterea unei hotarari arbitrale straine poate fi facuta daca :

a) hotararea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronunta;

b)instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii mentionate, competenta sa solutioneze litigiul respectiv;

c) exista reciprocitate de executare in privinta efectelor hotararii straine intre Romania si statul in care s-a pronuntat hotararea a carei recunoastere se solicita.

Cu prilejul recunoasterii hotararii straine trebuie sa fie respectate si celelalte dispozitii prevazute de art. 167-172 din Legea nr. 105/1992. De altfel, este de mentionat ca si art. 181 din Legea nr. 105/1992 dispune ca recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine se face in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 167-178 din acest act normativ[2].

Hotararea arbitrala straina, recunoscuta in conditiile aratate mai sus, se bucura de autoritatea lucrului judecat. Dar o atare hotarare poate fi valorificata in Romania si pe calea executarii silite. Executarea unei hotarari straine in tara noastra trebuie insa incuviintata in conditiile legii romane.In, acest sens art. 370 ind. 2 Cod procedura civila, dispune ca hotararile arbitrale straine, care nu se executa de bunavoie de catre cei obligati a le executa, pot fi puse in executare silita pe teritoriul Romaniei numai. in conditiile prevazute de art. 173-176 din Legea nr.105/1992.

Fara a intra in detalii particulare, mentionam ca pentru incuviintarea executarii silite, pe langa cerintele prevazute de art. 167 din Legea nr. 105/1992, se impune a fi observate si urmatoarele doua conditii:

a) hotararea arbitrala sa fie executorie potrivit legii instantei care a pronuntat-o;

b) dreptul de a cere executarea silita sa nu se fi prescris potrivit legii romane.

Hotararile arbitrale straine prin care s-au luat masuri asiguratorii si cele cu executie provizorie nu pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei(art.170 alin.2 din Legea nr. 105/1992).

In finalul acestor consideratii mai adaugam ca solutionarea cererii de incuviintare a executarii silite a unei hotarari straine este de competenta tribunalului din circumscriptia caruia urmeaza sa se efectueze executarea(art.17alin.1Cod procedura civila).