Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Statul. Elemente constitutive.

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Drept administrativ – test grila
IDENTIFICAREA PERSOANELOR DUPA URMELE FORMATE DE CORPUL UMAN
Combinatia informativ-operativa
Aspecte procesuale - talharie
DREPT CIVIL SI DREPT PROCESUAL CIVIL
DREPT CONSTITUTIONAL
CARACTERISTCILE ACTELOR DE DREPT ADMINISTRATIV
CONCLUZII, OBSERVATII SI PROPUNERI DE LEGE FERENDA
CONSACRAREA SI APARAREA DRETURILOR FUNDAMENTALE
JUDECAREA RECURSULUI


Statul. Elemente constitutive.

Statul este neindoielnic cea mai importanta institutie politica a Societatii. El a aparut dupa o anumita etapa de evolutie a societatii omenesti si a cunoscut o evolutie continua, ca o cerinta a dezvoltarii sociale. Aparitia statului a fost precedata de o lunga perioada de dezvoltare lenta a fortelor de productie in cadrul comunei primitive, prima forma de manifestare a unei oranduiri sociale. Evolutia formelor de conducere sociala, de structurare a acesteia s-a produs lent, dar ascendent fiindca orice forma de asociere, impune o anumita organizare a vietii sociale si o conducere a acesteia. Primele forme de organizare, ginta, tribul s-au dovedit la un moment dat insuficiente, o frana in dezvoltarea societatii, ceea ce a impus o noua abordare, cea politico-statala. Desi caile de aparitie a statului sunt foarte variate de la un popor la altul sau de la o zona geografica la alta, din analiza fenomenului, rezulta ca trecerea la forma politico-statala de organizare sociala a avut aceleasi cauze si anume cerintele istorico-sociale de organizare impuse de cresterea numarului de membri ai grupurilor sociale si nevoia de aparare a unui teritoriu sau spatiu geografic impotriva tendintei expansioniste a altor grupuri sociale. Oranduirea comunei primitive are la baza legaturile de rudenie si mai putin de interese, ceea ce face sa evolueze lent viata sociala. Uneltele de munca, tehnica utilizata in folosirea acestora nu asigura grupului social decat mijloace de trai minime, de supravietuire. Munca in comun, repartitia comuna si egalitara a produselor muncii a condus la crearea si mentinerea proprietatii comune asupra mijloacelor de munca. Totul apartinea tuturor. Dar lupta pentru supravietuire a dus la crearea proprietatii individuale asupra unor unelte si arme. Ginta s-a constituit pe criteriul de rudenie, al filiatiei, ceea ce facea sa scada si nivelul competitiei intre membrii acesteia. Rudenia intre membrii gintei se stabilea dupa mama. De aceea prima ginta cunoscuta in istorie este ginta matriarhala.



Evolutia cantitativa dar si calitativa a gintei matriarhale, cresterea nevoilor grupului uman in paralel cu constientizarea membrilor acestuia, manifestarea individualismului si a personalitatii lor a condus la inlocuirea gintei matriarhale cu ginta patriarhala, unde intaietatea apartine barbatului, iar descendenta se stabileste dupa acesta. Se naste astfel familia patriarhala, in care copii il mostenesc pe tata, ca descendenti.

Conducerea gintei este incredintata unui organism obstesc; membrii adulti ai gintei reprezinta organul cel mai inalt de conducere si de decizie, iar conducerea curenta este incredintata unui Sef ales.

Societatea primitiva nu cunostea forme de constrangere specifice statului, astfel ca autoritatea organelor de reprezentare a gintei era de natura morala, religioasa, parinteasca. Obiceiurile reprezentau un punct de referinta in tot ceea ce faceau membrii gintei sau conducerea acesteia. Tot astfel “opinia gintei” era foarte valoroasa si influenta puternic membrii gintei.

Cu timpul, dezvoltandu-se viata economica si spirituala, oamenii incep sa constientizeze ca ei sunt egali in drepturi si obligatii, dar posibilitatile fizice, intelectuale sau de alta natura difera de la un individ la altul. Se naste in acest mod un alt concept de viata decat cel egalitar care, coroborat cu descoperirea metalului si a uneltelor confectionate din acesta face ca oamenii sa inceapa sa se separe si sa se organizeze nu absolut pe criterii de rudenie ci pe alte considerente de “profesii”. Apar comunitatile satesti sau obstile care mentin o lunga perioada de timp regula “proprietatii comune” asupra pamantului ca principalul mijloc de productie, dar si ca proprietate individuala a unor membri ai gintei. Intrucat nu toate spatiile geografice erau egale ca bogatie si oferta pentru oameni s-au declansat o serie de razboaie de acaparare a bogatiilor altor grupuri umane, fie prin deposedarea acestora de bunurile lor, prin alungarea de pe teritoriile acaparate sau, in multe cazuri prin aducerea populatiei bastinase in stare de sclavie, folosita la munci brute, injositoare.

Pe acest fond, al mutatiilor umane apare nevoia schimbarii formei de organizare a Societatii, gasirea unor noi moduri de ordonare a vietii sociale, impunerea unor noi reguli de comportament pentru toti membrii colectivitatii. Iau nastere in acest mod structuri institutionale necunoscute pana atunci si anume organe de constrangere, cu misiunea de a impune in cadrul societatii umane noi reguli de conduita. Se naste in acest mod Statul, ca institutie politico-organizatorica a Societatii.

Fata de societatea umana, Statul se prezinta ca o necesitate absoluta, el este puterea cea mai mare a acesteia este chiar produsul societatii si in nici un caz un element de suprastructura. Statul se legitimeaza ca reprezentant al Societatii, ca fenomen social si ca institutia politica.

Modul de aparitie a statelor a cunoscut o diversitate de cai si ritmuri in evolutia sa, in raport de conditiile istorice concrete in care s-a realizat si de stadiul de dezvoltare al societatii respective .

Spre exemplu, in Orientul Antic – Egipt, India, China, Babilon si altele se regasesc primele organizari statale. Aceasta are la baza nevoia de a face fata unor cerinte acute de dezvoltare a agriculturii intemeiate pe irigatii, introducerea prelucrarii metalelor (arama, bronz). Cu toate acestea, ele raman tributare unor forte de productie modeste, se mentin inca o serie de relatii din perioada descompunerii comunei primitive, se pastreaza caracterul patriarhal al societatii, locul esential revenind inca obstilor satesti. Proprietarul pamantului ramane statul, personificat prin monarhul absolut, iar obstile satesti se mentin uzufructuare ale pamantului in schimbul platii unui tribut, al unor prestatii in natura catre stat. Ulterior acest control absolut al statului asupra bunurilor, in speta pamantul si uneltele, se diminueaza.

Statele greco-romane, apar ulterior statelor din Orientul Antic. Acestea se caracterizeaza printr-o tehnica mai avansata de lucru a pamantului, se dezvolta multe meserii. In afara cultivarii pamantului locuitorii se ocupa si de cresterea animalelor. Dar munca cea mai grea este rezervata sclavilor care constituie principala forta de munca a societatii. Pamantul se gaseste cu precadere in proprietate privata. Cel care avea calitatea de proprietar de pamant devenea “cetatean al Cetatii”. Apar astfel state-cetati, (polisuri) care pentru a fi mai puternice au inceput sa se uneasca intre ele.

Pe teritoriul actual al Romaniei, epoca bronzului, inceputa pe la 1700 i.Ch. se caracterizeaza prin inceputul destramarii comunei primitive. Organizarea tribala a societatii se caracterizeaza prin existenta Adunarii poporului, a unui sfat al batranilor, precum si a unui conducator militar, elemente caracteristice, intalnite si la alte popoare. Aceasta perioada de inceput a organizarii statale, denumita in istoria omenirii, perioada “democratiei militare”, se impune odata cu descoperirea si prelucrarea fierului si se caracterizeaza prin razboaie de jaf si cotropire, ce duc la imbogatirea unei anumite parti a populatiei, dand nastere la ceea ce se numeste “aristocratia gentilico-tribala”. Spre exemplu, Uniunea tribala a lui Dromichete aparuta la sfarsitul secolului IV i.Ch. sau cea a lui Oroles, Rubobostes si altii , aparute in sec.III i.Ch. sunt primele forme organizatorice care preced aparitia Statului. La inceputul secolului I i.Ch. se constituie o puternica organizatie statala sub conducerea lui Burebista care cuprindea o mare parte a teritoriului actual al tarii noastre, inclusiv teritorii anexate in secolul XX altor state . Statul lui Burebista se va consolida si dezvolta puternic in timpul regelui dac Decebal .





I.Nistor, Istoria societatii primitive, Centru de multiplicare a Universitatii Bucuresti, 1970, pag.67 si urm.

Uzufructul, dreptul de uzufruct este acel drept real principal derivat, esentialmente temporar, asupra bunului sau bunurilor ce apartin in proprietatea altei persoane care confera titularului sau, numit uzufructuar, atributele de posesie si folosinta, cu obligatia de a le conserva substanta si de a le restitui proprietarului la incetarea uzufructului – conform Liviu Pop, Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pag.167.

Emil Cernea, Emil Molcut, Istoria Statului si dreptului romanesc, Ed.Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1999, pag.9.

Avem in vedere, Basarabia, Bucovina de Nord, Cadrilaterul.

Emil Cernea, Emil Molcut, op. cit., pag.11.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1198
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site