DREPTUL INTERNATIONAL PENAL

DREPTUL INTERNATIONAL PENAL

Dreptul international penal si infractiunea internationala

Dreptul international penal poate fi definit ca un ansamblu de norme juridice, conventionale sau cutumiare, stabilite sau acceptate de state, in baza carora sunt organizate incriminarea si reprimarea faptelor antisociale prin care se aduce atingere unor interese fundamentale ale comunitatii internationale. Conventiile internationale din acest domeniu cuprind, de regula, faptele care se incrimineaza, angajamentul statelor parti de a le considera ca infractiuni grave prin legislatia lor interna si variate forme de cooperare intre state pentru prinderea si sanctionarea penala a infractorilor internationali. Ele nu cuprind si sanctiunile penale corespunzatoare, facand trimitere la legislatia interna a statelor parti, care trebuie sa stabileasca si pedepsele aplicabile, de regula cele care sunt rezervate faptelor criminale.

Infractiunea internationala este o fapta, constand dintr-o actiune sau o omisiune, savarsita cu vinovatie de catre o persoana in calitate de agent al statului sau in nume si interes propriu, prin care se incalca drepturile si interesele ocrotite de dreptul international si care este sanctionata prin incriminarea sa de catre dreptul international.

Faptele penale care fac obiectul de reglementare al dreptului international sunt atat cele prin care se aduc atingeri relatiilor pasnice dintre state, precum si drepturilor fundamentale ale omului, cum sunt crimele contra pacii, crimele impotriva umanitatii si crimele de razboi, cat si cele prin care sunt afectate sau tulburate alte valori fundamentale pentru societatea umana sau activitati importante pentru colaborarea internationala.

La baza reglementarilor de drept international penal stau cateva importante principii:

Represiunea universala;

Legalitatea incriminarii;

Raspunderea penala individuala;

Imprescriptibilitatea crimelor impotriva umanitatii si a crimelor de razboi;

Irelevanta juridica a scuzei indeplinirii unui act de stat;

Ordinul superiorului nu inlatura raspunderea penala.

Crimele contra pacii

Sanctionarea crimelor contra pacii a devenit necesara si posibila o data cu interzicerea razboiului ca mijloc de solutionare a diferendelor internationale si ca instrument al politicii nationale a statelor. Crimele contra pacii constituie cele mai grave crime de drept international. Acestea sunt agresiunea armata si propaganda in favoarea razboiului.

a Agresiunea armata Statutul Tribunalului de la Nrenberg considera drept crime contra pacii conducerea, pregatirea, declansarea sau purtarea unui razboi de agresiune sau a unui razboi cu violarea tratatelor, a garantiilor ori a acordurilor internationale ca si participarea la un plan concertat sau la un complot pentru savarsirea oricaruia din actele mentionate. Printr-o rezolutie a Adunarii Generale a O.N.U. din 4 s-a dat o definitie a agresiunii, potrivit careia folosirea fortei armate prin violarea Cartei O.N.U. de catre un stat care a actionat primul constituie dovada suficienta, prima facie, a unui act de agresiune. Faptul de a fi actionat primul prin folosirea fortei armate contrar principiilor si normelor cuprinse in Carta O.N.U. este o dovada a savarsirii agresiunii de catre un stat, dar Consiliul de Securitate al O.N.U. poate sa stabileasca existenta unei agresiuni si in lumina altor imprejurari relevante. In cuprinsul definitiei agresiunii sunt enumerate principalele acte de agresiune:

- invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de catre fortele armate ale altui stat sau orice ocupatie militara, chiar temporara, rezultand dintr-o asemenea invazie sau dintr-un asemenea atac, precum si orice anexare prin folosirea fortei a teritoriului sau a unei parti a teritoriului altui stat;

- bombardarea de catre fortele armate ale unui stat a teritoriului altui stat sau folosirea oricaror arme de catre un stat impotriva teritoriului altui stat;

blocada porturilor sau a coastelor unui stat de catre fortele armate ale altui stat;

atacul efectuat de catre fortele armate ale unui stat impotriva fortelor armate ale altui stat;

folosirea fortelor armate ale unui stat, care sunt situate pe teritoriul altui stat cu acordul statului gazda, contrar conditiilor stabilite prin acord sau extinderea prezentei lor dupa expirarea acordului;

fapta unui stat de a admite ca teritoriul sau sa fie utilizat de catre alt stat pentru comiterea unui act de agresiune impotriva unui stat tert;

trimiterea de catre un stat de bande ori grupuri inarmate, de forte neregulate sau de mercenari, care se dedau la acte grave de forta armata impotriva altui stat.

Rezolutia privind definirea agresiunii prevede ca razboiul de agresiune este o crima impotriva pacii, care da nastere la raspundere internationala.

b) Propaganda in favoarea razboiului. Numeroase documente internationale statueaza ca propaganda prin care se face apologia razboiului sau se indeamna la recurgerea la razboi constituie o crima contra pacii.

Crimele impotriva umanitatii

Crimele impotriva umanitatii sunt definite ca fapte grave de violenta comise pe scara larga de catre indivizi, fie ca acestia sunt sau nu agenti ai statului, impotriva altor indivizi, intr-un scop esentialmente politic, ideologic, rasial, national, etnic sau religios.

Caracteristice pentru crimele impotriva umanitatii sunt gravitatea deosebita, caracterul de masa si mobilul special al savarsirii, constand intr-o politica deliberata in baza unor criterii.

Fac parte din categoria crimelor impotriva umanitatii urmatoarele fapte, daca acestea intrunesc caracteristicile mentionate: asasinatul; exterminarea; aducerea in sclavie sau obligarea la munca fortata; dezertarea, inclusiv epurarea etnica; expulzarile fortate; orice acte inumane impotriva oricarei populatii civile; persecutiile pentru motive politice, rasiale sau religioase; practica sistematica a disparitiilor fortate; folosirea armelor nucleare si a altor tipuri de arme de distrugere in masa; genocidul; apartheidul.

Crimele de razboi

Crimele de razboi sunt fapte penale grave savarsite pe timpul unui conflict armat prin incalcarea regulilor de ducere a razboiului prevazute de dreptul international umanitar. Sunt crime de razboi urmatoarele fapte:

a) Crimele impotriva persoanelor si bunurilor protejate: omorurile, tortura si relele tratamente aplicate persoanelor; efectuarea de experiente biologice si medicale asupra persoanelor; luarea de ostatici; deportarea populatiei civile; detinerea ilegala a persoanelor civile; inrolarea fortata a persoanelor aflate in puterea inamicului; refuzul unui proces echitabil; intarzierea nejustificata a repatrierii prizonierilor de razboi si a civililor; apartheidul si alte practici inumane rasiste; aplicarea unor pedepse colective; jefuirea bunurilor publice sau private; producerea de distrugeri inutile; atingerile aduse bunurilor culturale;

b) Crimele savarsite prin violarea regulilor de intrebuintare a unor mijloace si metode de lupta atacurile dirijate impotriva civililor; atacurile fara discriminare; atacurile impotriva lucrarilor care contin forte periculoase (diguri, baraje, centrale nucleare); atacurile impotriva localitatilor neaparate sau a zonelor demilitarizate; atacarea unei persoane scoase din lupta; utilizarea perfida a semnelor protectoare; utilizarea tehnicilor de modificare a mediului; utilizarea anumitor tipuri de arme interzise prin conventii internationale speciale.

Infractiuni internationale comise de catre persoane particulare

In aceasta categorie de infractiuni internationale intra faptele penale care, de regula, sunt savarsite de persoane ce nu au calitatea de agenti ai statului si nu actioneaza din insarcinarea sau in numele unor guverne, ci in nume si interes propriu. Faptele penale de aceasta natura sunt: terorismul international; pirateria maritima; distrugerea cablurilor submarine; traficul ilicit de stupefiante; circulatia si traficul publicatiilor obscene; falsificarea de moneda; sclavia si traficul de sclavi; traficul de femei si de copii etc.

. Jurisdictia penala internationala

Existenta unor instante penale internationale, care sa completeze sistemul judiciar al statelor si sa judece direct principalele infractiuni internationale, constituie astazi o necesitate, resimtita ca atare de comunitatea internationala.

S-a dovedit ca lipsa unei jurisdictii internationale, permanenta si impartiala, competenta sa judece infractiunile cu caracter international, constituie o lacuna majora a dreptului international actual, cu consecinte defavorabile pentru comunitatea statelor in efortul sau tot mai organizat de a controla fenomenul infractional si de a sanctiona pe cei ce incalca legalitatea internationala.

In 5 s-au constituit tribunalele militare internationale de la Nrenberg si Tokio, care au judecat pe principalii vinovati de declansarea unor razboaie de agresiune, iar mai tarziu s-au infiintat si functioneaza si astazi doua alte tribunale internationale speciale: Tribunalul International pentru fosta Iugoslavie ) si Tribunalul International pentru Ruanda Eforturile pentru constituirea unui tribunal penal international cu caracter permanent si competenta universala par sa-si fi gasit o fericita incununare prin semnarea la Roma la 7 iulie 8 a Statutului Curtii Penale Internationale. Noua instanta urmeaza sa judece cele mai grave crime: genocidul, crimele impotriva umanitatii, crimele de razboi si crima de agresiune, asa cum se prevede in art. 5 al statutului acesteia.