Competenta functionala a instantelor judecatoresti

Competenta functionala a instantelor judecatoresti

Aceasta cuprinde toate atributiile unei instante judecatoresti in majoritate cu caracter jurisdictional, la care se adauga si unele cu caracter mixt. Competenta functionala comporta o analiza distincta potrivit cu fiecare instanta din ierarhia sistemului judecatoresc, permitand totodata si o scurta caracterizare.

Competenta functionala a judecatoriei.

Pana la aparitia Legii de organizare judecatoreasca din 1950, tribunalul era instanta cu plenitudine de jurisdictie in sistemul nostru judiciar. Din acel moment insa judecatoria devine instanta careia legea ii defera toate cauzele nedate in competenta altei instante. Dupa modificarea C. proc. civ. din 1993, judecatoria are competenta si dupa valoare; astazi, in lumina noii modificari aduse de O.U.G. nr. 58/2003 limitele de valoare s-au modificat.

Judecatoria este deci instanta de drept comun. Prin urmare, daca legea nu defera o anumita cauza unei instante, ea va reveni, in mod obligatoriu, spre solutionare, judecatoriei.

Competenta functionala a judecatoriei, ca de altfel si a celorlalte instante din sistem, se determina in raport cu instanta imediat superioara.

Dispozitiile C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr.138/2000 si OUG nr. 58/2003 mentin pentru aceasta instanta plenitudinea de jurisdictie in materie civila si penala. De aici rezulta ca, daca legea nu defera o anumita cauza unei instante, atunci ea va reveni spre solutionare judecatoriei.

Ca prima instanta, judecatoria judeca toate cauzele nedate in competenta altor instante.

Ca instanta de control judecatoresc, judecatoria se pronunta asupra actelor unor organe cu caracter jurisdictional sau asupra unor acte jurisdictionale a altor organe.

Ca instanta de control judiciar, judecatoria judeca doar in doua cai extraordinare de atac de retractare (contestatia in anulare si revizuirea, cu exceptia situatiei in care motivul revizuirii il constituie contrarietatea de hotarari).

Competenta functionala a tribunalului.

Tribunalul este instanta cu perenitatea cea mai pronuntata. Tribunalul a reprezentat instanta de plenitudine de jurisdictie civila pana in 1950 (aparitia primei legi postbelice de organizare judecatoreasca). Infiintarea tribunalelor raionale si atribuirea unei competente, cumulate cu desfiintarea curtilor de apel in 1952, a facut din tribunal instanta de control judiciar ordinar pana in 1993. Dupa acest moment, data fiind reinfiintarea curtilor de apel, tribunalul pierde din competenta de control judiciar, relativ la calea de atac a recursului, dar se incarca in masura considerabila cu judecarea apelurilor

Ca prima instanta, tribunalul judeca toate cauzele date in competenta sa de catre lege.

Tribunalul are competenta dupa valoare, atat in materie civila cat si in materie comerciala.

Are competenta de prima instanta in unele materii (conflicte de munca, contencios administrativ, creatie intelectuala).

Ca instanta de control judecatoresc, tribunalul solutioneaza cererile privind acte jurisdictionale ale altor organe (ex. recursul impotriva incheierilor judecatorului delegat la Registrul comertului).

OUG nr. 58/2003 a redus considerabil competenta tribunalului ca instanta de control judiciar, aceasta operand in continuare, dupa legea de aprobare a ordonantei, pentru recursuri privind hotararile neapelabile (cum sunt cele pronuntate in plangeri contraventionale, in contestatii la executare, in cereri de ordonanta presedintiala, in masuri asiguratorii), si, in cazuri speciale, pentru apeluri (cum este cazul hotararilor pronuntate in litigii provocate de aplicarea Legii nr. 18/1991 a fondului funciar)

Tribunalul este regulator de competenta, rezolvand astfel conflictele de competenta dintre judecatoriile din circumscriptia sa, ca si cele ivite intre o judecatorie din circumscriptia sa si un alt organ cu activitate jurisdictionala.

In competenta tribunalului sunt si caile de atac de retractare impotriva propriilor hotarari (contestatia in anulare si revizuirea)

Tribunalul solutioneaza si anumite cereri, realizarea unor proceduri, acordarea unor autorizatii in cazuri anume prevazute de lege (procedura electorala, decizia privind numele copilului adoptat, decizia privind cetatenia copilului in anumite situatii speciale).

Tribunalul se pronunta si in cererile de stramutare pentru rudenie sau afinitate privind un judecator de la o judecatorie din circumscriptia sa.

Competenta functionala a Curtii de Apel.

Este instanta de traditie in sistemul nostru judiciar. A lipsit intre anii 1952 si 1993. A fost conceputa ca o instanta de control judiciar pe calea ordinara a apelului, cand recursul era o cale de atac restrictiva si cand prima instanta era tribunalul.

Intre Legea nr. 59/1993 si OUG nr. 58/2003 nu si-a justificat denumirea, ea judecand in principal recursurile date impotriva hotararilor date in apel de catre tribunale.

Aceasta ultima ordonanta de urgenta a apropiat si tribunalele (prin retragerea aproape completa a dreptului de control judiciar) si curtile de apel (prin atribuirea apelurilor si retragerea aproape completa a competentei in recurs), de pozitiile pe care aceste instante le-au avut in perioada interbelica.   

Ca prima instanta, curtea de apel judeca toate litigiile date de lege in competenta sa, de altfel foarte putine.

Ca instanta de control judiciar, curtea de apel solutioneaza apelurile impotriva hotararilor pronuntate de catre judecatorii si tribunale si recursurile formulate impotriva hotararilor date de catre tribunale in apelurile speciale.

Ca instanta de control judecatoresc, curtea de apel se pronunta cu privire la anumite acte cu caracter jurisdictional, si in contencios administrativ, unde are o 'competenta personala' pentru plangerile in contencios administrativ, cand paratul este un organ sau o autoritate publica centrala.

Curtea de apel solutioneaza si litigiile cu privire la anumite proceduri speciale, da avize, calificari in anumite cazuri prevazute de lege.

Pentru anumite profesii, Curtea de apel este instanta cu competenta disciplinara.

Curtea de apel este competenta sa judece si contestatiile la titlu si caile de atac de retractare.

Curtea de apel este regulator de competenta pentru conflictele aparute intre instantele din circumscriptia ei, intre judecatorii din circumscriptii diferite ale tribunalelor sau cele dintre un tribunal din circumscriptia sa si o judecatorie.

Judeca si cereri de stramutare pentru afinitate si rudenie privind cauzele pe rol la tribunale din circumscriptia lor.

Competenta functionala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 59/1993, care, pe de o parte, a modificat competenta jurisdictionala si, pe de alta parte, a restructurat sistemul cailor de atac, Curtea Suprema de Justitie a revenit partial in pozitia pe care o avea pana in 1952, cand s-a renuntat la apel si la curtile de apel, ca instanta de recurs; acest rol era caracterizat mai bine in materie penala, pentru ca in materie civila, curtile de apel erau instantele cele mai ocupate cu aceasta cale de atac OUG nr. 158/2003, cuplata cu Legea din 2003 de Revizuire a Constitutiei care reinfiinteaza Inalta Curte de Casatie si Justitie readuce instanta suprema la rolul ei traditional, mentinut si in Europa Occidentala, de instanta de casare, care infaptuieste, prin judecarea recursurilor, uniformizarea politicii judiciare ceea ce se va numi din nou 'Casatia Romana'.   

Ca prima instanta, Inalta Curte de Casatie si Justitie are competenta nesemnificativa in materie civila.

Ca instanta de control judiciar, Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca numai calea de atac a recursului, anume:

- recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel in prima instanta si recursurile impotriva tuturor hotararilor pronuntate de curtile de apel, in prima instanta sau in apel;

recursul in interesul legii (ca o cale extraordinara de atac).

Este regulator de competenta, judecand toate conflictele de competenta dintre instantele de pe raza unor curti de apel diferite.

Inalta Curte de Csatie si Justitie     judeca de asemenea, cererile de stramutare dar numai pentru motive de banuiala legitima si siguranta publica.

Inalta Curte de Casatie si Justitie are si alte atributii privind administrarea justitiei, solutionand: cererile de delegare a unei instante, cererile de recuzare a tuturor judecatorilor unei curti de apel s.a.