DATORIA VAMALA

DATORIA VAMALA

74. Natura juridica si izvorul datoriei vamale. Formarea datoriei vamale

Potrivit sectiunii a II-a 'definitii de baza' din Codul vamal, datoria vamala este definita ca fiind 'obligatia unei persoane de a plati drepturile de import sau de export', iar notiunea de debitor ca fiind ' titularul unei datorii vamale'

1. Datoria vamala ia nastere in momentul inregistrarii declaratiei vamale pentru marfurile pentru care legea prevede drepturi de import, precum si in cazul plasarii marfurilor intr-un regim de admitere temporara cu exonerarea partiala a drepturilor de import[1].

Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaratiei vamale acceptate si inregistrate, dar, in solidar cu acesta, poate fi tinuta ca debitor si persoana care, din culpa, a furnizat date nereale, inscrise in acea declaratie, care au determinat stabilirea incorecta a datoriei vamale.

2. Datoria vamala ia nastere si cand marfurile au fost introduse in tara in urmatoarele conditii:

dupa intrarea in tara, marfurile nu au fost indrumate catre biroul vamal sau alt loc stabilit de autoritatea vamala, sau catre o zona libera ( cand marfurile au o astfel de destinatie);

- s-a produs o situatie de caz fortuit sau forta majora si transportatorul nu si-a respectat obligatia de a sesiza imediat autoritatea vamala despre eventualele pierderi partiale sau pierderea totala a marfurilor;

- cand o nava sau aeronava, din motive de forta majora sau de caz fortuit, este obligata sa faca o escala sau sa stationeze temporar pe teritoriul Romaniei, iar transportatorul nu si-a respectat obligatia de a informa fara intarziere autoritatea vamala asupra situatiei intervenite;

- nu s-au depus declaratiile vamale pentru marfurile romanesti sau straine aflate in zonele libere si care intra in tara.

In aceste cazuri debitori ai datoriei vamale sunt persoanele care au introdus marfa in tara, precum si, atunci cand este cazul, in solidar cu acestia, persoanele care participa la introducerea bunurilor in tara, cunoscand sau care trebuind sa cunoasca despre existenta acestor nereguli si persoanele care dobandesc sau detin aceste marfuri, cunoscand sau trebuind sa cunoasca neregularitatile in momentul dobandirii sau detinerii.

3. Declaratia vamala ia nastere si cand marfa a fost sustrasa de la supravegherea vamala din momentul sustragerii. Debitor al datoriei vamale este persoana care a savarsit fapta de sustragere si raspund, atunci cand este cazul, in solidar cu acesta:

- persoanele care au participat la sustragere si care cunosteau sau care trebuiau sa cunoasca ca marfurile au fost sustrase;

- persoanele care au dobandit astfel de marfuri si care cunosteau sau trebuiau sa cunoasca, la data dobandirii sau primirii, ca marfurile au fost sustrase de la supravegherea vamala;

- gestionarul marfurilor atunci cand sunt sustrase marfuri aflate in depozitul necesar temporar.

4. Datoria vamala ia nastere si in urmatoarele cazuri:

a) neexecutarea unor obligatii care rezulta din pastrarea marfurilor in depozit temporar necesar, pentru care se datoreaza drepturi de import;

b) neindeplinirea uneia dintre conditiile stabilite prin regimul vamal de import;

c) utilizarea marfurilor in alte scopuri decat cele stabilite pentru a beneficia de scutiri, exceptari sau reduceri de taxe vamale.

Datoria vamala ia nastere in momentul producerii acestor situatii, iar debitor al datoriei vamale este titularul depozitului necesar temporar sau al regimului vamal sub care a fost plasata marfa.

5. Atunci cand marfurile se afla intr-o zona libera si dispar, se consuma sau sunt utilizate in alte conditii decat cele prevazute in reglementarile vamale aplicabile in acea zona, datoria vamala ia nastere din momentul disparitiei, consumarii sau utilizarii marfurilor. Debitor al datoriei este persoana care a savarsit una aceste fapte. Va raspunde solidar si persoana care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca ca nu s-au respectat reglementarile vamale aplicabile.

Atunci cand nu se pot identifica aceste persoane, debitoare este considerata ultima persoana cunoscuta de autoritatea vamala ca a avut posesia marfii.

Cuantumul drepturilor de import se stabileste pe baza elementelor de taxare din momentul nasterii datoriei vamale.

Daca nu este posibila stabilirea cu exactitate a momentului cand ia nastere datoria vamala, este considerat ca atare momentul in care autoritatea vamala constata ca marfurile se afla intr-o situatie de a genera o datorie vamala.

75. Garantarea datoriei vamale. Autoritatea vamala are dreptul sa ceara constituirea unei garantii pentru a asigura plata datoriei vamale.

Potrivit art. 152 C.v. garantia poate fi constituita printr-un depozit banesc ori prin scrisoare de garantie bancara emisa de o banca agreata de autoritatea vamala. Garantia baneasca se realizeaza prin depunerea sumei in lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare si titluri de valoare, acceptate de autoritatea vamala.

In cazul in care datoria vamala poate fi determinata in momentul in care este data garantia, atunci cuantumul garantiei este egal cu datoria vamala. Cand datoria vamala nu poate fi determinata, se ia in considerare suma cea mai ridicata a datoriei vamale ce ar rezulta din operatiunea de vamuire.

Autoritatea vamala, la cererea debitorului, poate permite constituirea unei garantii globale care sa asigure plata mai multor datorii vamale. Cuantumul garantiei globale date pentru acoperirea unor datorii vamale a caror suma variaza in timp va asigura, in momentul realizarii acestor datorii, suma totala de incasat.

Suma ramasa disponibila din garantie, dupa achitarea datoriei vamale, poate fi solicitata de catre debitorul vamal spre restituire, sau acesta poate sa consimta sa fie folosita la o alta operatiune de vamuire.

Scutiri de la obligatia garantarii datoriei vamale

Autoritatea Nationala a Vamilor poate acorda scutiri de la obligatia garantarii datoriei vamale pentru urmatoarele categorii de bunuri:

a) bunurile care fac obiectul unor acorduri guvernamentale;

b) navele, aeronavele, elicopterele, locomotivele plasate in regim vamal de perfectionare activa cu suspendarea drepturilor de import, in vederea repararii si returnarii lor partenerilor externi;

c) marfurile plasate in regimul vamal de tranzit, daca acesta se efectueaza sub supravegherea brigazilor din subordinea Directiei de supraveghere si control vamal;

d) marfurile straine, destinate vanzarii prin magazinele duty-free plasate in regim vamal de transport sau de antrepozit;

e) marfurile exceptate de la plata taxelor vamale, conform actelor normative in vigoare, plasate intr-unul dintre regimurile vamale de antrepozit, perfectionare activa cu suspendarea drepturilor de import, transformarea sub control vamal si admiterea temporara cu exonerarea partiala de la plata taxelor vamale.

Pentru a beneficia de aceste facilitati, titularul operatiunii trebuie sa depuna la A.N.V. o cerere de scutire de la obligatia garantarii datoriei vamale. Aprobarea de scutire de la obligatia garantarii datoriei vamale se acorda de catre directorul directiei regionale vamale sau directorul general al institutiei, dupa caz.

Bunurile transportate pe cale rutiera sunt supuse garantarii datoriei vamale numai daca nu circula sub acoperirea unei conventii internationale care asigura plata datoriei vamale.

76. Evidenta si plata datoriei vamale. Drepturile de import si de export rezultate din datoriile vamale sunt evidentiate de autoritatea vamala in registrele contabile sau in alt suport echivalent.

Potrivit art. 158 C.v. debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul acestei datorii prin declaratia vamala acceptata si inregistrata de autoritatea vamala. In cazul in care se constata diferente ulterioare sau se incheie din oficiu, fara declaratie vamala, un regim suspensiv, debitorul vamal ia cunostinta de noua datorie vamala pe baza actului constatator intocmit de autoritatea vamala.

Declaratia vamala si actul constatator sunt titluri executorii care se onoreaza de catre societatea bancara, fara accept, poprire si validare.

Pentru datoriile vamale constatate ulterior liberului de vama, A.N.V. poate acorda amanari si esalonari de plata in termenul legal de prescriptie, potrivit reglementarilor existente in domeniu.

Datoria vamala se achita inainte de liberul in vama in urmatoarele situatii:

- in cazul regimurilor vamale definitive;

- in cazul cand regimul vamal suspensiv se incheie la termen;

In cazul regimului vamal suspensiv care se incheie in termen, datoria vamala devine exigibila si se stinge prin executare de catre autoritatea vamala a garantiei constituite

In cazul marfurilor retinute de autoritatea vamala sau al celor pentru care s-a solicitat restituirea datoriei vamale aferente, achitarea datoriei vamale se suspenda. Termenul de suspendare dureaza pana la stabilirea definitiva a regimului vamal al marfurilor in cauza.

Plata datoriei vamale se poate face de titularul operatiunii de vamuire dar si de o terta persoana in numele acestuia.

Datoria vamala poate fi platita anticipat oricand de catre debitorul vamal.

In caz de neachitare a datoriilor vamale la scadenta, autoritatea vamala va folosi toate mijloacele de executare silita, incasand si majorarile de intarziere prevazute de lege.

77. Stingerea datoriei vamale   

Datoria vamala se stinge prin :

a) plata acesteia;

b) renuntarea la incasare, atunci cand se constata ca este nedatorata;

c) anularea ca o consecinta a anularii declaratiei vamale;

d) implinirea termenului de prescriptie extinctiva;

e) insolvabilitatea debitorului, constatata pe cale judecatoreasca;

f) confiscarea definitiva a marfurilor;

g) distrugerea marfurilor din dispozitia autoritatii vamale sau abandonarea acestora in favoarea statului;

h) distrugerea sau pierderea marfurilor, datorita fortei majore sau cazului fortuit;

i) scaderea cantitativa a marfurilor, datorita unor factori naturali, pentru partea corespunzatoare procentului de scadere.

Termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani si curge de la data acceptarii si inregistrarii declaratiei vamale de import.

78. Caile de atac impotriva actelor emise de autoritatea vamala

Codul vamal al Romaniei instituia un sistem propriu de cai de atac - plangeri si contestatii - impotriva actelor emise de autoritatea vamala, in cadrul aplicarii reglementarilor vamale, derogatoriu fata de sistemul cailor de atac de drept comun.

Initial, prin Legea nr. 506/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice au fost abrogate art.166-174 din Codul vamal, instituindu-se o procedura unica in materie fiscala, valabila si in dreptul vamal.

Sunt stabilite doua cai de atac:

- o cale administrativa de atac - contestatia si

- doua cai judiciare de atac.

In prezent, cele doua acte normative mai sus mentionate, respectiv Legea nr. 506/2001 si O. U. G. nr. 13/2001, au fost abrogate prin dispozitiile O.G 92/2003 privind codul de procedura fiscala care in art. 175 - 181, reglementeaza atat dreptul la contestatie cat si modalitatea de solutionare a contestatilor.

Astfel, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.

Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna.

Pot fi contestate, prin aceasta modalitate si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

In cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 87 alin. (1) din O.G. 92/2003, contestatia se poate depune de orice persoana care participa la realizarea venitului.

Bazele de impunere constatate separat intr-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.

79. Conditiile de forma si de fond ale contestatiei

Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:

a) datele de identificare a contestatorului;

b) obiectul contestatiei;

c) motivele de fapt si de drept;

d) dovezile pe care se intemeiaza;

e) semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia, precum si stampila in cazul persoanelor juridice. Dovada calitatii de imputernicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.

Obiectul contestatiei il constituie numai sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat, cu exceptia contestatiei impotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.

Contestatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.

80. Termenul de depunere si posibilitatea retragerii contestatiei.

Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii. In cazul in care competenta de solutionare nu apartine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestatia va fi inaintata de catre acesta, in termen de 5 zile de la inregistrare, organului de solutionare competent. In cazul in care contestatia este depusa la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi inaintata, in termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacata Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele prevazute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestatia poate fi depusa, in termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, organului de solutionare competent.

Contestatia poate fi retrasa de contestator pana la solutionarea acesteia. Organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renuntarea la contestatiei. Prin retragerea contestatiei nu se pierde dreptul de a se inainta o noua contestatie in interiorul termenului general de depunere a acesteia.

81. Competenta si procedura de solutionare a contestatiei

Contestatiile formulate impotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a titlurilor de creanta privind datoria vamala se solutioneaza dupa cum urmeaza:

a) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 500.000 lei (RON), se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal sau, dupa caz, de catre organul fiscal stabilit la art. 33 alin. (3);

b) contestatiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 500.000 lei (RON), se solutioneaza de catre organele competente constituite in cadrul respectivelor directii generale de administrare a marilor contribuabili;

c) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesoriile acestora, al caror cuantum este de 500.000 lei (RON) sau mai mare, precum si cele formulate impotriva actelor emise de organe centrale se solutioneaza de catre organe competente de solutionare constituite la nivel central.

Contestatiile formulate impotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de catre organele fiscale emitente.

Contestatiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act.

Contestatiile formulate impotriva actelor administrative fiscale emise de autoritatile administratiei publice locale se solutioneaza de catre acestea.

Cuantumul sumelor prevazute la alin. (1) se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.

82. Decizia sau dispozitia de solutionare

In solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz.

Decizia sau dispozitia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.

Decizia de solutionare a contestatiei se emite in forma scrisa si va cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul.

Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu solutionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numarul de inregistrare a contestatiei la organul de solutionare competent, obiectul cauzei, precum si sinteza sustinerilor partilor atunci cand organul competent de solutionare a contestatiei nu este organul emitent al actului atacat.

Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent in emiterea deciziei.

Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac, termenul in care aceasta poate fi exercitata si instanta competenta.

Decizia se semneaza de catre conducatorul directiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de inlocuitorii acestora, dupa caz.

83. Caile judiciare de atac

Decizia emisa de organul administrativ-jurisdictional poate fi atacata cu actiune, potrivit legii, la instanta de contencios administrativ competenta. Judecata se face in regim de urgenta cu participarea reprezentantului Ministerului Public.

Hotararea pronuntata de instanta judecatoreasca mentionata poate fi atacata cu recurs, potrivit prevederilor legale.