Domenii cu reglementari speciale privitoare la calitate

Norme cu privire la accesul la piete care sa asigure o gama variata de produse si servicii

Legea nr. 21/1996 privind concurenta comerciala are ca scop declarat in art. 1 al legii, protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, in vederea promovarii intereselor consumatorilor.

Dispozitiile acestei legi se aplica actelor si faptelor care au sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei savarsite de:

agenti economici sau asociatii de agenti economici - persoane fizice sau juridice - de cetatenie, respectiv de nationalitate romana sau straina si

organele administratiei publice centrale sau locale, in masura in care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementarile adoptate, intervin in operatiuni de piata, influentand direct sau indirect concurenta, cu exceptia situatiilor cand asemenea masuri sunt luate in aplicarea altor legi sau pentru apararea unui interes public major.

In conformitate cu Legea nr. 21/1996, preturile produselor si tarifele serviciilor si lucrarilor se determina in mod liber prin concurenta, pe baza cererii si ofertei.

Preturile si tarifele practicate de regiile autonome, precum si cele practicate in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural sau al unor activitati economice supuse prin lege unui regim special se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei.

In sectoarele economice sau pe pietele unde concurenta este exclusa sau substantial restransa prin efectul unei legi sau datorita existentei unei pozitii de monopol, Guvernul poate, prin hotarare, sa instituie forme corespunzatoare de control al preturilor pentru o perioada de cel mult 3 ani, care poate fi prelungita succesiv pe durate de cate cel mult un an, daca imprejurarile care au justificat adoptarea respectivei hotarari continua sa existe.

Pentru sectoare economice determinate si in imprejurari exceptionale, precum: situatii de criza, dezechilibru major intre cerere si oferta si disfunctionalitate evidenta a pietei, Guvernul poate dispune masuri cu caracter temporar pentru combaterea cresterii excesive a preturilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea masuri pot fi adoptate prin hotarare pentru o perioada de 6 luni, care poate fi prelungita succesiv pentru durate de cate cel mult 3 luni, cat timp persista imprejurarile care au determinat adoptarea respectivei hotarari.

In esenta, Legea nr. 21/1996 cuprinde interdictii referitoare la:

Practicile anticoncurentiale;

Abuzul de pozitie dominanta;

Concentrarile economice;

Practicile anticoncurentiale

Sunt definite ca practici anticoncurentiale si interzise de Legea nr. 21/1996 orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici sau asociatii de agenti economici, orice decizii de asociere sau practici concertate intre acestia, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia, in special cele care urmaresc:

a)     fixarea concertata, in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale inechitabile;

b)    limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor;

c)     impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vanzari si achizitii sau pe alte criterii;

d)    aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand, in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;

e)     conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

f)      participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

g)     eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

In anumite situatii, pot fi exceptate de la aceste interdictii, dar numai cu respectarea conditiilor legale si prin decizie data in fiecare caz individual de Consiliul Concurentei.

Abuzul de pozitie dominanta

De asemenea, Legea nr. 21/1996 interzice si abuzul de pozitie dominanta, definit ca fiind folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca sau pe o parte substantiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comertului ori prejudicierea consumatorilor.

Asemenea practici abuzive pot consta, in special, in:

a)        impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari;

b)       limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor;

c)        aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;

d)       conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

e)        realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico-comerciale uzuale, in cazul produselor si serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor in economie;

f)         practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, sub costuri, in scopul inlaturarii concurentilor sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni;

g)        exploatarea starii de dependenta economica in care se gaseste un client sau un furnizor fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate.

Consiliul Concurentei este organismul creat in vederea controlului concurentei comerciale, si acest organism are o serie de mecanisme prin care poate actiona in vederea restabilirii situatiei concurentiale normale.

Astfel, pentru motiv de afectare grava a unui interes public major, poate cere instantei de judecata sa ordone masurile adecvate pentru lichidarea pozitiei dominante pe piata a acestuia, instanta judecatoreasca putand dispune, dupa caz:

a)        invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul carora se exploateaza abuziv pozitia dominanta;

b)       invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrari creatoare de pozitie dominanta, chiar atunci cand prin actul sau actele juridice in cauza s-ar fi constituit o noua persoana juridica;

c)        limitarea sau interdictia accesului pe piata;

d)       vanzarea de active;

e)        restructurarea prin divizare a agentului economic.

Se considera interes public major, motivand cererea Consiliului Concurentei pentru dispunerea acestor masuri extreme securitatea publica, pluralitatea de agenti economici independenti, bunastarea consumatorilor si regulile prudentiale.

Totusi, aceste interdictii nu se aplica in cazul agentilor economici sau gruparilor de agenti economici la care au o influenta mai mica asupra pietei, anume acelora la care

cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurentiale nu depaseste un plafon stabilit anual de catre Consiliul Concurentei, iar

cota de piata detinuta de agentul economic sau agentii economici participanti la grupare nu depaseste 5% .

cu conditia ca practicilor anticoncurentiale interzise pe care le desfasoara acesti agenti economici sa nu priveasca privesc preturi, tarife, acorduri de partajare a pietei sau licitatii.

In fine, sunt interzise orice actiuni ale organelor administratiei publice centrale sau locale, avand ca obiect sau putand avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei, in special:

a)     sa ia decizii care limiteaza libertatea comertului sau autonomia agentilor economici, ce se exercita cu respectarea reglementarilor legale;

b)    sa stabileasca conditii discriminatorii pentru activitatea agentilor economici.

Concentrarea economica

Concentrarea economica se realizeaza prin orice act juridic, indiferent de forma acestuia si care,

fie opereaza transferul proprietatii sau al folosintei asupra totalitatii ori a unei parti a bunurilor, drepturilor si obligatiilor unui agent economic,

fie are ca obiect sau ca efect sa permita unui agent economic ori unei grupari de agenti economici de a exercita, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unui alt agent economic sau mai multor alti agenti economici.

O operatiune de concentrare economica are loc atunci cand:

a) doi sau mai multi agenti economici, anterior independenti, fuzioneaza;

b) una sau mai multe persoane care detin deja controlul cel putin asupra unui agent economic ori unul sau mai multi agenti economici dobandesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor alti agenti economici ori asupra unor parti ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumparare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.

Sunt interzise concentrarile economice care, avand ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia.

Pentru stabilirea compatibilitatii lor cu un mediu concurential normal, operatiunile de concentrare economica se apreciaza dupa urmatoarele criterii:

a)     necesitatea de a mentine si de a dezvolta concurenta pe piata romaneasca, tinand seama de structura tuturor pietelor in cauza si de concurenta existenta sau potentiala dintre agentii economici situati in Romania sau in strainatate;

b)    cota de piata detinuta de catre agentii economici in cauza, puterea lor economica si financiara;

c)     alternativele disponibile pentru furnizori si utilizatori, accesul lor la piete si la surse de aprovizionare, precum si orice bariere instituite prin acte normative sau de alta natura la intrarea pe piata;

d)    tendinta cererii si a ofertei pentru bunurile si serviciile in cauza;

e)     masura in care sunt afectate interesele beneficiarilor sau ale consumatorilor;

f)      contributia la progresul tehnic si economic.

Concentrarile economice pot fi admise, daca partile interesate in operatiunea de concentrare dovedesc indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

a)     operatiunea de concentrare urmeaza a contribui la cresterea eficientei economice, la ameliorarea productiei, distributiei sau progresului tehnic, ori la cresterea competitivitatii la export;

b)    efectele favorabile ale concentrarii compenseaza efectele nefavorabile ale restrangerii concurentei;

c)     de avantajele rezultate profita intr-o masura rezonabila si consumatorii, in special prin preturi reale mai reduse.

Incuviintarea unei operatiuni de concentrare economica se acorda prin aviz al Consiliului Concurentei.

Totusi, concentrarile economice sunt permise daca agentii economici implicati in operatiune totalizeaza o cifra de afaceri care este situata sub un prag stabilit de Consiliul Concurentei.

Domenii cu reglementari speciale privitoare la calitate

Calitatea muncii

In raporturile de munca, calificarea si competenta profesionala a unei persoane precum si calitatea muncii depuse de o anumita persoana au o reflectare directa in salarizarea de care aceasta beneficiaza.

In conformitate cu Legea nr. 14/1991 a salarizarii, salariul de baza se stabileste pentru fiecare salariat in raport cu calificarea, importanta, complexitatea lucrarilor ce revin postului in care este incadrat, cu pregatirea si competenta profesionala. Adaosurile si sporurile la salariul de baza se acorda in raport cu rezultatele obtinute, conditiile concrete in care se desfasoara activitatea si, dupa caz, vechimea in munca.

In sfera angajatorilor nebugetari criteriile de apreciere a calitatii muncii sunt la libera apreciere a partilor contractante (angajat si angajator), ele putand fi inscrise in fisa postului.

In sectorul bugetar criteriile sunt stabilite prin lege, anume Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica si H.G. nr. 749/1998 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performantelor profesionale individuale si de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza intre limite.

Metodologia creeaza cadrul pentru realizarea urmatoarelor obiective:

a) asigurarea concordantei intre exigentele (cerintele) postului si calitatile angajatului (profesionale, aptitudinale si atitudinale);

b) furnizarea elementelor necesare stabilirii salariului de baza individual intre limite, in functie de performantele profesionale ale angajatului;

c) asigurarea unui sistem motivational, care sa determine cresterea performantelor profesionale individuale.

Pentru atingerea acestor obiective, metodologia prevede:

a) evaluarea posturilor in functie de caracteristicile descriptive privind exigentele si performantele pe care acestea le impun angajatilor;

b) evaluarea performantelor profesionale ale angajatilor in raport cu cerintele posturilor;

c) stabilirea si reevaluarea salariului de baza intre limite, in functie de performantele profesionale ale fiecarui angajat.

Standardele de performanta care se iau in considerare se exprima prin urmatorii indicatori, cuantificati in conformitate cu specificul activitatilor si al operatiunilor specifice fiecarui post:

cantitate;

calitate;

cost;

timp;

utilizarea resurselor;

mod de realizare.

In privinta calitatii, se masoara nivelul completitudinii si corectitudinii solutiilor prezentate in lucrarile specifice postului. De exemplu: numarul de corectii operate de seful direct sau numarul de contestatii/reclamatii primite sau gradul de satisfacere a beneficiarilor serviciilor oferite (masurate sistematic sau prin sondaj).

Calitatea constructiilor

Art. 1000 din Codul civil stabileste raspunderea proprietarului oricarui tip de edificiu (constructie) pentru prejudiciile provocate prin ruina acestuia.

Constructiile au fost asadar apreciate ca avand o mare importanta, calitatea lor, mentinerea unei calitati corespunzatoare fiind obligatorie. In privinta constructiilor ridicate pe mai multe nivele, a celor destinate folosintei unui numar mare de persoane, prejudiciile pe care o calitate necorespunzatoare a constructiei le poate provoca sunt cu atat mai importante. Iata de ce constructiile sunt unul din putinele domenii in care exista o lege speciala, dedicata exclusiv reglementarii calitatii - Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii

Legea nr. 10/1995 instituie sistemul calitatii in constructii, care sa conduca la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare, in scopul protejarii vietii oamenilor, a bunurilor acestora, a societatii si a mediului inconjurator. Prevederile acestei legi se aplica constructiilor de orice categorie si instalatiilor aferente acestora - indiferent de forma de proprietate sau destinatie - precum si lucrarilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare si de reparatii ale acestora. Sunt exceptate de la dispozitiile Legii nr. 10/1995 numai cladirile pentru locuinte cu parter si parter plus un etaj si anexele gospodaresti situate in mediul rural si in satele ce apartin oraselor, precum si constructiile provizorii.

Prin Legea nr. 10/1995, calitatea constructiilor este definita ca fiind rezultanta totalitatii performantelor de comportare a acestora in exploatare, in scopul satisfacerii, pe intreaga durata de existenta, a exigentelor utilizatorilor si colectivitatilor.

Sistemul calitatii in constructii reprezinta ansamblul de structuri organizatorice, responsabilitati, regulamente, proceduri si mijloace, care concura la realizarea calitatii constructiilor in toate etapele de concepere, realizare, exploatare si postutilizare a acestora.

Sistemul calitatii in constructii se compune din:

a) reglementarile tehnice in constructii;

b) calitatea produselor folosite la realizarea constructiilor;

c) agrementele tehnice pentru noi produse si procedee;

d) verificarea proiectelor, a executiei lucrarilor si expertizarea proiectelor si a constructiilor;

e) conducerea si asigurarea calitatii in constructii;

f)    autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si incercari in activitatea de constructii;

g) activitatea metrologica in constructii;

h) receptia constructiilor;

i)    comportarea in exploatare si interventii in timp;

j) postutilizarea constructiilor;

k) controlul de stat al calitatii in constructii.

Sistemul calitatii in constructii se aplica in mod diferentiat in functie de categoriile de importanta ale constructiilor, conform regulamentelor si procedurilor de aplicare a fiecarei componente a sistemului. Clasificarea in categorii de importanta a constructiilor se face in functie de complexitate, destinatie, mod de utilizare, grad de risc sub aspectul sigurantei, precum si dupa considerente economice.

Pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea, pe intreaga durata de existenta a constructiilor, a urmatoarelor cerinte:

a) rezistenta si stabilitate;

b) siguranta in exploatare;

c) siguranta la foc;

d) igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului;

e) izolatie termica, hidrofuga si economie de energie;

f) protectie impotriva zgomotului.

Exigentele privind calitatea instalatiilor si a echipamentelor tehnologice de productie se stabilesc si se realizeaza pe baza de reglementari specifice fiecarui domeniu de activitate.

In contractele care se incheie ori, dupa caz, in dispozitiile sau in autorizatiile ce se emit, este obligatorie inscrierea de clauze referitoare la nivelul de calitate al constructiilor, corespunzatoare cerintelor, precum si garantiile materiale si alte prevederi, care sa conduca la realizarea acestor clauze. In contracte nu se pot inscrie niveluri si cerinte, referitoare la calitate, inferioare reglementarilor in vigoare, cu privire la cerintele de calitate.

Obligatiile de respectare cerintelor sus aratate revine factorilor implicati in conceperea, realizarea si exploatarea constructiilor, precum si in post utilizarea lor, potrivit responsabilitatilor fiecaruia.

Acesti factori sunt: investitorii, cercetatorii, proiectantii, verificatorii de proiecte, fabricantii si furnizorii de produse pentru constructii, executantii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici cu executia, expertii tehnici, precum si autoritatile publice si asociatiile profesionale de profil[1].

Calitatea in productia de alimente

Prin O.G. nr. 42/1995 privind productia de produse alimentare destinate comercializarii, modificata si aprobata prin Legea nr. 123/1995, s-au stabilit norme speciale cu privire la calitatea acestor produse, prevederile legale fiind obligatorii pentru toti agentii economici, persoane juridice, indiferent de forma de organizare si tipul de proprietate, asociatii familiale sau persoane fizice autorizate sa desfasoare o activitate economica independenta.

Conform O.G. nr. 42/1995, agentii economici care desfasoara activitati in domeniul productiei de produse alimentare destinate comercializarii au obligatia sa ia masurile necesare pentru a elimina riscul de contaminare sau degradare a produselor si transformarea acestora in produse improprii consumului uman.

Prin produse alimentare se inteleg, in sensul O.G. nr. 42/1995 alimente, bauturi sau alte produse, obtinute prin prelucrarea unor materii prime alimentare, care sunt destinate consumului uman, cu exceptia produselor farmaceutice.

Agentii economici care desfasoara activitati in domeniul productiei de produse alimentare destinate comercializarii pot desfasura aceste activitati numai in baza unor licente de fabricatie. Acordarea licentelor de fabricatie a produselor alimentare destinate comercializarii se efectueaza de catre Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.

Alimentele trebuie sa aiba o compozitie care sa nu constituie un pericol pentru organismul uman.

Agentii economici care produc produse alimentare sunt obligati ca, la fabricarea acestora, sa utilizeze numai materii prime si materiale care sa corespunda conditiilor de calitate prevazute in standarde, caiete de sarcini, specificatii tehnice, norme sanitare si sanitar-veterinare, precum si normelor de protectie a mediului, in vigoare. La receptia materiilor prime conditiile de calitate se verifica prin analize de laborator.

La fabricarea produselor alimentare se vor utiliza numai aditivi alimentari aprobati de catre organismele specializate ale Ministerului Sanatatii. Nivelul maxim admis de aditivi, de substante straine sau de incarcatura microbiana se stabileste pentru fiecare clasa de produse alimentare de catre Ministerul Sanatatii, impreuna cu Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, cu organismele specializate ale administratiei publice centrale, precum si cu consultarea asociatiilor pentru protectia consumatorilor.

Produsele alimentare pot fi fabricate de catre agentii economici care desfasoara activitati in domeniul productiei de bunuri alimentare, numai dupa avizarea acestora de catre Ministerul Sanatatii ca sunt apte pentru consum uman si cu respectarea conditiilor de calitate si tehnice prevazute in standarde, caiete de sarcini, specificatii tehnice, norme sanitare si sanitare veterinare, in vigoare.

Verificarea calitatii produselor alimentare, pe toate fazele de fabricatie, incepand cu materiile prime, pana la obtinerea produselor finite, cat si timpul depozitarii acestora, se realizeaza prin organele de control tehnic ale agentilor economici. In cadrul unitatilor producatoare se pot organiza laboratoare proprii autorizate.

La receptia materiilor prime, materialelor sau produselor alimentare din import se verifica, de catre organele imputernicite prin lege sau alte reglementari in vigoare, daca acestea au certificate de calitate si daca performantele prevazute in acestea sunt la nivelul parametrilor inscrisi in standarde sau alte norme de calitate. Verificarile se fac obligatoriu la receptie, in laboratoarele proprii ale agentilor economici, iar in cazul celor care nu dispun de dotarea specifica, in laboratoare neutre specializate, autorizate sau acreditate.

Pentru produsele alimentare fabricate in Romania, raspunderea pentru calitatea acestora revine agentului economic sub a carui marca se comercializeaza acestea.

In cazul produselor si materiilor prime alimentare provenite din import, raspunderea pentru calitatea acestora revine agentului economic care a efectuat importul.

Agentii economici care produc produse alimentare au obligatia executarii verificarilor metrologice impuse de legislatia in vigoare.

Ambalajele folosite pentru produsele alimentare trebuie sa asigure mentinerea calitatii si cantitatii acestora, sa fie realizate din materiale reciclabile sau sa aiba asigurate conditiile de valorificare sau eliminare ecologica, conform prevederilor din standarde sau alte reglementari in vigoare.

Materialele de ambalare si ambalajele utilizate pentru produsele alimentare trebuie sa fie avizate din punct de vedere sanitar de catre Ministerul Sanatatii.

La etichetarea si marcarea produselor alimentare se vor mentiona in mod obligatoriu elementele de identificare a produsului, cu precizarea tarii in care acesta a fost fabricat si ambalat.

Pe ambalajele produselor alimentare destinate persoanelor carora le sunt necesare diete speciale pentru varsta, boli sau alte motive, se vor mentiona, in plus fata de cele prevazute la art. 12, indicatiile si precautiile de folosire a acestora.

Stabilirea termenului de valabilitate pentru produsele alimentare se face de catre producator, pe raspunderea acestuia, sau prin colaborare cu unitati de cercetare si laboratoare specializate, dupa experimentari prealabile. Se interzice prelungirea termenului de valabilitate expirat, prin reetichetare sau reambalare, de catre producator.

La manipularea, transportarea si depozitarea produselor alimentare se vor asigura fiecarui produs conditiile specifice de pastrare, conform prevederilor din standarde sau alte reglementari in vigoare.

Supravegherea si controlul agentilor economici care desfasoara activitati in domeniul productiei de produse alimentare privind modul de respectare a reglementarilor din prezenta ordonanta se face de catre reprezentantii imputerniciti ai Ministerului Agriculturii si Alimentatiei.

PROBLEME

Care considerati ca este relevanta reglementarilor privitoare la concurenta comerciala fata de calitatea produselor si a serviciilor?

Raspuns: Prin mentinerea unui mediu concurential normal se protejeaza dreptul consumatorului la accesul la o piata variata. De asemenea, concurenta comerciala intr-un mediu concurential normal are drept consecinta o motivare a agentilor economici in realizarea de produse si servicii de calitate.

Comentati deciziile Consiliului Concurentei din anexa la prezentul curs si motivatia avuta in vedere la acordarea avizului. Observati in ce masura faptul ca realizarea concentrarii asigura cumularea eforturilor financiare, tehnice si umane, necesare studiilor de cercetare-proiectare pentru retehnologizarea productiei, cu efect imbunatatirii raportului calitate-pret, in beneficiul consumatorilor.

Analizati raspunderea factorilor implicati in ceea ce priveste calitatea constructiilor (a se vedea anexa la prezentul capitol) .