Principiile extradarii

Principiile extradarii

In literatura juridica, desi problema principiilor fundamentale constituie o preocupare constanta, nu exista o unitate de opinii nici in ceea ce priveste izvorul din care provine principiul fundamental (ratiune, experienta, realitati sociale, norma de drept), nici asupra criteriilor dupa care unui principiu institutional i se atribuie caracterul de principiu si nici asupra identificarii principiilor fundamentale.[1]

Principiile fundamentale ale extradarii, ca institutie de drept penal, sunt acele reguli cu caracter general care se reflecta in toata reglementarea acesteia.

Aceste principii se pot clasifica in:

1. in functie de prevederea lor in lege principiile sunt:

a) prevazute expres in lege (Constitutie, Codul penal, Codul de procedura penala, Legea 302/2004, conventii si tratate internationale - principiul reciprocitatii, specialitatii, umanismului),

b) prevazute tacit a caror existenta se deduce din interpretarea normelor juridice in domeniu (principiul legalitatii, umanismului)

2. in functie de puterea lor juridica acestea sunt:

a) absolute (de la care nu exista derogari - principiul legalitatii)

b) relative (care comporta o serie de exceptii - principiul neextradarii propriilor cetateni, specialitatii)

3. in functie de conditia la care se refera, principiile pot fi:

a) referitoare la persoana (principiul neextradarii propriilor cetateni)

b) referitoare la faptele pentru care se cere extradarea (principiul neextradarii cetatenilor in cazurile infractiunilor politice, militare, fiscale)

c) referitoare la pedeapsa (principiul umanismului - nu se va admite extradarea, daca statul solicitant va aplica pedeapsa capitala, sau va supune extradatul la un tratament inuman sau degradant)

d) referitoare la procedura (principiul non bis in idem)

4. dupa cum sunt sau nu comune si altor domenii juridice principiile pot fi:

a) specifice extradarii (dubla incriminare)

b) nespecifice extradarii (umanismului)

5. dupa importanta lor in domeniul reglementarii extradarii, acestea pot fi:

a) principale (reciprocitatii, neextradarii anumitor categorii de persoane, dubla incriminare)

b) secundare sau adiacente (principiul refuzului extradarii)

6. dupa natura legii in care sunt prevazute, pot fi:

a) principii prevazute in Constitutie (neextradarea cetatenilor romani)

b) principii prevazute in Codul penal (principiul reciprocitatii)

c) principii prevazute in legi speciale (principiul dublei incriminari).

Analiza principiilor extradarii va urmari cel putin patru aspecte: cadrul juridic de reglementare, notiune, caracterizare si incadrarea lor in criteriile de mai sus.