Conditiile generale de forma cerute pentru valabilitatea testamentului

Conditiile generale de forma cerute pentru valabilitatea testamentului

Sectiunea 1: Precizari prealabile

Avand in vedere importanta si gravitatea efectelor pe care le produc dispozitiile testamentare si pentru protejarea - pe cat este posibil - vointei testatorului impotriva unei influente si presiuni, precum si pentru a nu lasa indoiala asupra existentei si sensului manifestarii de vointa, legea prevede ad solemnitatem - sub sanctiunea nulitatii absolute - anumite forme testamentare pe care trebuie sa le imbrace vointa testatorului pentru a putea produce efecte juridice (articolul 800 si articolul 850 si urmatoarele Cod Civil).

Formele testamentare prevazute de lege sunt fie forme ordinare (testament olograf autentic si secret, numit si mistic), intre care testatorul poate alege liber, fie forme extraordinare, numite testamente privilegiate, care pot fi incheiate in imprejurari exceptionale, cand testatorul nu are posibilitatea alegerii intre formele testamentare ordinare, fie alte forme de testamente, special prevazute de lege.

Reglementand o varietate relativ mare de forme testamentare, legea consacra doua conditii de forma, care sunt generale, comune tuturor testamentelor:

- forma scrisa

- forma actului separat.

Sectiunea 2: Forma scrisa

Indiferent de forma testamentului si chiar daca testatorul s-ar gasi in imprejurari exceptionale (de exemplu, militar in timp de razboi) in toate cazurile testamentul trebuie sa imbrace forma scrisa. Legislatia noastra nu recunoaste ca valabil testamentul verbal (nuncupativ). Trebuie mentionat faptul ca forma scrisa este prevazuta ca o conditie de validitate a testamentului (ad solemnitatem), iar nu ca o simpla conditie de dovada, lipsa ei fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a manifestarii de vionta²⁹. In principiu fara forma scrisa nu exista testament.

Veronica Stoica, Drept Civil mostenirea legala si testamentara, Editura Editas, Bucuresti, 2005, p.157

Inseamna ca dispozitiile mortis causa ale testatorului trebuie sa rezulte din cuprinsul unui testament incheiat intr-una din formele scrise prevazute de lege. Mi mult decat atat, intregul continut al testamentului trebuie sa fie imbracat in forma testamentara valabil intocmita, nefiind admis as - numitul act per relationem, de exemplu, confirmarea unui testament anterior nul pentru vicii de forma, printr-un testament posterior, chiar daca aceasta din urma este valabil incheiat. Numai pentru descoperirea adevaratului inteles al unei dispozitii cuprinse in testamentul valabil incheiat se poate folosi - in cadrul operatiunii de interpretare - dovezi extrinseci, iar nu pentru a constata dispozitii necuprinse in testament.

In lipsa testamentului intocmit in forma prevazuta de lege, intentia testatorului de a dispune pentru caz de moarte nu se poate dovedi, chiar daca el ar fi fost impiedicat sa testeze de o forta majora sau de o terta persoana si chiar daca si-ar fi exprimat vointa prin viu grai sau prin aprobarea unui proiect de testament nesemnat.

Astfel se pune problema daca testamentul a fost intocmit in forma prevazuta de lege, dar nu poate fi prezentat de cel interesat deoarece a fost distrus, pierdut sau dosit. In aceasta ipoteza intalnita in practica, numai in cazul testamentului olograf³⁰, se admite aplicarea, prin asemanare, a dispozitiilor articolului 1198 Cod Civil, (care permite folosirea oricarui mijloc de proba pentru dovedirea cuprinsului unui inscris care nu poate fi prezentat din motive fortuite, inclusiv fapta unei terte persoane). Persoana interesata poate dovedi, prin orice mijloc de proba, ca testamentul a existat cu continutul pretins, dar nu poate fi prezentat din cauze fortuite si care sunt independente de vointa si stirea testatorului. Prin urmare, daca testamentul legal incheiat nu poate fi prezentat pentru valorificarea drepturilor pretinse, reclamantul trebuie sa dovedeasca:

- in primul rand faptul ca testamentul a existat, fiind intocmit in forma prevazuta de lege. Daca imposibilitatea prezentarii testamentului se datoreaza paratului, validitatea testamentului se prezuma pana la proba contrara

- in al doilea rand, disparitia sau distrugerea testamentului dupa moartea testatorului sau chiar in timpul vietii lui, dar, in acest din urma caz, cu dovada in plus ca evenimentul s-a produs fara voia sau stirea testatorului.

Fr. Deak, op.cit, p.176

Daca testatorul a avut cunostinta de distrugerea sau disparitia testamentului si nu l-a refacut desi avea aceasta posibilitate, inseamna ca a revenit asupra dispozitiilor de ultima vointa (se pune problema revocarii tacite a testamentului prin distrugere).

- in sfarsit, reclamantul trebuie sa dovedeasca continutul pretins al testamentului (de exemplu, legatul reclamat). Intrucat aceasta dovada este deosebit de anevoioasa, se prezuma existenta legatului daca distrugerea testamentului este opera mostenitorului parat.

Sectiunea 3: Forma actului separat. Interzicerea testamentului conjunctiv

Pentru a asigura libertatea de vointa a testatorului si caracterul personal, unilateral si revocabil al dispozitiilor testamentare, legea nu permite ca doua sau mai multe persoane sa testeze "prin acelasi act una in favoarea celeilalte sau in favoarea unei a treia persoane"(articolul 857 Cod Civil). Asemenea testamente, numite conjunctive, sunt interzise pentru ca pluralitatea de parti ar conferi testamentului caracter contractuali deci irevocabil prin vointa unilaterala.³¹ Inseamna ca libertatea de vointa a testatorului nu ar fi deplina nici la incheierea testamentului si nici la revocarea dispozitiilor pe care le cuprinde.

In practica problema se pune mai ales in cazul sotilor si denota preocuparea lor de a asigura mentinerea dispozitiilor testamentare mutuale si corelative ori facute in favoarea unor terte persoane(de exemplu, in favoarea copiilor celor doi soti din casatoriile anterioare). Ori, acest scop in nici un caz nu poate fi atins, sub nici o forma nu se poate lua masuri care sa garanteze mentinerea(irevocabilitatea) dispozitiilor testamentare. Ele sunt, prin esenta dispozitii revocabile pana in ultima clipa a vietii, iar daca testamentul este conjunctiv - chiar daca nu este revocat de nici unul dintre testatori- intervine sanctiunea prevazuta de lege.

In literatura de specialitate³² s-a precizat ca testamentul nu este conjunctiv daca doua sau mai multe persoane testeaza pe aceeasi coala de hartie, daca "actele"(articolul 857 Cod Civil) de dispozitie sunt distincte, valabile in sine si semnate separat, exprimand fiecare vointa unei singure persoane. Prin urmare, testamentul este conjunctiv numai daca este, ca act juridic, o opera comuna a doua sau mai multe persoane, dispozitiile fiind contopite in acelasi context. Dimpotriva, daca testamentele (actele de dispozitie testamentara) sunt separate ele vor fi valabile chiar daca contin dispozitii reciproce si interdependente, inclusiv clauza ca revocarea unui testament atrage si revocarea celuilalt, sau in care dispozitiile dintr-un testament constituie

M.I. Mutiu, op.cit, p.98

M. Eliescu, op.cit, p.245-246; Fr. Deak, op.cit, p.178

motivul determinant (causa remota) al intentiei liberale (animus donandi) al celuilalt testator (causa proxima). Reciprocitatea dispozitiilor nu impiedica revocarea lor unilaterala, testamentele fiind separate. Este valabil si testamentul unuia dintre soti, chiar daca a fost semnat si de catre celalalt sot.

Sectiunea 4: Sanctiunea nerespectarii conditiilor de forma

Potrivit articolului 866 Cod Civil, nerespectarea conditiilor generale de forma (forma scrisa si forma actului separat), ca si nerespectarea conditiilor speciale de forma prevazute pentru diferite feluri de testamente se sanctioneaza cu nulitatea absoluta si, ca atare, potrivit dreptului comun, constatarea nulitatii poate fi invocata de orice persoana interesata si oricand, fie pe cale de exceptie, fie pe cale de actiune, dreptul de a invoca fiind imprescriptibil.

Intrucat sanctiunea prevazuta expres de lege este nulitatea absoluta, ar urma ca testamentul intocmit cu nerespectarea conditiilor de forma sa nu produca nici un efect, potrivit principiului efjectum. Totusi, prin extinderea unor reglementari de la institutii vecine si conexe si in lumina principiilor sau reglementarilor aplicabile in materie de nulitate pentru vicii de forma, rigoarea sanctiunii este atenuata sub anumite aspecte ori devine inaplicabila. Trebuie mentionate aici urmatoarele situatii:

- in primul rand, se admite aplicarea in materie testamentara a articolului 1167 alineat 3 Cod Civil (vizand donatiile), care permite - dupa moartea testatorului - acoperirea nulitatii pentru vicii de forma (inclusiv forma verbala a testamentului) prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a actului de catre mostenitorii legali sau alti reprezentanti (succesori universali sau cu titlu universal) ai testatorului, daca confirmarea, ratificarea sau executarea este benevola si facuta in cunostinta de cauza (articolul 1190 Cod Civil).

- sanctiunea nulitatii nu vizeaza acele dispozitii testamentare care potrivit legii, pot fi facute si in alta forma decat cea testamentara. De exemplu, recunoasterea unui copil printr-un testament autentic, nul pentru ca este conjunctiv, produce efecte deoarece este facut prin act autentic (articolele 48 si 57 Codul Familiei).

- se admite ca testamentul autentic sau mistic-la care se adauga si testamentele privilegiate-nule ca atare pentru vicii de forma, sunt valabile ca testamente olografe, daca indeplinesc conditiile de forma prevazute de lege pentru aceasta(scris, datat si semnat de mana testatorului.