DREPTUL PENAL CA RAMURA A STIINTELOR JURIDICE SAU CA DOCTRINA

DREPTUL PENAL CA RAMURA A STIINTELOR JURIDICE SAU CA DOCTRINA

SECTIUNEA 1

GENERALITATI

Ca ramura a stiintelor juridice, dreptul penal cuprinde ansamblul cunostintelor privitoare la fenomenele juridice penale exprimate in diverse conceptii, teorii, idei cu privire la legitimitatea, continutul si functiile dreptului penal, precum si la metodele si mijloacele specifice de aparare sociala si de combatere a criminalitatii.

SECTIUNEA 2

PRIVIRE ISTORICA ASUPRA EVOLUTIEI DOCTRINEI DREPTULUI PENAL

A. O scurta privire istorica asupra doctrinei dreptului penal evidentiaza faptul ca evolutia sa a fost marcata mai profund de cateva conceptii fundamentale - Scoala penala clasica si, mai apoi, teoria pozitivista - influenta acestora rasfrangandu-se in mod corespunzator si asupra legislatiilor penale, imprimandu-le principalele particularitati si tendinte.

B. In secolul nostru, stiinta dreptului penal a intrat sub influenta decisiva a noilor teorii, fondate pe conceptul de aparare sociala, lansate in parte anterior de Scoala pozitivista, dar diferite de aceasta prin mijloacele propuse si atitudinea fata de infractor.

Cea mai cunoscuta dintre teorii este cea reprezentata de "noua aparare sociala".

C. Tendintele actuale contureaza trei directii:

1. Prima, de resuscitare a Scolii clasice, sub denumirea de neoclasicism, vizand reafirmarea tezei ca sanctiunea penala nu poate fi lipsita de caracterul sau retributiv si intimidant.

2. Cea de a doua tendinta - exprimata de conceptia radicala - evolueaza intr-o directie opusa, contestand eficienta - si, ca atare, legitimitatea justitiei penale si a dreptului penal actual - preconizeaza treptata dejuridicizare a "penalului" si inlocuirea sa cu un sistem de protectie sociala.

3. Se manifesta, in continuare, si o linie de evolutie moderata a stiintei dreptului penal, care incearca sa optimizeze intregul arsenal de mijloace penale, punand accentul pe umanizarea, liberalizarea si modernizarea unui model complex: preventiv, represiv, curativ si de reabilitare.

Este directia cu cel mai mare impact actual asupra legislatiilor europene.

SECTIUNEA 3

OBIECTIVELE ACTUALE ALE DOCTRINEI DREPTULUI PENAL

Sub aspectul organizarii si perfectionarii generale a sistemelor de drept penal, in scopul sporirii eficientei lor, atat in directia unei mai bune ocrotiri juridico-penale a valorilor sociale, dar si a recuperarii mai eficiente a elementelor antisociale, stiinta dreptului penal s-a orientat spre studii cu caracter interdisciplinar, incursiunile sale in sfera politicii penale, a criminologiei, psihologiei si a altor stiinte limitrofe fiind din ce in ce mai frecvente si mai semnificative.

In acelasi timp, doctrina dreptului penal a stimulat reactivarea cercetarilor de tip exegetic-critic.

In sfarsit, se constata o accentuare a preocuparilor vizand cercetarile cu caracter comparativ si teleologic.

In tara noastra, principala sarcina a doctrinei actuale este aceea de a elabora liniile directoare ale unei reforme a legislatiei penale astfel incat aceasta sa valorifice, pe de o parte, in mod superior, traditiile legiuirii penale autohtone interbelice, iar pe de alta parte, sa asimileze cele mai noi progrese ale legislatiei occidentale din perspectiva realizarii unei cat mai depline corelari a sistemelor represive din Comunitatea Europeana.

SECTIUNEA 4

LOCUL DREPTULUI PENAL IN FAMILIA STIINTELOR PENALE

In acceptiunea cu cea mai larga circulatie, "stiintele criminale" sau "stiintele penale" incorporeaza mai multe discipline, inseparabil legate de organizarea apararii sociale impotriva criminalitatii:

1. Dreptul penal (criminal)

2. Dreptul procesual penal

3. Dreptul executional penal (incluzand si stiinta penitenciara)

4. Criminologia

5. Criminalistica

6. Politica criminala (penala)

Bibliografie selectiva:

1. Gh. Theodoru, "Stiinta dreptului penal roman si sarcinile ei actuale",Analele Univ. "Al. I. Cuza", sec. III, tom XXIV, 1978, p. 5-14

2. Trattate di diritto penale italiano, Torino, 1961, p. 1-2    

Droit penal e procedure penale, 1-er Tomme, Droit penal general, Paris, Dalloz, 1975, p. 39, 42-49

Parte generale del diritto penale, Milano, 1939, p. 39

5. F. Gramatica, Principi di difense sociale, 1961, p. 320.