DREPTURILE DE AUTOR SI DREPTURILE CONEXE. PROTECTIA LOR JURIDICA

DREPTURILE DE AUTOR SI DREPTURILE CONEXE. PROTECTIA LOR JURIDICA

Reglementare legala

Legea 8/1996 publicata in M.O. nr. 60 din 26 martie 1996 modificata prin Legea 329 din 14 iulie 2006

Dreptul de autor

- reprezinta acea ramura a dreptului de proprietate intelectuala, care cuprinde normele juridice ce reglementeaza relatiile sociale ce decurg din creare si valorificarea operelor literare, artistice sau stiintifice

Subiectul dreptului de autor

calitatea de autor a unei opere nu o poate avea decat persoana fizica sau persoanele fizice, singura dotata cu creativitate

autor este acea persoana care creeaza o opera literara, artistica sau stiintifica

independent de calitatea de autor, dar legata de aceasta, este calitatea de subiect al dreptului de autor - este o calitate juridica ce se naste deodata si in legatura cu cea anterioara

calitatea de autor este o problema de fapt, iar cea de subiect al dreptului de autor este o problema de drept

in general, este vorba despre una si aceeasi persoana. Insa calitatea de subiect al dreptului de autor poate apartine si unei alte persoane, nu doar creatorului, persoana ce poate fi inclusiv persoana juridica

momentul nasterii dreptului de autor: momentul in care opera ia forma concreta

subiect primar: persoana fizica ce a creat opera respectiva

subiect secundar: persoana fizica sau juridica ce dobandeste anumite prerogative, fara a fi creatorul operei, mai putin pe cea de autor al operei

o       subiecti secundari sunt: mostenitorii autorului, cesionarii drepturilor patrimoniale de autor, angajatorul cand exercita drepturile de autor asupra unei opere create in indeplinirea atributiilor de serviciu, organismul de gestiune colectiva a drepturilor de autor, persoana fizica sau juridica care publica o opera cu consimtamantul autorului ce ramane anonim sau este sub pseudonim, persoana fizica sau juridica din initiativa si sub responsabilitatea careia a fost creata o opera colectiva.

situatii:

o       opera individuala - un singur creator

o       opera de colaborare - mai multi creatori

opera comuna - creata de mai multi coautori, in colaborare

Poate fi comuna divizibila, atunci cand activitatea creatoare a fiecarui coautor este distincta, realizandu-se separat. Este comuna indivizibila daca activitatea creatoare a fiecarui coautor nu poate fi stabilita.

Modul de exploatare a operei si de impartire a sumelor rezultate este guvernat de principiul acordului comun al coautorilor.

opera colectiva - opera in care, data fiind natura operei, contributiile personale ale autorilor formeaza un tot, fara a fi posibila atribuirea unui drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create, opera fiind creata din initiativa, sub responsabilitatea si sub numele unei persoane fizice sau juridice

Ex.: dictionare, enciclopedii, culegeri etc.

dovada calitatii de autor si a aceleia de subiect de drept

o       cand opera adusa la cunostinta publicului sub numele unei persoane, aceasta este prezumata a fi autorul operei

o       opera adusa la cunostinta publicului sub forma anonima sau pseudonim, situatie in care dreptul de autor se exercita de catre persoana fizica sau juridica ce o face publica, cu consimtamantul autorului

existenta si continutul operei se pot dovedi prin orice mijloc de proba

Obiectul dreptului de autor

reprezinta ansamblul valorilor, respectiv al creatiilor literare, artistice, stiintifice sau de o alta natura, protejate prin normele juridice

este determinat prin lege

trebuie facuta distinctia intre opera (produs al activitatii de creatie) si bunul material in care se materializeaza opera respectiva. Opera este obiect al protectiei prin normele drepturilor de autor, bunul material este supus dreptului de proprietate si normelor de natura civila sau penala care il protejeaza pe acesta. Cele doua sunt distincte si instrainarea unuia nu prespupune neaparat instrainarea celuilalt.

Conditii de protectie a operei:

opera sa fie rezultatul unei activitati creatoare, respectiv sa fie originala

opera sa imbrace o forma concreta de exprimare, perceptibila simturilor, respectiv sa aiba o existenta obiectiva, chiar daca este neterminata

opera sa fie susceptibila de aducere la cunostinta publicului

Categorii de opere protejate.

doctrina si legea fac distinctie intre operele originale:

o       originare - reprezinta operele create pentru prima data, care constituie primul exemplar, fara un model

Operele originale sunt:

a.       scrierile literare, publicistice, conferintele, predicile, pledoariile, prelegerile si orice alte opere scrise sau orale, precum si programele pentru calculator

b.      operele stiintifice, scrise sau orale (comunicari, studii, cursuri universitare, manuale scolare, proiecte si documente stiintifice)

c.      compozitii muzicale cu sau fara text

d.      opere dramatice, dramatico-muzicale, opere coregrafice si pantomime

e.      opere cinematografice, precum si orice alte opere audiovizuale

f.       opere fotografice, precum si alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei

g.      operele de arta grafica sau plastica (ex. operele de sculptura, pictura, gravura, litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei sau metalului, desen, design, opere de arta aplicata)

h.      operele de arhitectura, inclusiv plansele, machetele si lucrarile grafice ce formeaza proiectele de arhitectura

i.        lucrarile plastice, hartile si desenele din domeniul topografiei, geografiei si stiintei in general.

o       derivate - reprezinta operele subsecvente, realizate sau bazate pe o opera originara

Opere derivate sunt:

a.       traducerile, adaptarile, adnotarile, lucrarile documentare, aranjamentele muzicale si orice alte transformari ale unei opere literare, artistice sau stiintifice care reprezinta o munca intelectuala de creatie

b.      culegerile de opere literare, artistice sau stiintifice (enciclopediile si antologiile, colectiile sau compilatiile de materiale sau date, protejate sau nu, inclusiv bazele de date, care prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creatii intelectuale).

Creatii excluse de la protectie sunt:

a.       ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiintifice, procedeele, metodele de functionare sau conceptele matematice ca atare si inventiile, continute intr-o opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare

b.      textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, judiciara si traducerile oficiale ale acestora

c.      simbolurile oficiale ale statului, autoritatilor publice si ale organizatiilor (stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si medalia)

d.      mijloacele de plata

e.      stirile si informatiile de presa

f.       simplele fapte si date.

Continutul dreptului de autor

Drepturi nepatrimoniale/morale de autor

Dreptul de divulgare a operei - reprezinta dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa la cunostinta publica opera. Este un drept absolut, discretionar si indisolubil legat de persoana autorului. Acest drept are o influenta majora asupra nasterii drepturilor patrimoniale, deoarece exploatarea operei e posibila doar dupa exercitarea acestui drept.

In privinta dreptului de divulgare al operelor comune, acesta depinde de felul respectivelor opere. Daca este vorba despre opere divizibile, fiecare coautor are un drept de divulgare separat asupra contributiei sale. Daca opera este indivizibila, refuzul unui coautor de a divulga opera nu trebuie sa fie abuziv, caz in care poate fi atacat in instanta.

Dreptul de a decide divulgarea operelor colective ii apartine persoanei fizice sau juridice din initiativa, sub responsabilitatea si numele careia opera a fost realizata.

Deoarece dreptul de divulgare nu este transmisibil prin acte intre vii, se pune problema aplicarii acestui drept in privinta operelor postume. In principiu, dreptul la divulgare se transmite prin mostenire, conform dreptului comun, succesorilor in drepturi. Divulgarea nu este totusi posibila, daca autorul si-a manifestat in timpul vietii decizia de a nu le divulga, iar dorinta sa trebuie respectata.

Dreptul la paternitatea operei - este dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei. Acest drept are un aspect pozitiv, dreptul autorului de a revendica in orice moment calitatea de autor si un aspect negativ, dreptul autorului de a se opune oricarui act de uzurpare, de contestare a calitatii de autor de catre terti. Dreptul la paternitatea operei nu poate apartine decat persoanelor fizice, iar transmiterea lui este posibila prin mostenire.

Dreptul la nume - este dreptul autorului de a decide sub ce nume va fi adusa opera sa la cunostinta publicului. Acest drept ii apartine doar autorului, nu se transmite. Posibilitatile autorului sunt de a publica opera sub numele sau, de a o publica anonim sau sub pseudonim.

Dreptul la inviolabilitatea operei - reprezinta dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia autorului. Este un drept absolut, care se poate transmite doar prin mostenire. Nu trebuie confundat cu necesitatea de corectare erorilor si nici cu adaptarea operei care se face conform unor clauze prestabilite.

Dreptul de retractare a operei - reprezinta dreptul autorului de a retrage opera, dupa ce a fost adusa la cunostinta publica, despagubind atunci cand este nevoie, pe titularii dreptului de utilizare. Aceste drept nu poate fi exercitat pentru programele de calculator si nu este transmisibil.

Drepturile patrimoniale de autor

Dreptul de a utiliza opera

Reprezinta dreptul patrimonial, exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii.

Inseamna dreptul de a utiliza sau interzice:

a.       reproducerea operei (realizarea integrala sau partiala, a unei sau a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar sau permanent, prin orice mijloc si sub orice forma, inclusiv realizarea oricarei inregistrari sonore sau audiovizuale ale unei opere, precum si stocarea permanenta sau temporara a acesteia cu mijloace electronice)

b.      distribuirea operei (vanzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros sau gratuit, a originalului sau copiilor unei opere, precum si oferirea publica a acestora)

c.      importul (introducerea pe piata interna, cu scopul comercializarii, a orginalului sau copiilor legal realizate ale unei copii fixate pe orice fel de suport)

d.      inchirierea (punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat si pentru un avantaj economic sau comercial direct sau indirect, a unei opere)

e.      imprumutul (punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat si fara un avantaj economic sau comercial direct sau indirect, a unei opere prin intermediul unei institutii care permite accesul publicului in acest scop)

f.       comunicarea publica (orice comunicare a unei opere, realizata direct sau prin orice mijloace tehnice, facuta intr-un loc deschis publicului sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste cercul normal al unei familii si cunostintelor acestora)

g.      radiodifuzarea (emiterea unei opere de catre un organism de radiodifuziune sau televiziune prin orice mijloc care serveste la propagarea fara fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor)

h.      retransmiterea prin cablu (retransmiterea simultana, nealterata si integrala, de catre un operator, prin fir, cablu, fibra optica sau orice alt procedeu, inclusiv unde ultrascurte sau satelit, in scopul receptionarii de catre public, a unei transmisii initiale)

i.        realizarea de opere derivate (traducerea, publicarea in culegeri, adaptarea si orice alta transformare a unei opere preexistente)

Dreptul de suita

Reprezinta dreptul autorului care isi vinde opera la un pret redus si in schimb va primi, din cesiunile ulterioare, o parte din sporul de valoare obtinut. Practic este o prerogativa a autorului unei opere originale de arta plastica, grafica sau fotografica, de a realiza un beneficiu din vanzarile succesive ale creatiei sale, precum si dreptul autorului de a fi informat cu privire la locul unde se afla opera sa.

Suma datorata autorului in temeiul acestui drept, se calculeaza conform urmatoarelor cote, fara a putea depasi 12.500 euro sau contravaloarea in lei:

a.       de la 300 la 3000 euro - 5%

b.      de la 3000, 01 la 50.000 euro - 4%

c.      de la 50.000, 01 euro la 200.000 euro - 3%

d.      de la 200.000, 01 euro la 350.000 euro - 1%

e.      de la 350.000, 01 euro la 500.000 - 0,5%

f.       peste 500.000 euro - 0,25%.

Dreptul de suita se aplica tuturor actelor de revanzare a unei opere artistice. Vanzatorul este obligat sa comunice autorului informatiile referitoare la revanzarea operei, pretul obtinut ti locul unde se afla opera, in termen de doua luni de la data vanzarii. El va raspunde de retinerea procentelor sau cotelor din pretul de vanzare, fara adaugarea altor taxe si de plata catre autor a sumei datorate. Termenul de prescriptie pentru solicitarea acestor sume de catre autor este de 3 ani.

Proprietarul operei este dator sa permita accesul autorului operei si sa o puna la dispozitia acestuia. Proprietarul poate pretinde autorului o garantie, asigurarea operei sau o remuneratie corespunzatoare. De asemenea, nu are dreptul sa o distruga inainte de a o oferi autorului ei la pretul de cost al materialului.

Dreptul de suita nu poate face obiectul vreunei renuntari sau instrainari.