DREPTURILE, LIBERTATILE SI INDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETATENILOR ROMANI

DREPTURILE, LIBERTATILE SI INDATORIRILE FUNDAMENTALE

ALE CETATENILOR ROMANI

Notiunea de drepturi fundamentale

Drepturile si libertatile fundamentale ale omului si cetateanului sunt nu numai o realitate, ci si finalitate intregii activitati umane, bineinteles a aceleia progresiste si democratice. De multe ori, s-au definit drepturile, fundamentale ca simple drepturi subiective, fara a evidentia ceea ce este specific, pentru acestea. Acestea sunt:

Drepturi subiective;

drepturi esentiale pentru cetateni;

datorita importantei lor, sunt inscrise in acte deosebite, cum ar fi declaratii de drepturi, legi fundamentale.

Drepturile fundamentale sunt drepturi esentiale pentru cetateni, pentru viata, pentru libertatea, pentru personalitatea lor. Caracterul de drepturi esentiale il capata in raport cu conditiile concrete de existenta ale unei societati date. Datorita importantei lor, drepturile fundamentale sunt inscrise in acte deosebite, cum ar fi declaratii de drepturi, legi fundamentale.

In concluzie, drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective apartinand cetatenilor, esentiale pentru viata, libertatea si demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalitatii umane, drepturi stabilite prin Constitutie si garantate prin Constitutie si legi.

In sistemul constitutional roman, institutia juridica a drepturilor si a indatoririlor fundamentale ale cetatenilor a fost consfintita pentru prima data intr-o conceptie moderna in Constitutia din 1866.

Constituantul din 1866 a cuprins drepturile si libertatile cetatenesti intr-o conceptie politico-juridica proprie gandirii filozofice si politice a Europei Occidentale din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Aceasta conceptie era inraurita, la randul ei, de spiritul Declaratiei Drepturilor Omului si Cetateanului, adoptata de Adunarea Nationala a Frantei in 1789.

Constitutia din 1923 a preluat drepturile proclamate in Asezamantul fundamental din 1866. Pe langa acestea, a consfintit votul universal si contenciosul administrativ. Altor drepturi cetatenesti proclamate in Constitutia din 1866, Legiuitorul constituant din 1923 Ie-a dat o redactare mai clara. Exercitarea drepturilor cetatenesti sub imperiul Constitutiei din 1938 si al legislatiei adoptate in timpul guvernarii maresalului Ion Antonescu a purtat amprenta celor doua regimuri politice autoritare.

Chiar in conditiile suspendarii Constitutiei din 1938 prin actele din septembrie 1940, drepturile cetatenesti au fost, in general, respectate. Cu exceptia perioadei septembrie 1940-ianuarie 1941, nu se poate vorbi de violari masive si grave ale drepturilor si libertatilor cetatenesti

Caracterul drepturilor si libertatilor cetatenesti proclamate in Constitutiile din 1948, 1952, 1965, a reflectat natura Regimului politic Socialist in diferitele sale perioade. In perioada 1948-1964, caracterul represiv al guvernarii nu poate fi contestat. Constitutia din 1965 a consacrat o anumita tendinta de liberalizare a institutiei juridice, a drepturilor cetatenesti atat cat putea permite natura sistemului politic socialist.

Guvernul socialist a pus accentul, indeosebi, pe drepturile social - economice (mai putin dreptul Ia greva, dreptul la un nivel de trai decent). Este ,insa adevarat ca datorita garantarii lor insuficiente, populatia nu a beneficiat in mod satisfacator de cadrul constitutional al proclamarii acestora

In ceea ce priveste drepturile si libertatile civile si politice consacrate in Constitutia din 1965, acestea au capatat in practica sociala un preponderent caracter formal.

Schimbarea regimului politic dupa 22 decembrie 1989 a atras cu sine o noua conceptie a legiuitorului roman asupra rolului statului in ceea ce priveste proclamarea si garantarea reala a drepturilor, si libertatilor cetatenesti. Noile structuri de putere, constituite pe cale revolutionara in decembrie 1989 si, ulterior, pe baze reprezentative rezultate din alegerile parlamentare si prezidentiale din 1990 au 'promovat si sustinut racordarea Romaniei la standardele internationale in domeniul drepturilor omului.

Romania a aderat la Conventiile internationale privind ocrotirea anumitor drepturi cetatenesti, la care nu era parte, dar si-a retras rezervele la alte acorduri in materie.

Legiuitorul Constituant din 1991 a inclus in Constitutia Romaniei intreaga gama de drepturi si libertati fundamentale ale omului, consacrate in documentele internationale de referinta in acest domeniu. Constitutia Romaniei abordeaza problematica drepturilor si libertatilor fundamentale intr-o viziune sistemica, globala si, totodata, integrala.

Caracterul sistemic al viziunii Constituantului are in vedere drepturile si libertatile ca un ansamblu coerent de unitati intre care exista raporturi de interferenta si de conditionare reciproca. La randul sau, intregul ansamblu de drepturi se raporteaza la stat, conferindu-i acestuia, impreuna cu alti factori, caracterul democratic, precum si caracterul de stat de drept.

Caracterul global al abordarii drepturilor si libertatilor fundamentale consta in faptul ca Legiuitorul Constituant le priveste ca o entitate atotcuprinzatoare, exercitarea fiecaruia dintre drepturi fiind o conditie a exercitarii celorlalte.

Caracterul integral al abordarii constitutionale a drepturilor pune in evidenta faptul ca drepturile sunt consacrate si garantate in mod deplin, apartin in totalitate tuturor cetatenilor, sunt ocrotite in mod egal de catre stat.

De asemenea, Constitutia marcheaza si universalitatea drepturilor si indatoririlor fundamentale sub un dublu aspect:

fiecare cetatean are vocatia de a beneficia in mod direct de libertatile si drepturile constitutionale;

cetatenii se bucura de toate drepturile si libertatile fara exceptii1.

In ceea ce priveste raporturile statului roman cu cetatenii straini si apatrizii rezidenti in Romania, Constitutia prevede ca acestia se bucura de protectia generala a persoanelor si a averilor, prevazuta in legislatia interna, articolul 18 aliniat (1).

Dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care Romania este parte. In ceea ce priveste extradarea cetatenilor straini si a apatrizilor, acestia pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate, articolul 19, aliniat (3).

Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie.

Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele isi cu celelalte tratate, la care Romania este parte (art. 20, aliniat (1). Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Conform Declaratiei Universale a Drepturilor Omului in articolul (1) sunt stipulate urmatoarele: "Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de celelalte in spiritul fraternitatii'.

Fiecare se poate prevala de toate drepturile si de toate libertatile proclamate in

Declaratia Universala a Drepturilor Omului, fara nici o deosebire in special de rasa, de culoare, de sex, de limba, de religie, de opinie politica sau de orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, de avere, de nastere sau decurgand din orice alte situatii. in Pactul International cu privire la drepturile civile si politice si protocoalele sale aditionale, in articolul 18 sunt prevazute urmatoarele: "Orice persoana are drept la libertatea gandirii, constiintei si religiei; acest drept implica libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, individual sau in comun, atat in public, cat si in particular, prin cult si indeplinirea riturilor, prin practici si prin invatamant.

Alaturi de drepturi, membrii unei colectivitati umane au si indatoriri in societatea in care traiesc. indatoririle fundamentale mobilizeaza oamenii la realizarea scopurilor societatii, constituind, in acelasi timp, garantii printre alte garantii, ca drepturile fundamentale se pot realiza efectiv.

Indatoririle fundamentale sunt acele obligatii ale cetatenilor, considerate esentiale de catre popor, pentru realizarea scopurilor societatii, inscrise in Constitutie si asigurate in realizarea lor prin convingere sau, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.

2 Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale.

Clasificarile sunt diferite de la autor la autor, in functie de criteriul avut in vedere de catre fiecare dintre acestia. Cea mai importanta clasificare, pentru vremea sa, este cea data de Pellegrino Rossi, in timpul cand, in Franta se fonda invatamantul dreptului constitutional.

drepturi private

drepturi publice

drepturi politice

Profesoral Paul Negulescu impartea libertatile publice in doua categorii: in libertati primordiale sau primare si libertati secundare sau complementare.

Alti autori de drept constitutional le clasifica in drepturi individuale si drepturi colective.

In categoria drepturilor colective sunt incluse dreptul popoarelor la auto determinare, la eliberarea de sub jugul colonial, dreptul de asociere in sindicate, egalitatea nationala, egalitatea intre sexe. in categoria drepturilor individuale sunt incluse dreptul de proprietate, libertatea persoanei, libertatea presei, libertatea constiintei.

Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor romani se pot clasifica in mai multe categorii. O prima categorie o formeaza inviolabilitatile, adica acele drepturi si
libertati care, prin continutul lor, asigura viata, - articolul (22) din Constitutie - posibilitatea de miscare libera, siguranta fizica si psihica, precum si siguranta domiciliului persoanei fizice. In aceasta categorie intra: dreptul la viata, dreptul la integritate fizica, dreptul la integritate psihica, libertatea individuala - articolul (23), dreptul la aparare - articolul (24), dreptul la libera circulatie - articolul (25), dreptul la viata intima, familiala si privata - articolul (26), inviolabilitatea domiciliului - articolul (27).

A doua categorie este formata din drepturile si libertatile social-economice si culturale, adica din acele drepturi si libertati care prin continutul lor asigura conditiile sociale si materiale de viata, educatia si posibilitatea protectiei acestora. In aceasta categorie intra: dreptul la invatatura - articolul (32), dreptul la ocrotirea sanatatii - articolul (34), dreptul la munca si la protectia sociala a muncii - articolul (41), dreptul la greva - articolul (43), dreptul la proprietate privata - articolul (44), dreptul la mostenire - articolul (46), dreptul la un nivel de trai decent - articolul (47), dreptul de a avea familie - articolul (48), dreptul la protectia copiilor si a tinerilor - articolul (49), protectia persoanelor cu handicap - articolul (50).

A treia categorie cuprinde drepturile exclusiv politice. In aceasta categorie intra: dreptul de vot - articolul (36) si dreptul de a fi ales - articolul (37).

A patra categorie o formeaza drepturile si libertatile social-politice, adica acele drepturi si libertati care prin continutul lor pot fi exercitate de catre cetateni la alegere, fir prntru rezolvarea unor probleme sociale si spirituale, fie pentru participarea la guvernare. In aceasta categorie intra libertatea constiintei - articolul (29) , libertatea de exprimare - articolul (30) dreptul la informatie articolul (31) , libertatea intrunirilor - articolul (39), dreptul la asociere - articolul (40), secretul corespondentei - articolul (28).

A cincia categorie este formata din drepturile garantii, adica din acele drepturi     care, prin continutul lor, joaca in principal, rolul de garantii constitutionale. In aceasta categorie intra: dreptul de petitionare - articolul (51), dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica - articolul (52), accesul liber la Justitie - articolul (21), dreptul la aparare - articolul (24).

3. indatoririle fundamentale ale cetatenilor

Indatoririle fundamentale sunt corelative drepturilor si libertatilor fundamentale. Caracterul corelativ al indatoririlor cetatenesti fata de drepturi este pe deplin justificat si nici o persoana fizica sau juridica nu se poate prevala doar de drepturi, fara a-si asuma si obligatii corespunzatoare.

Indatoririle fundamentale sunt esentiale, vitale pentru stat, in aceeasi masura in care drepturile si libertatile sunt esentiale pentru individ.

Legiuitorul constituant a prevazut doua categorii de destinatari ai indatoririlor fundamentale, cetatenii statului roman si cetatenii straini, precum si apatrizii rezidenti in Romania

Cetatenilor romani li se rezerva in exclusivitate indatoriri specifice cum ar fi:

fidelitatea fata de tara - articolul (54);

indeplinirea cu buna credinta a functiilor publice incredintate;

apararea tarii - articolul (55)

contributia la cheltuielile publice, cetatenii au obligatia sa plateasca impozite si taxe - articolul (56)

Alte indatoriri fundamentale angajeaza, deopotriva, pe cetatenii romani, ca si pe cetatenii straini si apatrizii aflati pe teritoriul tarii.

Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este o indatorire general obligatorie. De asemenea, exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor constitutionale este o obligatie generala.

Constitutia prevede urmatoarele indatoriri fundamentale:

fidelitatea fata de tara;

respectarea Constitutiei si a legilor,

apararea tarii;

contributiile financiare;

exercitarea cu buna, credinta a drepturilor si libertatilor

Fidelitatea fata de tara (art. 54). Constitutia prevede ca fidelitatea fata de tara este sacra.     Fidelitatea decurge , in primul rand , din calitatea de cetatean al statului. Constitutia nu distinge intre cetatenii romani si cetatenii apartinand minoritatilor nationale. Intrucat statul nu face deosebire intre cetatenii ei, protejandu-i fara discriminare, este legitim ca el sa solicite din partea fiecaruia dintre ei fidelitate pentru tara.

In al doilea rand, fidelitatea este, o expresie a patriotismului, o legatura psihosociala ce leaga cetateanul roman fata de tara in care s-a nascut.

Respectarea Constitutiei si a legilor (art. 1 alin.5). In     Romania, respectarea Constitutiei a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. Aceasta este o obligatie elementara ce revine tuturor 'persoanelor domiciliate sau rezidente in Romania indiferent daca sunt cetateni romani, straini sau apatrizi.

Apararea tarii - articolul (55)

Si aceasta indatorire are un caracter elementar. Legiuitorul constituant a conturat o dubla perspectiva asupra acestei indatoriri: a) apararea tarii este un drept: b) apararea tarii este o obligatie.

Titularii dreptului si indatoririi de aparare a tarii sunt cetatenii romani. In acest sens, Constitutia prevede ca serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii, cetateni romani, care au implinit varsta de 20 de ani

Prestarea contributiilor financiare - articolul (56). . 1

Conform Constitutiei, cetatenii au obligatia sa contribuie pentru plata impozitelor si taxelor, stabilite prin lege , la cheltuielile publice. Constituantul a prevazut insa ca sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale. De asemenea, orice prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale.

Exercitarea cu buna credinta a drepturilor si indatoririlor fundamentale - articolul (57)

Aceasta indatorire este o concretizare a principiului din dreptul roman potrivit caruia titularul unui drept nu trebuie sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.

4. Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor romani

Acestea sunt:

Universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale - articolul (15)

Neretroactivitatea legii; .

Egalitatea m drepturi a cetatenilor - articolul (16);

Protectia cetatenilor romani in strainatate si obligatiile lor - articolul (17);

Cetatenii straini si apatrizii se bucura in Romania de protectie juridica - articolul (18);

Cetatenii romani nu pot fi extradati sau expulzati din Romania - articolul (19);

Accesul liber la justitie - articolul (21);

Prioritatea reglementarilor internationale (Tratatele internationale privind drepturile omului) - articolul (20);

Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati - articolul (53);

Functiile si demnitatile publice pot fi ocupate de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul m tara (fidelitatea fata de tara - articolul (54), apararea tarii - articolul