Delincventa juvenila ca produs al procesului de "etichetare"

Delincventa juvenila ca produs al procesului de "etichetare"

Aceasta directie teoretica a fost promovata de catre sociologii interactionisti (reprezentanti ai interactionismului simbolic, ca varianta a sociologiei de tip fenomenologic, care apreciaza ca delincventa nu este altceva decat un produs al etichetei de delincvent, care stigmatizeaza tanarul si-l determina sa elaboreze actiuni sau sa adopte conduite numai in conformitate cu aceasta eticheta, cautand compania celor definiti de aceeasi identitate.

Cu alte cuvinte, delincventa juvenila nu este atat un comportament , "deviant", cat "o definitie" aplicata acelor tineri care incalca normele stabilite de adulti sau de autoritati. O asemenea definitie ("eticheta"), atunci cand este aplicata (pentru ca exista cazuri, cand nu este aplicata, mai ales in cazul celor apartinand unor familii din clase favorizate), determina schimbarea imaginii despre sine a tanarului, care, o data ce a fost definit ca delincvent ajunge sa creada intr-adevar ca este delincvent comportandu-se in consecinta.

Tezele principale ale teoriei etichetarii sunt, in linii mari, urmatoarele:

1. definitiile care clasifica conduitele in doua categorii ("deviante" sau "conforme" cu normele) sunt subiective si relative, deoarece orice proces de definire are loc intr-un anume context de loc si timp, care impune o anumita evaluare. Astfel, ceea ce intr-un anume context este definit ca fiind deviant, in alt context poate fi definit ca acceptabil si chiar dezirabil;
2. nici o reactie sociala fata de actul de violare a normelor nu se declanseaza in mod automat, deoarece nu exista un context normative, adica un acord unitar si universal fata de natura devianta a unui anume comportament. Chiar daca anumite conduite sunt dezaprobate, aceasta nu inseamna ca vor fi si sanctionate. Reactia sociala nu este, deci, un dat, ci are un caracter problematic, a carui directie nu poate fi anticipate;
3. etichetarea unui individ ca fiind deviant depinde de persoanele sau instantele care fac aceasta evaluare si ea are o serie de consecinte negative din punct de vedere al intaririi si agravarii conduitelor deviante ale acestui individ;
4. data ce a fost pusa asemenea eticheta, consecintele sunt aproape, intotdeauna ireversibile, in sensul ca persoana careia I se aplica nu se mai poate intoarce la o identitate considerate normala. Etichetarea este similara unui proces de stigmatizare si de excludere, care nu mai ofera nici o sansa de reabilitare individului;
5. aplicarea etichetei de deviant are efecte deosebit de puternice chiar asupra individului astfel etichetat, care se autopercepe, el insusi, ca o persoana devianta, adoptand conduite de acest tip si asociindu-se cu persoane care apartin ariei deviantei.

Aplicate delincventei juvenile, aceste teze sustin ca veritabila delincventa se declanseaza numai atunci cand tanarul a primit eticheta de delincvent si a fost sanctionat ca atare. Insasi notiunea de delincvent este o eticheta stigmatizanta, care influenteaza tot cursul vietii celui care a primit-o.

Ideea principala a directiei teoretice mentionate sustine, de fapt, rolul important pe care-l au agentiile de control social si, mai ales, institutiile de reeducare in intarirea motivatiilor infractionale si in formarea carierelor delincvente. Totusi si aceasta directie este deficitara in masura in care nu explica geneza, ca atare, a delincventei juvenile si factorii care conduc la comiterea unor fapte ilicite sau ilegitime, "Punctele vulnerabile ale teoriei etichetarii sunt caracteristice pentru orice teorie sau conceptie fenomenologica, accentual excesiv pus pe factorii cu rol, subiectiv, considerarea exclusive a semnificatiilor in detrimentul analizei cauzalitatii, eliminarea determinantelor structurale ale comportamentelor etc." .