Izvoarele dreptului familiei

Izvoarele dreptului familiei

Principalul izvor al dreptului familiei il constituie Constitutia Romaniei, care in art. 44 prevede principiile fundamentale ale acestei ramuri de drept:

'Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.

Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. Casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila.

Copiii din afara casatoriei sunt egali in fata legii cu cei din casatorie'.

Majoritatea covarsitoare a relatiilor de familie au primit o reglementare juridica prin dispozitiile Codului familiei (Legea nr. 4 din 4 ianuarie 1954, care a intrat in vigoare la 1 februarie 1954 ). Codul familiei cuprinde 161 de articole, repartizate astfel: preambulul, alcatuit din doua articole ce consacra principiile fundamentale ale dreptului familiei, trei titluri (casatoria art. 3-44, rudenia art 47-96, ocrotirea celor cu capacitate restransa si a altor persoane art. 96-160) si dispozitia finala (art. 161).

In decursul existentei sale, Codul familiei a suferit o serie de modificari legislative. Daca 'inima' familiei, casatoria, nu a fost schimbata, alta este situatia celorlalte institutii. Astfel, pana in anul 1990, aproape toate modificarile au privit institutia divortului, ceea ce demonstreaza interesul legiuitorului de atunci de a mentine casatoria cu orice pret, indiferent de interesul sotilor si, mai ales, de cel al copiilor minori rezultati din casatoria supusa desfacerii. Iata lista actelor normative in discutie: Decretul nr. 779 din 8 octombrie 1966, Decretul nr. 680 din 7 octombrie 1969, Decretul nr. 174 din 1 august 1974, Decretul nr. 312 din 31 august 1977, Decretul nr. 475 din 24 decembrie 1977.

Incepand cu anul 1990, asistam la o reforma legislativa a dreptului familiei care a vizat, in special, ocrotirea minorului prin adoptie si prin alte mijloace specifice dreptului familiei. Astfel, din dorinta de reintoarcere la traditia juridica romaneasca, pe de o parte, si pentru respectarea conventiilor internationale incheiate de Romania in acest domeniu, pe de alta parte, prin cateva acte normative au fost modificate conditiile de fond pentru incheierea adoptiei si procedura de judecata pentru incuviintarea cererii de adoptie: Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea infierii , Legea nr. 48/1991 privind modificarea Legii nr. 11/1990 , Legea nr. 65/1995 privind modificarea, completarea si republicarea Legii nr. 11/1990 , Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecatoreasca a abandonului de copii si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei . Prin acest ultim act normativ au fost abrogate expres dispozitiile Legii nr. 11/1990, precum si capitolul Adoptia din Codul familiei (art. 66-85). Asa fiind, adoptia a primit o reglementare separata de cea a celorlalte institutii de dreptul familiei, in afara Codului familiei.

Se poate afirma ca asistam la un fenomen de propagare, in sensul ca, fiecare reforma cere una noua. Astfel, reforma adoptiei a impus-o pe cea a ocrotirii minorului. Vechea lege in materie, Legea nr. 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori , a fost abrogata expres prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate . Continuand reforma sub imperiul necesitatii satisfacerii interesului superior al copilului aflat in dificultate, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 192/1999 s-a infiintat Agentia Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si s-au reorganizat activitatile de protectie a copilului. Un an mai tarziu, acest act normativ a fost

Nici institutia divortului nu a ramas in afara modificarilor legislative. Pentru garantarea unor principii constitutionale care guverneaza relatiile de familie, reglementarea desfacerii casatoriei a fost modificata, sub aspectele ei de drept material si de drept procesual, prin dispozitiile Legii nr. 59/1993.

Pe de alta parte, Romania a ratificat si a aderat la o serie de conventii internationale, care reglementeaza unele institutii de dreptul familiei:

- prin Legea nr. 101/1992 s-a aderat la Conventia europeana asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei, incheiata la Strasbourg, la 15 octombrie 1975;

- prin Legea nr. 18/1990 a fost ratificata Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, la 20 noiembrie 1989;

- prin Legea nr. 15/1993 s-a aderat la Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg, la 24 aprilie 1967;

- prin Legea nr. 84/1994 s-a ratificat Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga, la 29 mai 1993.

Alte izvoare ale dreptului familiei, la care vom face referire in analiza institutiilor de dreptul familiei, sunt urmatoarele:

- Legea locuintei nr. 114/1996, care a abrogat Legea nr. 5/1973 privind fondul locativ si reglementarea raporturilor dintre chirias si stat;

- Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, care a abrogat expres Decretul nr. 278/1960 in materie. Prin Legea nr. 23/1999 a fost modificata si completata Legea cu privire la actele de stare civila, precum si Codul familiei;

- Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat;

- Hotararea Guvernului nr. 495/1997 privind continutul, eliberarea si actualizarea livretului de familie.

Bineinteles, dispozitiile Codului familiei si ale legilor speciale care reglementeaza raporturile de familie se completeaza cu dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila.

In final, se impune o remarca: Codul familiei a creat o jurisprudenta bogata si o doctrina variata care, fara sa reprezinte un izvor de drept, au avut si au un rol activ in crearea si perfectionarea normelor de drept.