Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu

Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu

Pentru angajarea raspunderii delictuale este necesar ca victima sa dovedeasca intentia unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu adica sa probeze ca prejudicial cauzat este consecinta faptei ilicite .

Raportul trebuie sa fie direct si necesar . In unele situatii acest raport poate fi stabilit foarte usor .

Ex. Se poate stabilii cu usurinta relatia directa dintre furt si paguba suferita de proprietar .

Alteori acest raport se stabileste cu dificultate .

Ex. Cand efectul a fost precedat de o multitudine de actiuni sau imprejurari .

De ex. Cand o persoana este accidentata de o masina este transportata la spital si decedeaza din cauza tratamentului neadegvat .

Fiind mai multe imprejurari trebuie stabilit exact decesul persoanei adica cine a facut fapta ilicita care a dus la moarte si implicit la prejudiciu adica ce cauza determinanta este si ce efect a produs .

In aceste situatii se va stabili cat mai exact rolul si contributia fiecarei actiuni sau inactiuni la producerea efectului .

De aceea raportul de cauzalitate are un caracter abiectiv adica, nu intereseaza daca autorul a actionat din culpa sau cu intentie .

In stabilirea raportului se are in vedere : formele conduitei ilicite adica, fata ilicita care poate consta intr-o actiune sau inactiune .

Raportul dintre fapta si prejudiciu este unul mediat in sensul ca prin fapta ilicita s-a creat o situatie care a permis unor factori umani sau naturali sa actioneze si sa produca prejudiciul .

Cauze care inlatura raportul de cauzalitate

Forta majora - nu e definita de Codul Civil . Ea este o imprejurare externa , imprevizibila si insurmontabila adica de neinvins ..

a)      Externa - este o imrejurare externa fara legatura cu lucrul care a produs paguba .

Ex. - spargerea unui cauciuc

- ruperea unui cablu datorita unui defect de fabricatie

b) Imprevizibila - adica indiferent de prudenta sau diligenta unei persoane ce depune toata grija de care este capabil, fapta se intampla adica imprejurarea nu poate fi prevazuta in nici un fel .

c) Invincibila - sa nu existe posibilitatea de a preintampina producerea evenimentului si a evita efectul pagubitor .

- aceasta trebuie sa fie absoluta adica sa nu poata fi prevazuta de nici o persoana

- daca e relativa faptuitorul nu este exonerat de raspundere

Forta majora poate fi :

a)      Fenomene naturale care se produc independent de vointa omului : fulger, cutremur

b)      Evenimente sociale provocate de oameni : razboi, revolutie

EFECTE:

forta majora inlatura raportul de cauzalitate si exonereaza de raspundere persoana care in caz contrar ar fi putut fi obligata la repararea prejudiciului.

Cazul fortuit - este o imprejurare interna sau externa relativ imprevizibila si relativ insurmontabila .

Conditii :

a)      Sa fie interna adica sa aiba originea in activitatea celui care este chemat sa raspunda .

b)      Externa dar nu are un caracter extraordinar ca la forta majora si poate fi prevazuta si evitata .

c)      Sa fie imprevizibila relativ adica imposibilitatea persoanei de a prevedea , sa fie subiectiva adica sa depinda de puterea personala de cunoastere a celui chemat sa raspunda .

d) Sa fie insurmontabila relativ adica inevitabila relativ in sensul ca evenimentul putea fi inlaturat de catre o persoana diligenta insa cel chemat sa raspunda nu a staruit indeajuns

Si in cazul fortuit avem 2 tipuri de imprejurari :

Imprejurari interne - au originea in activitatea celui chemat sa raspunda adica vicii ascunse , defecte de fabricatie

Imprejurari externe - nu sunt imputabile persoanei si care nu au un caracter extraordinar : alunecari de teren, inghet.

EFECTE :

Cazul fortuit exclude culpa si pe cale de convenienta si raspunderea civila delictuala( in cazurile in care se intemeiaza pe culpa) .

Prin exceptie cazul fortuit nu exclude raspunderea in urmatoarele situatii :

pentru prejudicii cauzate de animale si lucruri

pentru prejudicii cauzate de aeronave sau accidente nucleare

Fapta unei terte persoane

Tertul este orice persoana in afara paratului si a victimei . Fapta tertului nu trebuie provocata de parat .

In caz contrar acesta este in culpa si va raspunde .

Tertul nu trebuie sa fie identificat astfel incat raspunderea civila e inlaturata si atunci cand tertul autor al faptei este necunoscut .

EFECTE :

Exonerarea de raspundere a tertului difera dupa cum culpa paratului este sau nu prezumata de lege .

a)      Cand legea prezuma culpa paratului :

pentru a fi exonerat paratul trebuie sa probeze ca prejudiciul se datoreaza total sau in parte faptei unui tert

daca fapta tertului implineste conditiile fortei majore adica este imprevizibila si insurmontabila , nu se va angaja raspunderea paratului .

daca fapta tertului nu intruneste conditiile fortei majore paratul este in culpa deoarece nu a prevazut-o si nu a evitat-o .

tertii pot fi : copiii majori , un viciu de constructie sau lipsa lipsa de intretinere a edificiului .

b)      Cand legea nu prezuma culpa paratului

iar reclamantul face dovada faptei ilicite , a prejudiciului si a raportului de cauzalitate se va angaja raspunderea paratului .

stingerea posibilitatii de exonerare este ca paratul sa dovedeasca ca prejudiciul a fost cauzat printr-o contributie a faptei tertului in calitate de coautor .

Astfel paratul si tertul raspund solidar .

Daca paratul a platit toata datoria se poate intoarce cu actiune impotriva tertului recuperand plata pentru prejudiciul cauzat de tert .

4. Fapta victimei

Si aici sunt 2 ipoteze :

a)      Dupa cum legea prezuma culpa paratului

acesta este exonerat daca dovedeste ca prejudiciul a fost cauzat prin fapta victimei

b)      Legea nu prezuma culpa paratului

in cazul in care victima face dovada conditiilor raspunderii paratului adica prejudiciul este rezultatul faptei paratului

in acest caz paratul nu poate fi exonerat

paratul poate diminua raspunderea sa dovedind ca la producerea prejudiciului a contribuit si fapta victimei .

VINOVATIA (Art 191-199)

prevede raspunderea celui care din greseala , neglijenta sau imprudenta a produs un prejudiciu

Codul Civil nu defineste vinovatia

Vinovatia reprezinta atitudinea psihica a autorului fata de fapta ilicita si rezultatele ei

Codul civil utilizeaza termenul de culpa . In alte ramuri de drept termenul de culpa este utilizat diferit .

EX: In dreptul penal prin culpa de intelege savarsirea unei fapte ilicite fara intentie iar latura subiectiva a raspunderii juridice este exprimata prin termenul de vinovatie ce desemneaza atat intentia cat si culpa .

In dreptul Civil vinovatia exprima atat forma intentionata cat si neintentionala care sunt sinonime cu culpa , deoarece termenul de culpa nu poate acoperii toate formele vinovatiei s-a propus inlocuirea cu greseala sau vinovatie .

Elementele vinovatiei

Aceasta implica un element intelectiv si unul volitiv .

Elementul intelectiv - consta in reprezentarea sau prefigurarea faptei , mijloacelor de realizare si a urmarilor adica a consecintelor adica factorul intelectiv presupune un anumit nivel de cunoastere a semnificatiei faptelor si a rezultatelor .

Autorul prejudiciului trebuie sa fie in masura de a-si da seama ca faptele sale sunt contrare normelor juridice .

Factorul volitiv - este un proces psihic de deliberare si luarea unei decizii cu privire la conduita pe care o va lua (avea) persoana respectiva .

Formele vinovatiei

Codul Civil nu defineste vinovatia si nici formele

Codul Civil se refera la raspunderea pentru greseala , raspunderea este angajata numai    pentru fapta ,neglijenta si imprudenta.

In Codul Civil culpa imbraca forma dolului si a imprudentei sau neglijentei

Dolul alcatuieste culpa intentionala adica, fapta ce a creat prejudiciul si il obliga pe cel care l-a produs sa-l repare .

Imprudenta si neglijenta fiind practic o culpa neintentionata dar care daca a creat un prejudiciu persoana este obligata sa-l repare .

Capacitatea delictuala

Pentru ca o persoana sa raspunda in cazul in care a creat un prejudiciu trebuie sa aiba cunostintele faptelor sale adica sa aiba discernamant .

Aceasta inseamna ca persoana care are discernamant are capacitate delictuala adica poate raspunde pentru faptele sale .

Lipsa discernamantului atrage lipsa vinovatiei adica a culpei si il exonereaza pe autorul faptei de raspundere .

Capacitatea delictuala nu trebuie confundata cu capacitatea de exercitiu . Capacitatea delictuala are in vedere raspunderea persoanei pentru fapta cauzatoare de prejudicii iar capacitatea de exercitiu reprezinta atitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si obligatiile incheind acte juridice iar discernamantul este atitudinea persoanei de a fi constienta adica de a avea reprezentarea faptelor sale si a urmarilor .

Decretul 32/1954 precizeaza ca minorii care nu au implinit varsta de 14 ani nu raspund pentru fapta lor ilicita daca se dovedeste ca au lucrat fara discernamant .

Situatia bolnavului psihic

Bolnavul psihic pus sub interdictie si alienatul mintal ....... nu raspund pentru faptele lor ilicite cauzatoare de prejudiciu .

Ei sunt prezumati ca nu au discernamant . Daca se dovedeste ca au actionat in momente de luciditate si are peste 14 ani raspunde solidar cu parintii sau tutorele .

Bolnavul psihic nesupus interdictiei

Daca bolnavul psihic a implinit 14 ani este prezumat ca a avut discernamant adica are capacitate delictuala .

Pentru a inlatura aceasta prezumtie trebuie sa se faca dovada ca in momentul savarsirii faptei nu a avut discernamant .

In aceasta situatie se afla si persoanele sanatoase dar temporar pot sa fie lipsite de discernamant din cauze accidentale .

Pana la proba contrarie discernamantul se prezuma .

Proba contrarie se face prin expertizare .

Persoanele care si-au provocat lipsa discernamantului au capacitate delictuala deci raspund .

Provocarea se poate face prin consumul de alcool, stupefiante , halucinogene etc.