CONTRACTUL DE SCHIMB

CONTRACTUL DE SCHIMB

Contrl de schimb este acel act juridic prin care partile, numite coschimbasi sau copermutanti, "isi dau respectiv un lucru pentru altul" 1405 C. c. in baza acestui contract, partile isi transmit reciproc propr asupra unui lucru sau un alt drept real ori de creanta. Bunurile pe care copermutantii le schimba intre ei pot fi de acelasi fel sau pot fidiferite.

2. Caracterele juridice ale contractului de schimb

a. Contractul de schimb este un contract consensual (art. 1406 C. civ.).

b. Contractul de schimb este un contract bilateral (sinalagmatic).

c. Contractul de schimb este un contract cu titlu oneros.

d. Contractul de schimb este un contract comutativ.

e. Contractul de schimb este translativ de proprietate, dar el poate mijloci si transmiterea altor drepturi reale sau drepturi de creanta. Fiind un contract translativ de proprietate, schimbul da nastere la obligatia de garantie pentru evictiune si pentru vicii ascunse. Potrivit art. 1404 C. civ., evictiunea in materie de schimb da dreptul celui evins sa ceara daune‑interese pentru prejudiciul suferit.

REGULI APLIC CONTRACTULUI DE SCHIMB

1. Aplic unor reguli de la contr de vanzare‑cumparare

Codul civil, precum si alte acte normative prevad pentru contractul de schimb anumite reguli speciale; art. 1409 C. civ. dispunand ca "toate celelalte reguli prescrise pentru vanzare, se aplica si in contractul de schimb".

in ceea ce priveste condit de validit ale contr de schimb, acestea sunt aceleasi ca si in cazul contr de vanz‑cumpar.

Predar bun care formeaza ob contr     schimb se face potrivit regul de la vanza. Tot astfel actioneaza si oblig recipro partil de garantie contra evictiu si contra viciilor ascunse.

In caz in care schimb este cu sulta, ptr aceasta se vor aplica dispozi priv plata pretului de la contr de vanz-cump.

Sunt insa unele reguli aplicab contr de vanz‑cump care nu sunt incidente in cazul schimbului. Astfel, in cazul contr de schimb, clauzele neclare se interpreteaza in favoarea debitor, aplicandu-se regulile generale din materia obligat, iar in ceea ce priveste cheltuiel contractuale, ele vor fi suportate in mod egal de ambii copermutanti, cu exceptia cazului in care acestia s‑au inteles altfel.

2. Aplicarea regulilor specifice schimbului

Art. l407 C. civ. prevede: "Daca unul dintre copermutanti a primit lucrul lui dat in schimb, si in urma probeaza ca celalalt contractant nu este proprietar al acelui lucru, nu poate fi constrans a preda pe cel ce dansul a promis, ci numai intoarce pe cel primit".

Prin urmare, in nici un caz, contractul de schimb nu poate avea ca obiect bunul altuia. Un asemenea contract nu poate fi opus adevaratului proprietar. In situatia in care acesta ar revendica bunul, copermutantul, chiar de buna‑credinta, va fi obligat sa-l restituie, cu toate ca el insusi ar fi predat lucrul sau copermutantului neproprietar, iar acesta din urma nu i l-a restituit.

Contractul prin care copermutantul da in schimb lucrul altuia este, prin urmare, lovit de nulitate. Aceasta este o alta deosebire fata de vanzare unde, dupa cum am vazut, vanzarea lucrului altuia nu este nula, sub rezerva unor distinctii.