Efectele raspunderii parintilor

EFECTELE RASPUNDERII PARINTILOR

1. Dreptul la actiune al victimei

Daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil, parintii au obligatia de a repara integral prejudiciul cauzat victimei prin fapta ilicita a copilului minor.

Pe temeiul legal mentionat victima are un drept la actiune impotriva parintilor. Exercitarea acestui drept nu este conditionata de o prealabila chemare in judecata a minorului.

Intrucat raspunderea parintilor este solidara, victima poate pretinde reparatia de la oricare parinte sau de la amandoi parintii.

In ipoteza in care minorul era lipsit de discernamant vor raspunde numai parintii. In cazul in care minorul a avut discernamant in momentul savarsirii faptei ilicite, victima are posibilitatea de a trage la raspundere, la alegerea sa, fie pe minor, singur, fie numai pe parinti, fie pe minor si parinti impreuna, sau pe minor si pe unul dintre parinti.

Temeiul legal al chemarii la raspundere a minorului va fi insa altul decat cel al raspunderii parintilor: minorul va raspunde pentru fapta proprie in baza articolului 998-999 Codul civil, iar parintii vor raspunde pentru fapta altuia, in baza articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil.

Posibilitatea victimei de a alege intre actiunea impotriva parintilor, cea impotriva minorului, ori de a chema impreuna la raspundere atat pe minor cat si pe parinti decurge din relatia existenta intre raspunderea parintilor si cea a minorului.

Atat parintele cat si minorul sunt, fiecare, tinuti fata de victima pentru intregul prejudiciu. Aceasta situatie a fost explicata uneori in practica judecatoreasca, pornindu-se de la premisa existentei unei raspunderi "in solidum".

De exemplu, in decizia de indrumare numarul 6/1970 a Plenului Tribunalului Suprem, se arata printre altele: "trebuie sa se tina seama ca, desi minorul ii incumba o raspundere civila directa intemeiata pe dispozitiile articolului 998 sau 999 Codul civil, iar parintilor o raspundere indirecta bazata pe prevederile articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil - deci nu exista solidaritatea prescrisa de articolul 1003 Codul civil - totusi, intrucat parintii raspund ca si minorul pentru intreg prejudiciul cauzat, obligatia lor este o obligatie in solidum si, deci citarea in procesul penal si a parintilor ca parti responsabile civilmente este obligatorie." (1)

Practica judiciara si unii autori, sustin ca raspunderea parintilor si a copilului minor cu discernamant este "in solidum" (2). In acest sens se sustine ca in cazul in care parintii raspund alaturi de minor, raspunderea lor nu este solidara cu cea a minorului, pentru ca minorul raspunde pentru fapta sa personal, iar parintii pentru vina lor de a nu-si supravegheat copilul. Argumentul principal in sprijinul acestei calificari consta in temeiurile diferite a celor doua raspunderi: obligatia minorului de a repara paguba cauzata victimei isi are temeiul legal in prevederile articolului 998-999 Codul civil, iar obligatia parintilor are la baza prevederea articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil.

Alti autori apreciaza ca suntem in prezenta unei obligatii solidare. (3)

Cat priveste situatia proprie a celor doi parinti, exista unanimitate de opinii ca ei, impreuna, sunt raspunzatori solidar pentru fapta ilicita a copilului minor.

2. Problema speciala: parintii diferiti

O problema speciala se pune in ipoteza in care prejudiciul a fost cauzat prin faptele ilicite a mai multor minori, ai caror parinti sunt diferiti.

Potrivit articolului 1003 Codul civil "cand delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt tinute solidar pentru despagubire." In consecinta in situatia amintita se va institui o raspundere solidara a minorilor intre ei, pentru fapta, lor proprie, fata de victima prejudiciului, bineinteles, daca sunt intrunite conditiile prevazute de articolele 998 si 999 Codul civil pentru raspunderea civila delictuala.

Problema care se pune este, daca aceasta solidaritate a minorilor, care nu au aceeasi parinti, va implica o raspundere solidara a tuturor parintilor, sau cu alte cuvinte, daca victima poate alege pe oricare dintre parintii minorilor faptuitori, spre a cere ca acestia sa achite integral despagubirea pentru prejudiciul cauzat impreuna de toti minorii, deci inclusiv pentru partea de prejudiciu aferenta faptei unui minor, care nu este copilul lor.

In literatura de specialitate se considera ca victima nu are o asemenea posibilitate. (4)

Raspunderea solidara a minorilor care sunt copii ai unor parinti diferiti, nu atrage dupa sine o solidaritate a tuturor parintilor.

Parintii sunt solidari fata de victima prejudiciului numai cu copilul lor minor si ei raspund fata de victima numai in limita participarii acestui copil la cauzarea prejudiciului. In aceasta limita, si numai in aceasta limita, parintii sunt garanti fata de victima prejudiciului pentru propriul loc copil.(5)

Daca s-ar considera ca toti parintii, ai tuturor minorilor participanti, sunt solidari fata de victima, ar insemna sa se depaseasca sfera garantiei si raspunderii ce le revine parintilor, si chiar limitele fundamentarii raspunderii parintilor pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori.

Dintr-o decizie a Tribunalului Suprem reiese ca, daca fapta ilicita este comisa de mai multi minori, victima poate actiona numai pe unul din parinti, iar instanta se va limita in a stabili culpa copilului respectiv si raspunderea parintilor acestuia, pentru a nu impieta asupra eventualei actiuni a victimei impotriva celorlalti parinti. (6)

3. Dreptul la actiune in regres al parintelui

In cazul in care despagubirea a fost platita de catre parinti, pot apare mai multe situatii in legatura cu dreptul lor de regres.

A. O prima situatie este aceea in care copilul minor pentru care s-a angajat raspunderea parintilor, era lipsit de discernamant in momentul savarsirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.

In aceasta situatie conditiile raspunderii pentru fapta proprie nu sunt intemeiate in persoana minorului (conditia vinovatiei minorului lipseste). Vina prezumata a parintilor se substituie vinei minorului si parintii raspund in acest caz pentru fapta obiectiv ilicita cauzatoare de prejudiciu savarsita de copil.

In consecinta, in aceasta situatie parintii nu se bucura de un drept de regres impotriva copilului lor minor.

B. O a doua situatie este aceea in care copilul minor a savarsit fapta ilicita avand discernamant. De aceasta data, parintele care a platit despagubirile are un drept de regres pentru tot ceea ce a platit, impotriva minorului faptuitor.

Temeiul acestui regres integral il aflam in imprejurarea ca raspunderea parintelui este angajata pentru fapta altuia, ca functia acestei raspunderi este o functie de garantie fata de victima pentru acoperirea prejudiciului cauzat de minor. (7)

In literatura de specialitate s-a sustinut ca numai prin afimarea obligatiei de reparare a pagubei de catre parinti, ca o obligatie "in solidum" poate fi explicat dreptul de regres al parintelui impotriva copilului minor si permite un regres pentru intreaga suma platita.

S-a sustinut ca retinerea caracterului solidar al acestei obligatii se implica o divizare a regresului si, in consecinta, nu ar permite un regres integral.

Aceasta distinctie care se face intre efectele obligatiei in solidum si cele ale obligatiei solidare, in situatia analizata, nu conduce obligatoriu la consecintele aratate. Esential este faptul ca raspunderea parintilor este o raspundere pentru fapta altuia si nu o raspundere pentru fapta proprie, ca are o functie de garantie fata de victima, in sensul ca face din parinte un garant solidar cu minorul, dar numai in raporturile cu victima, nu si in raporturile dintre parintele platitor si copil. Aceste din urma raporturi sunt dominate de unicul fapt ilicit cauzator de prejudiciu, care este faptul ilicit savarsit de minor, fapt ce-i angajeaza in fond, propria si integrala sa raspundere. (8)

C. Un caz special este si acela in care, desi ambii parinti sunt raspunzatori pentru fapta ilicita, savarsita de copilul lor minor, numai unul dintre ei a fost urmarit si a platit depagubirea.

Avand in vedere ca ambii parinti sunt tinuti solidar a raspunde, pe temeiuri de egalitate, pentru fapta ilicita a copilului minor, atunci cand reparatia a fost acordata victimei in intregime de catre un singur parinte, el are dreptul la actiune in regres impotriva celuilalt parinte, actiune care este divizibila si se intinde, in principiu, la jumatatea din valoarea integrala a prejudiciului datorat si platit.

D. Raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copiii lor minori, fiind o raspundere pentru fapta altuia, in cazul in care minorul este cel care a platit despagubirea, nici o actiune in regres a minorului impotriva parintilor sai, intemeiata pe articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil, nu poate fi admisa.

Raspunderea pentru fapta altuia reprezinta o garantie fata de victima si nu o cauza de exonerare de raspunderea pentru propria fapta a celui care a cauzat prejudiciul.

Note bibliografice

1. A se vedea decizia de indrumare numarul 6/1973 a Plenului Tribunalului Suprem, in: Culegerea de decizii pe anul 1973, pagina 50.

2. A se vedea: T.Popescu, P.Anca - "Teoria generala a obligatiilor", Editura Stiintifica, Bucuresti 1968, pagina 205; Decizia de indrumare a Plenului Tribunalului Suprem numarul 6/1973, Culegerea de decizii pe anul 1973, pagina 50.

3. A se vedea Constantin Statescu, Corneliu Barsan - "Teoria generala a obligatiilor", Editura All, Bucuresti 1997, pagina 212.

4. A se vedea Constantin Statescu - "Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane", Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1984, pagina 58.

Ibidem 4.

6. A se vedea Tribunalul Suprem, sectia civila, decizia numarul 924 din 5 aprilie 1973, in: Culegerea de decizii pe anul 1973, pagina 17

7. Constantin Statescu, opera citata, pagina 59.

8. Constantin Statescu, opera citata, pagina 60.