Retroactivitatea

Retroactivitatea

Aceasta exceptie consta in faptul ca, in unele imprejurari, anumite legi penale isi extind eficacitatea in trecut, dincolo de momentul intrarii lor in vigoare, cu alte cuvinte legile retroactiveaza atunci cand se aplica infractiunilor ce au fost savarsite inaintea intrarii lor in vigoare.

In doctrina penala, aproape in unanimitate, autorii de drept penal considera ca au caracter retroactiv urmatoarele categorii de legi:

a) Legea penala in continutul careia se prevede expres ca urmeaza sa se aplice si unor fapte savarsite anterior intrarii ei in vigoare.

S-a sustinut ca, atata timp cat neretroactivitatea legii penale nu constituie un principiu constitutional, in anumite cazuri exceptionale legiuitorul poate conferi caracter retroactiv unei legi penale. Aceasta masura trebuie sa fie bine justificata de cerintele momentului istoric si aratata expres in cuprinsul legii careia i s-a conferit acest caracter. Se citeaza ca lege penala cu caracter retroactiv Decretul nr. 318/1958, care se referea la infractiuni indreptate impotriva avutului obstesc, dispozitie impusa de dorinta unei aparari mai severe a acestei forme de proprietate.

b) Legea interpretativa, adoptata ulterior legii penale interpretate, dar care, explicand vointa legiuitorului din momentul intrarii in vigoare a legii ce o interpreteaza, este firesc sa-si gaseasca aplicarea din acest moment.

c) Legile dezincriminatoare care scot din sfera ilicitului penal anumite fapte care, in raport cu evolutia starii infractionale si a realitatii socio-economice, nu mai prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Retroactivitatea are in vedere ipoteza dezincriminarii faptei prin legea noua si nu situatiile in care fapta continua sa ramana infractiune sub legea noua sub alta denumire ori prin abrogarea din legea speciala ramane ca infractiune in legea penala generala (codul penal) sau ca modalitate de infaptuire a altei infractiuni.