GARANTAREA OBLIGATIILOR

Garantarea obligatiilor

1. Fidejusiunea

Fidejusiunea este un contract accesoriu si unilateral, consensual si cu titlu gratuit, prin intermediul caruia o persoana numita fidejusor, se obliga fata de un creditor, sa execute ea obligatia unui debitor al acestuia in cazul neexecutarii ei de catre debitor.

Pentru valabilitatea contractului de fidejusiune 'ad probationem' se cere ca consimtamantul fidejusorului sa fie expres, iar fidejusorul sa dispuna de capacitate de exercitiu deplina, sa fie solvabil si sa domicilieze in raza tribunalului unde urmeaza a se face plata (pentru a putea fi urmarit mai usor de creditor).

In cazul neexecutarii obligatiei debitorului fata de creditor, creditorul il va putea urmari pe fidejusor, chiar daca nu il urmareste in prealabil pe debitorul principal, in afara de cazul in care fidejusorul invoca 'beneficiul de discutiune' (prin care fidejusorul cere creditorului sa se indrepte mai intai impotriva debitorului si numai daca nu va fi indestulat sa se indrepte si impotriva sa) sau 'beneficiul de diviziune' (prin care fidejusorul impotriva caruia s-a indreptat creditorul, cere acestuia sa se indrepte impotriva tuturor cofidejusorilor, pentru a raspunde fiecare pentru partea sa de datorie).

In situatia in care datoria fata de creditor a fost platita de catre fidejusor, el se poate indrepta impotriva debitorului pentru restituirea sumei, afara de cazul cand a platit datoria desi nu a fost urmarit, neanuntandu-l pe debitor si aceasta face dovada ca avea posibilitatea de a stinge datoria si cazul cand nu l-a anuntat pe debitor despre efectuarea platii, iar acesta face si el plata catre creditor (fidejusorul putandu-se indrepta in acest caz impotriva creditorului). Daca sunt mai multi fidejusori si unul dintre ei a platit intreaga datorie, se poate indrepta impotriva celorlalti pentru restituirea partii ce revine fiecaruia.

Fidejusiunea se poate stinge atat pe cale directa (de ex. prin confuziune sau compensatie) cat si pe cale indirecta, prin stingerea obligatiei principale, ca urmare a efectuarii platii de catre debitor.

2. Gajul

Gajul este un contract real, unilateral, accesoriu si indivizibil prin care debitorul remite creditorului unui bun mobil, corporal sau incorporal pentru garantarea datoriei sale.

Pentru valabilitatea contractului de gaj se impune ca cel ce constituie gajul sa fie proprietarul bunului gajat si sa aiba capacitate de exercitiu deplina (minorii isi pot gaja bunurile numai pentru garantarea datoriei lor, cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare), obiectul sau putandu-l constitui numai bunuri ce se afla in circuitul civil, iar atunci cand este vorba de bunuri mobile incorporale, ca si atunci cand valoarea datoriei depaseste 250 de lei si obiectul sau il constituie bunuri mobile corporale, contractul trebuie incheiat in forma scrisa si inregistrat la notariatul de stat ('ad probationem').

Creditorul gajist are dreptul sa retina bunul gajat pana la achitarea in intregime a datoriei, fara a se putea folosi de bunul gajat, iar daca debitorul nu-si achita datoria, poate cere instantei sa retina bunul in contul datoriei sau sa ceara vanzarea la licitatie a bunului, avand, un drept de preferinta pentru acoperirea creantei sale; el are obligatia sa pastreze si sa conserve bunul pana la restituire si sa nu foloseasca nici bunul respectiv si nici fructele si veniturile sale iar la achitarea integrala a creantei, are obligatia de a restitui bunul impreuna cu fructele si veniturile realizate de el.

Gajul se poate stinge atat pe cale directa (prin renuntarea creditorului la gaj, prin pieirea lucrului gajat, prin confuziune etc.) cat si pe cale indirecta, odata cu stingerea obligatiei principale.

Gajul este in principiu cu deposedare, iar prin exceptie fara deposedare.

In Legea nr. 22 / 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor organizatiilor socialiste, sunt reglementate doua aplicatii ale gajului : garantia in numerar si garantia suplimentara.

3. Ipoteca

Ipoteca este un contract solemn, unilateral, accesoriu si indivizibil, prin care se indisponibilizeaza in mainile debitorului un bun imobil ce-i apartine in proprietate, pentru garantarea datoriei sale fata de creditor.

& Ipoteca se inscrie la notariatul de stat intr-un registru special, respectiv in foaia de sarcini din cartea funciara.

Pentru valabilitatea contractului se impune ca cel ce constituie ipoteca sa fie proprietarul bunului ipotecat si sa aiba capacitate de exercitiu deplina (minorii isi pot ipoteca bunurile numai pentru garantarea datoriei lor, cu incuviintarea autoritatii tutelare), obiectul sau constituindu-l bunuri imobile si incheindu-se in forma autentica ('ad validitatem'), cu determinare precisa a imobilului ipotecat si cuantumului creantei garantate, sub sanctiunea nulitatii sale.

Pentru constituirea ipotecii legale, nu este necesara incheierea vreunui contract.