Efectele speciale ale contractelor sinalagmatice

EFECTELE SPECIALE ALE CONTRACTELOR SINALAGMATICE

1. PRINCIPIUL RECIPROCITATII SI INTERDEPENDENTEI OBLIGATIILOR PARTILOR ĪN CONTRACTELE SINALAGMATICE

Obligatiile partilor au īn contractele sinalagmatice un caracter reciproc si interdependent, care permite circumstantierea urmatoarelor efecte speciale:

- exceptia de neexecutare a contractului - orice parte contractanta are dreptul sa refuze a-si executa obligatia cāt timp cealalta parte nu si-a executat obligatiile, pe motiv ca īn astfel de contracte obligatiile trebuie sa fie executate simultan, cu exceptia cazurilor īn care natura acestora sau vointa partilor instituie o exceptie de la aceasta regula;

- rezolutiunea contractului - daca una din parti nu-si executa culpabil obligatiile, cealalta parte are dreptul sa solicite desfiintarea contractului.

- suportarea riscurilor contractuale - daca un eveniment independent de vointa partilor īmpiedica executarea obligatiilor uneia dintre parti, contractul īnceteaza – se pune problema daca cealalta  parte va fi sau nu exonerata de obligatiile sale.

2. EXCEPTIA DE NEEXECUTARE A CONTRACTULUI

1) Notiune. Temei juridic. Exceptia de neexecutare a contractului este un mijloc juridic de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile contractului sinalgmatic īn cazul īn care i se pretinde executarea obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si execute propriile obligatii. Ea consta īn posibilitatea, considerata legitima, de a refuza executarea obligatiei contractuale daca sunt īntrunite toate conditiile pentru invocarea  exceptiei.. De exemplu, īn cazul contractului de vānzare-cumparare, vānzatorul poate refuza predarea bunului cāt timp cumparatorul nu a platit pretul.

Exceptia de neexecutare nu este reglementata expres de Codul civil, ci doar sub forma unor aplicatii practice.

2) Conditiile pentru invocarea exceptiei de neexecutare a contractului sunt urmatoarele:

- obligatiile reciproce ale partilor sa īsi aiba izvorul īn acelasi contract;

- sa existe o neexecutare a obligatiilor, chiar si partiala, dar suficient de importanta, din partea celuilalt cocontractant;

- neexecutarea sa nu se datoreze faptei partii care invoca exceptia de neexecutare, respectiv, acesta sa nu-l fi īmpiedicat pe celalalt sa-si execute obligatiile;

- raportul contractual sa implice executarea simultana a obligatiilor contractuale sau obligatiile ambelor parti sa fie scadente la momentul invocarii exceptiei.

Īn cazul īn care sunt īntrunite toate aceste conditii, exceptia de neexecutare a contractului opereaza exclusiv īn puterea partii care o invoca, adica fara interventia instantei de judecata si fara a fi necesara conditia punerii īn īntārziere a celeilalte parti.

3) Efectul principal al exceptiei de neexecutare consta īn suspendarea obligativitatea executarii prestatiilor celui care o invoca, asemanator situatiei īn care acesta ar beneficia de un termen suspensiv. Exceptia de neexecutare poate fi opusa nu numai celeilalte parti, ci tuturor persoanelor ale caror pretentii se īntemeiaza pe acel contract (cum ar fi creditorii celeilalte parti care folosesc actiunea oblica). Ea nu poate fi īnsa opusa acelor terti care invoca un drept propriu si absolut distinct nascut din contractul respectiv (cum ar fi dreptul tertului beneficiar, īn cazul stipulatiei pentru altul).

Exceptia de neexecutare avānd ca efect suspendarea fortei obligatorii a contractului, partea care are dreptul de a refuza executarea obligatillor sale, nu poate fi obligata sa plateasca daune-interese moratorii pe motiv ca ar fi īntārziat executarea prestatiilor pe care le datoreaza celeilalte parti.

4) Calificarea juridica. Exceptia de neexecutare este considerata a fi un mijloc de aparare a partii care o invoca si totodata un mijloc de presiune asupra celeilalte parti pentru ca aceasta sa īsi execute obligatia, avānd īn vedere ca doreste contraprestatia la care are dreptul prin contract.

3. REZOLUTIUNEA CONTRACTULUI

1) Notiune. Reglementare. Rezolutiunea consta īn desfiintarea unui contract sinalagmatic cu executare dintr-o data, la cererea uneia din parti, pentru motivul ca cealalta parte nu si-a executat culpabil obligatiile la care s-a īndatorat. Desfiintarea contractului are loc atāt pentru trecut, cāt si pentru viitor.

Rezolutiunea este reglementata īn art. 1020-1021 Cod civil (norme cu caracter supletiv), care se completeaza cu prevederi speciale aplicabile anumitor contracte.

2) Felurile rezolutiunii. Din analiza textelor legale rezulta ca regula o constituie rezolutiunea judiciara (care trebuie pronuntata de instanta de judecata). Normele care reglementeaza rezolutiunea judiciara fiind supletive, este posibil ca partile sa prevada īn contract, prin clauze exprese, ca rezolutiunea poate avea loc pe cale conventionala.

3) Pentru a opera rezolutiunea judiciara, respectiv pentru a fi admisa actiunea īn rezolutiune, este necesar sa fie īntrunite urmatoarele conditii:

- una din parti sa nu-si fi executat obligatiile contractuale; neexecutarea totala va determina īntotdeauna pronuntarea rezolutiunii; neexecutarea partiala determina rezolutiunea numai īn cazul īn care partea din obligatie neexecutata poate fi considerata ca fiind esentiala la īncheierea contractului. Rezolutiunea este admisibila si īn cazul neexecutarii cprespunzatoare, daca viciile prestatiei sunt importante, precum si īn cazul īntārzierii īn executarea obligatiilor, mai ales cānd creditorul nu mai are nici un interes sa primeasca prestatia de la debitor.

- neexecutarea trebuie sa se datoreze culpei pārātului. In cazul īn care neexecutarea este consecinta unor īmprejurari neimputabile celeilalte parti, se pune problema īncetarii contractului datorita imposibilitatii fortuite de executare si a riscurilor contractuale, dar nu a rezolutiunii.

In cazul īn care sunt īntrunite conditiile mentionate, creditorul obligatiei neexecutate beneficiaza de un drept de optiune īntre a cere rezolutiunea contractului sau executarea silita a debitorului.

In literatura de specialitate, alaturi de cele doua conditii enumerate anterior, se vorbeste si de cerinta punerii īn īntārziere a debitorului.

4) Rezolutiunea conventionala. Contractele pot cuprinde clauze exprese prin care partile stipuleaza rezolutinea contractului īn caz de neexecutare a obligatiilor, īncercānd sa limiteze sau sa īnlature interventia instantei de judecata īn pronuntarea rezolutiunii. Aceste clauze poarta denumirea de pacte comisorii exprese.

In literatura de specialitate sunt mentionate patru tipuri de pacte comisorii:

- pactul comisoriu expres de gradul I - este clauza contractuala prin care partile stipuleaza ca īn cazul neexecutarii obligatiilor de catre una din parti, contractul va fi rezolvit. Includerea īntr-un contract a acestei clauze este de cele mai multe ori inutila īntrucāt reia precederile art.1020 C.civ., rezolutiunea ramānānd exclusiv judiciara. Totusi, īn cazul contractelor īn cadrul carora rezolutiunea nu este prevazuta de lege sau este prevazuta restrictiv, stipulatea acestei clauze este eficienta (de ex. īn cazul contractului de renta viagera).

- pactul comisoriu expres de gradul II - este clauza prin care partile stabilesc ca īn cazul īn care o parte nu va executa obligatiile, cealalta parte are dreptul sa desfiinteze unilateral contractul; rezoluitiunea va opera īn acest caz īn baza declaratiei unilaterale de rezolutiune, emisa de partea īndreptatita; debitorul va putea īnsa sa-si execute obligatiile pāna īn momentul punerii īn īntārziere, evitānd astfel rezolutiunea; instanta nu va putea acorda nici u termen de gratie.

- pactul comisoriu expres de gradul III – este clauza prin care se prevede ca īn cazul īn care o parte nu va executa obligatiile sale pāna la un anumit termen, contractul este rezolvit de plin drept; instanta de judecata nu va putea acorda termen de gratie si nici sa se pronunte cu privire la oportunitatea rezolutiunii; este īnsa necesar ca debitorul sa fi fost pus īn īntārziere.

- pactul comisoriu expres de gradul IV - este clauza contractuala prin care partile prevad ca īn cazul neexecutarii obligatiilor contractul se desfiinteaza de plin drept, fara punerea īn īntārziere a debitorului si fara interventia instantei de judecata; ajungerea la termen a obligatiei neexecutate are ca efecte rezolutiunea de plin drept a contractului, īn cazul īn care creditorul doreste acest lucru (el poate opta pentru realizarea pe cale silita a dreptului sau de creanta)

5) Atāt īn cazul rezolutiunii judiciare cāt si īn cazul rezolutiunii conventionale, efectele desfiintarii contractului sunt identice, ele avānd caracter retroactiv (operānd atāt pentru trecut -ex tunc, cāt si pentru viitor - ex nunc). Intre parti rezolutiunea contractului are ca efect īncetarea raportului contractual, iar īn cazul īn care partile au executat anumite prestatii, acestea vor trebui restituite (conform principiului restitutio in integrum) īn temeiul īmbogatirii fara justa cauza sau platii nedatorate. Fata de terti, de principiu, rezolutiunea desfiinteaza toate drepturile consimtite īn favoarea acestora de catre dobānditorul prestatiei, care a format obiectul contractului rezolvit (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis). De la ambele principii expuse anterior exista mai multe exceptii, cum ar fi: invocarea prevederile art. 1909 al 1 C.civ. privind efectele posesiei de buna credinta aspura bunurilor mobile; invocarea de catre tert a principiului error communis facit jus, etc.

In cazul contractelor sinalagmatice cu executare succesiva, desfiintarea pentru neexecutarea obligatiilor de catre una din parti se numeste reziliere. Aceasta are ca efecte desfiintarea contractului numai pentru viitor. Conditiile īn care opereaza rezilierea sunt identice cu cele ale rezolutiunii.

6) Asemanari si deosebiri īntre rezolutiune si nulitate.

Asemanari:

desfiinteaza actul juridic atāt pentru trecut, cāt si pentru viitor

aceleasi principii guverneaza efectele ambelor cauze de inficacitate, atāt īntre partile contractante, cāt si fata de terti

Deosebiri:

īn principiu, rezolutiunea este o cauza de ineficacitate care se aplica doar contractelor sinalagmatice, īn timp ce nulitatea se aplica tuturor actelor juridice civile;

cauza rezolutiunii consta īntotdeauna īn neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre una dintre partile contractante, īn timp ce nulitatea se datoreaza nerespectarii conditiilor de validitate a actului juridic;

- cauzele rezolutiunii sunt, prin natura lor, ulterioare īncheierii valabile a contractului, īn timp ce cauzele nulitatii sunt īntotdeauna originare, adica anterioare sau concomitente cu īncheierea actului juridic;

Īn caz de rezolutiune, raspunderea partii contractante culpabile este o raspundere contractuala, īn timp ce īn cazul nulitatii, daca una dintre partile actului juridic nul a cauzat ceilalte parti un prejudiciu, va fi antrenata raspunderea civila delictuala.

4. RISCURILE CONTRACTULUI

1) Punerea problemei. In cazul imposibilitatii fortuite de executare generate de un caz fortuit sau de forta majora, obligatiile contractuale se sting. Prin exceptie, executarea lor este doar suspendata cānd imposibilitatea are un caracter temporar.

In cazul contractelor unilaterale, obligatia debitorului se stinge atunci cānd survine un caz de forta majora. In cazul contractelor sinalagmatice netranslative de proprietate se aplica regula conform careia debitorul suporta riscul neexecutarii (res perit debitori). Astfel, riscul neexecutarii este suportat de catre partea a carei obligatii, datorita fortei majore, nu mai poate fi executata. Acest lucru īnseamna ca partea respectiva, nemaiputānd sa īsi execute obligatia, chiar daca nu are nici o culpa, nu va putea pretinde contraprestatia care i se datoreaza de catre cealalta parte sau daca a primit deja prestatia respectiva, va trebui sa o restituie. Atunci cānd obligatia a devenit doar partial imposibil de executat este posibila reducerea corespunzatoare si proportionala a contraprestatiei celeilalte parti sau, atunci cānd ceea ce ar putea fi executat nu mai asigura nici macar partial scopul contractului, īncetarea īn īntregime a contractului.

2) Principii. In contractele sinalagmatice translative de proprietate trebuie sa distingem īntre riscul imposibilitatii de executare a contractului (caruia i se aplica regula res perit debitori) si riscul pieirii fortuite a bunului caruia i se aplica regula conform careia riscul pieirii fortuite a bunului va fi suportat de catre proprietarul bunului din momentul producerii riscului (res perit domino). Pentru nuantarea acestei ultime reguli sunt īnsa necesare mai multe distinctii:

- īn cazul contractelor consensuale pure si simple prin care se transmite dreptul de proprietate asupra unui bun cert chiar īn momentul realizarii acordului de vointe, riscul pieirii fortuite a bunului va fi suportat de catre proprietar, chiar daca obligatia de predare a bunului nu a fost executata de catre īnstrainator (conform art. 971 si 1295 al.1 Cod civil). Prin exceptie, atunci cānd īnstrainatorul a fost pus īn īntārziere cu privire la predarea bunului, riscul pieirii fortuite va fi suportat de catre īnstrainator (mai putin īn situatia īn care acesta probeaza ca lucrul ar fi pierit chiar daca s-ar fi aflat īn paza dobānditorului);

- īn cazul contractelor īn care transmiterea proprietatii are loc ulterior momentului īncheierii contractului (cazul īnstrainarilor bunurilor de gen, cānd transferul proprietatii se realizeaza abia cu ocazia individualizarii lor prin masurare, cāntarire, sau a contractelor solemne, cānd transferul proprietatii se realizeaza doar cānd acordul de vointe ia forma prevazuta ca si conditie de validitate a contractului etc.) riscul pieirii fortuite a bunului va fi suportat de catre īnstrainator, pāna īn momentul cānd se realizeaza transferul dreptului de proprietate. In plus, mai trebuie retinut ca, īn cazul pieirii fortuite a unor bunuri de gen, contractul nu va īnceta, īnstrainatorul fiind tinut sa procure bunuri de gen de aceeasi calitate si cantitate cu cele promise;

- īn cazul contractelor īn care transferul proprietatii este afectat de o conditie, regula este ca riscul pieirii fortuite a bunului obiect al contractului, va fi suportat de persoana care dupa regulile incidente modalitatilor obligatiilor are calitatea de proprietar actual al bunului. In cazul conditiei suspensive, riscul va fi suportat de catre īnstrainator pāna īn momentul īmplinirii conditiei iar īn cazul conditiei rezolutorii va fi suportat de catre dobānditor pāna īn momentul īmplinirii conditiei. In concluzie, īntotdeauna, riscul va fi suportat de catre partea care are calitatea de proprietar sub conditie rezolutorie.