Situatiile in care se dispune expertiza

Situatiile in care se dispune expertiza

Ca si in cazul constatarii tehnico-stiintifice, aflarea adevarului este conditionata deseori de rezolvarea unor probleme de stricta specialitate, care fac necesara apelarea la cunostintele unor experti. In astfel de cazuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune din oficiu sau la cerere, efectuarea unei expertize.

Sunt necesare de exemplu cunostintele unui expert atunci cand trebuie diferentiate intre ele meterialele de scriere cu care a fost redactat un anumit inscris, cand se impune a fi rezolvata problema stabilirii ordinii cronologice in care au fost executate doua trasee grafice intersectate, cand trebuie stabilita autenticitatea unui document etc.

Expertiza se dispune doar daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii:

-sa existe necesitatea lamuririi unor fapte si imprejurari de natura sa serveasca la aflarea adevarului;

-lamurirea faptelor si imprejurarilor sa reclame cunostintele unui expert.

Expertiza este instrumentul prin care se stabileste daca obiectele examinate contin sau nu elemente care pot servi la probarea infractiunii si a vinovatiei invinuitului/inculpatului. Utilizarea celor mai noi cuceriri ale stiintei si tehnicii, asigura concluziilor la care ajunge expertul, un grad sporit de obiectivitate si exactitate. Chiar daca solutiile si concluziile acestuia nu pot constitui singure temei pentru tragerea la raspundere penala, ele sunt adesea    determinante in rezolvarea cauzei.

Cu exceptia expertizei psihiatrice, celelalte genuri de expertize au caracter facultativ, intrucat administrarea lor este lasata la latitudinea organului judiciar. Cu toate acestea, ea este totusi indispensabila, atunci cand aflarea adevarului depinde de rezultatele examinarii probelor materiale aflate la dosarul cauzei.

Expertiza poate fi dispusa din oficiu de catre organul judiciar, sau la cererea oricarei parti, atat in faza de urmarire, cat si in cea de judecata, pana la pronuntarea hotararii. Ea poate fi dispusa imediat dupa inceperea urmaririi penale, sau ulterior, daca apar obiecte, corpuri delicte ori situatii noi prin a caror examinare de specialitate se obtin date de natura sa serveasca la aflarea adevarului. Instanta de judecata dispune efectuarea expertizei pe tot parcursul cercetarii judecatoresti si chiar dupa terminarea acesteia, daca apreciaza ca o anumita imprejurare trebuie lamurita prin intermediul ei. In acest ultim caz, instanta trebuie sa repuna cauza pe rol si sa reia cercetarea judecatoreasca. De asemenea instanta de judecata poate lua masura restituirii dosarului pentru completarea urmaririi penale, dispunand efectuarea unei expertize, ori de cate ori aceasta nu s-ar putea face in fata ei decat cu mare intarziere (de exemplu, expertiza avand ca obiect cercetarea materialelor din care este constituit un inscris).

In cursul urmaririi penale, expertiza se dispune prin ordonanta sau rezolutie motivata, iar in faza de judecata prin incheiere de sedinta.

In raport cu obiectul examinarilor si cunostintele de specialitate cu care se opereaza pentru clarificarea starilor de fapt si imprejurarilor, expertizele pot fi chimice, tehnice, biologice, balistice, dactiloscopice, de examen tehnic al documentelor, medico-legale, psihiatrice, contabile etc.

Practica judiciara evidentiaza faptul ca raportul de expertiza poate contine uneori neclaritati, inexactitati, sau poate fi incomplet.

Daca expertiza contine neclaritati organul judiciar poate solicita expertului lamuriri suplimentare in scris, sau poate dispune chemarea lui pentru a da explicatii verbale in legatura cu acestea. Cand expertul este chemat de organul judiciar sa faca declaratii in fata sa, este ascultat dupa dispozitiile privind ascultarea martorului. In cazul in care declaratiile sale nu sunt veridice, raspunde pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.

Expertiza este incompleta, cand expertul nu a solutionat toate problemele precizate de organul judiciar in actul de dispunere, cand nu i s-au pus la dispozitie toate materialele necesare, ori partile nu i-au dat toate lamuririle care se impuneau. In astfel de situatii, la cererea partilor sau din oficiu, organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune un supliment de expertiza, care poate fi efectuat de acelasi expert daca minusurile primei expertize nu-i sunt imputabile, sau de un alt expert.

Daca raportul de expertiza contine inexactitati, ori concluzii care exprima un adevar indoielnic, organul judiciar dispune, potrivit normelor procesual-penale, efectuarea unei noi expertize. Inexactitatile sau neadevarurile pot fi provocate de mai multi factori, cum sunt: insuficienta sau utilizarea unor metode stiintifice neadecvate; pregatirea lacunara a expertului in domeniul de competenta pe care-l reclama cercetarea materialelor care i-au fost puse la dispozitie; lipsa de obiectivitate a expertului etc. Aparitia acestor inexactitati poate fi atestata uneori si de contradictia evidenta dintre concluziile expertizei, si probele incontestabile obtinute prin desfasurarea altor activitati de urmarire penala, privitoare la faptele si imprejurarile pe care expertul a fost chemat sa le soluitioneze.

Expertiza nu are o forta probatorie mai mare decat a celorlalte mijloace de proba. Singura in masura sa admita concluziile unei expertize, este instanta de judecata. In luarea deciziei, instanta trebuie sa ia in consideratie atat valoarea stiintifica a argumentelor prezentate, cat si faptul daca ele se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza. In acelasi timp, avand latitudinea sa inlature orice proba in baza convingerii pe care si-o formeaza, instanta poate sa inlature concluziile expertizei, insa este obligata sa motiveze aceasta masura.