ELEMENTELE RECURSULUI

ELEMENTELE RECURSULUI

1.Obiectul recursului

Textul de prima referinta in ceea ce priveste obiectul recursului este dat de art 299 Cod proc. Civ care prevede : "Hotararile date fara drept de apel, cele date in apel precum si in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art 282 alin 2 sunt aplicabile in mod corespunzator"

Din interpretarea textului de lege enuntat mai sus se disting urmatoarele categorii de hotarari care alcatuiesc obiectul recursului :

Sentinte care au fost date fara drept de apel

Hotarari care au fost pronuntate in apel

Hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala

Incheierile judecatoresti

Din prima categorie a hotararilor supuse recursului se incadreaza acele sentinte care au fost date fara drept de apel. Cum insa , in principiu, hotararile date in prima instanta sunt ,potrivit art 282 alin 1 Cod proc. Civ., supuse apelului rezulta ca hotararile date fara drept de apel constituie o exceptie iar acestea trebuie precizate ca atare prin lege. Ele sunt aratate de legea de procedura civila sau in legi speciale. Prin urmare numarul unor asemenea hotarari este redus.

a) Legea de procedura civila identifica urmatoarele asemenea hotarari:

hotararea data pentru rezolvarea unui conflict de competenta, susceptibila de recurs in termen de 5 zile de la comunicare -art 22 alin. ultim Cod proc. Civ.

hotararea data in materie de perimare, prin care se constata perimarea cererii de chemare in judecata susceptibila de recurs in termen de 5 zile de la pronuntare - art 253 alin.2 Cod proc. Civ.

hotararea prin care cererea de judecata se respinge in fond, ca urmare a renuntarii la insusi dreptul pretins art 247 alin 4 Cod proc. Civ.

hotararea prin care se consfinteste invoiala partilor -art 273 Cod proc. Civ.

hotararea data in materie de revizuire, atunci cand revizuirea s-a cerut pentru hotarari potrivnice -art 322 pct.7 Cod proc. Civ. si art 328 alin. ultim Cod proc. Civ.

hotararea instantei judecatoresti asupra actiunii in anulare impotriva unei hotarari arbitrale -art 366 alin ultim Cod proc. Civ.

ordonanta presidentiala art 582 alin 1 Cod proc. Civ.

incheierea asupra cererii de sechestru asigurator art 592 alin2 Cod proc. Civ.

incheierea data asupra cererii de proprire asiguratorie art 597 alin 2 Cod proc. Civ.

incheierea asupra cererii de sechestru judiciar art 600 alin 1 Cod proc. Civ.

hotararile privind cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere sau obligatii de plata a unei sume de bani ori de predare a unui bun mobil in valoare de pana la 200 milioane lei .

b) Tot in aceasta prima categorie se includ si acele hotarari pronuntate de instantele judecatoresti in baza:

Art 34 din Legea nr .32/1968 privind contraventiile.

Art 17 din Legea nr 3 /1970 privind ocrotirea unor categorii de minori

Art 8 alin 2 si art 17 alin 2 din Decretul nr 92/1976

Art 11. din legea nr 18/1191

Art 17 alin 3,art 23 alin2, art 36 alin.2 si art 75 din Legea 70/1991

In aceste cazuri prezentate legea speciala prevede ca hotararea judecatoriei este definitiva voind la data adoptarii ei sa o sustraga caii ordinare de atac existente la acel moment.

O a doua categorie a hotararilor susceptibile de recurs este aceea a hotararilor pronuntate in apel. Asemenea hotarari sunt supuse recursului indiferent daca prin ele s-a rezolvat sau nu fondul pricini ori numai un incident procedural si fara a interesa daca apelul a fost admis, respins anulat sau perimat. In legatura cu aceasta categorie este necesara mentiunea ca recursul nu poate fi exercitat omisso medio adica fara sa se fi exercitat in prealabil calea ordinara de atac a apelului, daca apelul a fost anulat ca netimbrat, daca a fost respins ca nemotivat ori ca tardiv, recursul nu poate sa priveasca decat asemenea aspecte nu insusi fondul litigiului. Solutia se poate desprinde in acest caz si din dispozitiileart.377alin 2 pct. 2 Cod proc. Civ. prin care se declara irevocabile hotararile pronuntate in prima instanta si care nu au fost atacate cu apel. Hotararile pronuntate intr-o contestatie in anulare, revizuire sau contestatie la titlu sunt susceptibile de recurs numai daca si hotararile ce au format obiectul acestor mijloace procesuale puteau fi atacate pe calea recursului; nu vor putea fi atacate pe calea recursului asemenea hotarari date in recurs si nici hotararile instantei de recurs indiferent daca vizeaza recursul sau judecata de fond dupa casare, deciziile de perimare a recursului, hotararile de stramutare.

Pot face obiectul recursului si deciziile prin care s-a admis apelul si s-a casat cu trimitere in vederea rejudecarii, aceasta posibilitate de a ataca imediat aceste decizii intermediare prezentand o utilitate practica deoarece s-ar putea evita o rejudecare in fond inutila, daca solutia instantei de apel ar fi gresita. Chiar daca solutia ar fi corecta avantajul exista in continuare deoarece s-ar rezolva in mod irevocabil o problema de drept solutionata diferit de cele doua instante, ceea ce ar simplifica lucrurile cu ocazia rejudecarii.

A treia categorie de hotarari supuse apelului sunt : Hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala. Potrivit art.299 C. proc. Civ. pot face obiect al recursului si aceste hotarari in acest caz recursul constituie tocmai forma de realizare a controlului judecatoresc. Este vorba de recursul prevazut de art.4 din Legea 29/1990 care prevede ca actele administrative jurisdictionale pot fi atacate cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare la sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie care pe cale pretoriana a decis ca competenta apartine Curtilor de apel. Un alt exemplu il constituie recursul introdus impotriva hotararilor pronuntate de Comisia de reexaminare de pe langa O.S.I.M.

Dupa cum am mentionat obiect al recursului il pot forma, in anumite conditii, si incheierile judecatoresti.Art.299 C.proc.Civ rezolva prin trimitere la art 282 alin 2 C.proc.Civ si regimul juridic al incheierilor judecatoresti. Incheierile judecatoresti se pronunta fie in cursul judecatii si atunci au caracter premergator, fie ca "hotarari" de sine statatoare prin care instanta rezolva un proces , chiar daca nu priveste fondul dreptului, dezinvestindu-se.

Potrivit prevederilor art.282 alin 2 C.proc.Civ : Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.

Urmeaza ca :

a) Incheierile premergatoare se pot ataca , in principiu, numai odata cu fondul cauzei aceasta fiind si regula in materie de recurs dar intrucat acestea sunt "absorbite" in hotararea asupra fondului prin aplicarea art 282 alin ultim C. proc. Civ. la care face trimitere implicita art 316 C. proc. Civ recursul se socoteste facut si impotriva incheierilor premergatoare fara a fi necesara o mentiune speciala

b)Desi unele incheieri se prezinta ca hotarari acessorii hotararii principale recurabile totusi ele nu pot fi atacate cu recurs concomitent cu hotararea principala si prin urmare nici separat:

Incheierea de amendare si de obligare la plata unor despagubiri - impotriva ei se poate face numai cerere de reexaminare -art 108 indice 4 si 108 indice 5 C.proc.Civ

Incheierea prin care s-a incuviintat sau s-a respins abtinerea ori s-a admis recuzarea -art. 34 alin.1 C.proc.Civ.

c)Unele incheieri pot fi atacate separat cu recurs si anume acelea prin care s-a intrerupt sau suspendat cursul judecatii insa numai in masura in care si hotararea care ar urma sa se pronunte in respectiva cauza este susceptibila de recurs.

Potrivit art.27 din legea 56/1993 la sectiile Curtii Supreme de Justitie partile pot declara recurs si impotriva hotararilor judecatoresti nedefinitive sau a actelor judecatoresti de orice natura care nu pot fi atacate pe nici o cale daca cursul judecatii a fost intrerupt in fata Curtii de Apel. Acest text a fost preluat din reglementarea anterioara dar atunci incheierile premergatoare nu puteau fi atacate cu apel sau recurs decat o data cu fondul chiar daca s-a intrerupt sau suspendat cursul judecatii. Dar astazi aceasta reglementare exista iar campul de aplicare al textului s-a redus considerabil putand fi totusi utilizat in cazul in care s-ar intrerupe judecata unui recurs dar numai in fata Curtii de Apel.

d)O alta categorie de incheieri care pot fi atacate cu recurs in temeiul unor norme procedurale speciale un exemplu in acest sens constituindu-l art.60 din Legea 31/1990 (legea societatilor comerciale) care prevede ca incheierile judecatorului delegat privitoare la inmatriculare sau la orice alte inregistrari in Registrul Comertului sunt supuse numai recursului.

2. Subiectele recursului

Subiect al recursului sau titularul recursului este acela care are vocatia sa exercite aceasta cale de atac. Subiecte ale recursului pot fi partile litigante respectiv cele care participat ca reclamante si parate la judecate in fond si eventual la judecata in apel. Cel care initiaza recursul poarta numele de recurent iar adversarul sau intimat.

Exista posibilitatea ca cel care isi exercita dreptul la recurs sa fie un organ de jurisdictie administrativa iar cel impotriva caruia este exercitat recursul sa fie un organ de aceeasi natura ierarhic superior. In acest caz facem urmatoarele precizari:

a)Calea de atac- si in procedura administrativa jurisdictionala -este pusa de lege la dispozitia "partii".

b)In cazul sistemului de control administrativ jurisdictional intocmai ca in cadrul sistemului de control judiciar , decizia autoritatii administrativ jurisdictionale ierarhic superioare este obligatorie in raport cu autoritatea administrativa jurisdictionala inferioara, a carei hotarare a facut obiectul recursului caii de atac.

In principiu pentru a avea calitatea de recurent trebuia ca hotararea ce face obiectul recursului sa-i fie defavorabila. Calitatea de recurent poate fi avuta si de terte persoane care voluntar sau fortat in conditiile prevazute de art 49-66 C.proc.Civ. au intrat in proces:

Intervenientul principal - potrivit art 56 C.proc.Civ. dreptul acestuia de a exercita o cale de atac, inclusiv recursul, este conditionat de exercitarea ei de catre partea in interesul careia a intervenit.

Chematul in garantie - admiterea recursului chematului in garantie prin care acesta il apara pe paratul pe care l-a atras in proces, cazut in pretentii, are efect nu numai fata de recurent , in sensul ca il exonereaza de obligatia de garantie in raport cu paratul, ci si fata de parat , chiar daca el a declarat recurs , intrucat ,in urma admiterii recursului paratul inceteaza de a mai fi debitor al reclamantului. Dar ,daca chemarea in garantie s-a facut de catre parat admiterea recursului declarat de reclamant isi extinde efectele si asupra chematului in garantie acesta putand fi obligat fata de parat asa incat la judecarea recursului declarat de reclamant impotriva hotararii de respingere cererii sale trebuie citat ca intimat alaturi de parat si chematul in garantie.

Chematul in judecata

Persoana aratata ca titular al dreptului

In cazul coparticiparii procesuale fiecare coparticipat poate exercita recursul efectele acestuia rasfrangandu-se de regula exclusiv asupra coparticipantului recurent. In cazul obligatiilor solidare si indivizibile admiterea recursului promovat de unul din coparticipanti profita si celorlalti coparticipanti .

In marea majoritate partile participante au legitimare procesuala pentru ca sunt titulare de drepturi deduse judecatii. Totusi exista si unele parti care au calitate procesuala activa pentru ca legea le-a conferit aceasta calitate. Acestea sunt:

Autoritatea tutelara

Procurorul -conform art 45 alin ultim C.proc.Civ.

In materie necontencioasa- conform art 336 C.proc.Civ.- orice persoana interesata poate promova recurs.

De asemenea pot introduce recurs persoanele juridice care au dobandit de la alte persoane juridice, prin comasare sau divizare, bunuri sau drepturi aflate in litigiu, in intervalul dintre pronuntarea hotararii judecatoresti si implinirea termenului de recurs, dar exclusiv in privinta bunurilor si/sau drepturilor dobandite.

Potrivit articolului 552 C.proc.Civ. recursul impotriva ordonantei de adjudecare, singura cale de atac ordinara admisibila in aceasta materie, poate fi exercitat nu numai de catre debitorul urmarit ci si de orice alta persoana interesata.

Gerantul de afaceri poate exercita recursul dar numai sub rezerva ratificarii recursului introdus de acesta de partea in interesul careia a fost declarat.

Cel aflat in imposibilitatea de a plati -falitul- poate face si sustine recurs cand are interese contrare cu sindicul dar un recurs chiar daca este valabil introdus de acesta dar nu este sustinut de judecatorul sindic urmeaza sa fie respins. Pentru conservarea unui drept patrimonial nededus in justitie , falitul are calitatea de a intenta o actiune sau de a ataca hotararea data cu privire la acel drept , sustinerea insa in instanta a actiunii ori a mijlocului de atac apartine numai judecatorului sindic deoarece aceasta sustinere implica exercitiul drepturilor cuprinse in masa falimentara. Daca comerciantul a fost declarat in imposibilitatea de a plati , dupa moartea sa succesorii sai se pot prezenta in persoana sau prin mandatar, in locul defunctului dar nu pot avea si nu pot exercita decat aceleasi drepturi si in aceleasi conditii ca si autorul lor.

Partea se poate prezenta in recurs personal sau prin mandatar. Atunci cand in cadrul persoanei juridice exista mai multe persoane cu drept de a reprezenta oricare dintre ei are dreptul de a indeplini separat actele care se raporteaza la executarea mandatului inclusiv semnarea recursului.

Potrivit art 69 alin 2 C.proc.Civ avocatul care a asistat la judecarea pricinii chiar fara mandat poate sa exercite orice cale de atac deci si recursul impotriva hotararii date dar actele de procedura se vor indeplini numai de partea insasi iar pentru sustinerea recursului va fi necesara o noua delegatie.

Daca recursul a fost introdus de un avocat care nu a asistat partea la judecata si a fost angajat de alta persoana decat titularul dreptului, acesta trebuie sa ratifice imputernicirea data avocatului , imputernicire care poate fi expresa sau tacita, in numele sau altfel recursul va apare introdus de o persoana fara calitate.

3.Cauza recursului-motive de recurs

Recursul fiind o cale extraordinara de atac poate fi exercitat numai pentru motivele prevazute limitativ de art 304 C.proc.Civ, articol care consacra 10 motive de casare dintre care unele de nelegalitate si unele de netemeinicie:

Cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale.

Cand hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea in fond a pricinii.

Cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei alte instante.

Cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti.

Cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin 2 C.proc.Civ.

Daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut , ori ceea ce nu s-a cerut.

Cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.

Cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

Cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii.

Instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale.

Instanta nu este alcatuita conform dispozitiilor legale atunci cand completul de judecata nu este format din numarul de judecatori prevazut de lege, cand in completul de judecata s-au aflat judecatori incompatibili sau recuzabili precum si atunci cand instanta nu a fost constituita cu reprezentant al Ministerului Public, desi legea prevedea obligativitatea concluziilor sale.

a) Art 18. din Legea nr.92/1992 (modificata prin legea 142/1997) prevede ca cauzele date , potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se judeca de un singur judecator; apelurile se judeca de tribunalele si curtile de apel in complet format de 2 judecatori; recursurile se judeca de catre tribunale si curti de apel in complet format din 3 judecatori. De asemenea prin modificare Legii de organizare judecatoreasca prin O.U.G. 179/1999 cauzele privind conflictele de munca si litigiile de munca se judeca de catre un complet format dintr-un judecator si doi asistenti judiciari dintre care unul reprezinta societatile patronate si celalalt reprezinta sindicatele.

In conformitate cu art 261 pct. 1 si 6 C.proc.Civ. hotararea trebuie sa cuprinda printre altele "numele judecatorilor care au luat parte la judecata" precum si semnaturile acestora. Art 258 alin 1 C.proc.Civ. prevede ca dupa ce s-a intrunit majoritatea si s-a intocmit dispozitivul hotararii, aceasta sub pedeapsa nulitatii, se semneaza de judecatori si grefieri aratandu-se in hotarare si parerile judecatorilor ramasi in minoritate.

b) A doua ipoteza care se integreaza in contextul primului motiv de recurs vizeaza situatia in care la solutionarea cauzei a participat si un judecator incompatibil. Normele procedurale privitoare la incopatibilitate sunt de ordine publica iar solutionarea cauzei de un asemenea judecator afecteaza valabilitatea hotararii pronuntate.

c)Dispozitiile in materie de incopatibilitate pot fi invocate si atunci cand s-au incalcat normele referitoare la recuzare, daca partea a facut, in termenul prevazut de lege , o cerere de recuzare, care i-a fost respinsa si astfel cel recuzat a participat la solutionarea pricinii.

d)Ultima ipoteza care se integreaza in primul motiv se refera la neparticiparea procurorului la judecata in cazurile in care participarea sa era obligatorie potrivit legii.

Situatiile are se incadreaza in primul motiv de casare vizeaza nesocotirea unor norme de natura imperativa, astfel ca incalcarea lor poate fi invocata nu numai de recurent,

ci si de intimat, chiar dupa expirarea termenului pentru depunerea motivelor de recurs, de procuror si de instanta din oficiu.

Pronuntarea hotararii de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea pe fond a pricinii.

Acest motiv de casare este prevazut de lege in scopul respectarii principiului continuitatii dezbaterilor. Continuitatea dezbaterilor implica o singura conditie si anume ca hotararea sa fie pronuntata de judecatorii care au participat la solutionarea cauzei nerespectarea acestei exigente constituind motiv de nelegalitate si atrage dupa sine casarea hotararii atacate.

Conditia de a fi aceeasi judecatori nu se cere pe parcursul judecatii, atunci cand procesul se amana in vederea administrarii sau completarii probelor ori a rezolvarii unor exceptii, pentru ca judecatorii in fata carora s-a dezbatut fondul pricinii s-au bazat la pronuntare pe dovezile si materialul consemnat in scris de judecatorii care au compus instanta la sedintele anterioare

Acest motiv de casare a hotararii judecatoresti este de ordine publica, astfel ca poate fi invocat de catre oricare dintre parti, de procuror si chiar de instanta din oficiu.

Hotararea s-a dat cu incalcarea competentei altei instante

Conform art,105 alin ultim C.proc.Civ. care prevede ca "actele de procedura

indeplinite de un judecator necompetent sunt nule", pronuntarea unei hotarari de catre o instanta care nu este competenta constituie evident un caz de nulitate neconditionata a hotararii. Desfiintarea acesteia poate fi ceruta de catre partea interesata sau de catre procuror.

Textul art.304 pct.3 C.proc.Civ. nu distinge intre competenta absoluta si competenta materiala sau teritoriala, partile avand posibilitatea de a se plange pe calea recursului atat in cazul nesocotirii normelor de competenta generala cat si a celor de competenta materiala sau teritoriala.

Conditiile in care va putea fi invocat acest motiv de recurs sunt diferite dupa cum s-au incalcat norme imperative sau norme dispozitive de competenta.

Incalcarea "competentei absolute"(competenta generala, competenta materiala si competenta teritoriala exclusiva) reglementata de norme imperative- poate fi invocata de orice parte interesata, de procuror sau de instanta din oficiu, in orice faza a procesului, chiar direct in recurs.

Incalcarea "competentei relative"(competenta teritoriala cu exceptia cazurilor cand este exclusiva) -reglementata prin norme dispozitive- trebuie invocata , sub sanctiunea decaderii, in limine litis, deci la prima de zi de infatisare in fata primei instante si inainte de a intra in dezbateri si numai daca prima instanta si apoi instanta de apel au respins exceptia de necompetenta relativa se va invoca aceeasi exceptie pe calea recursului.

4. Instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti.

Acest motiv de casare se suprapune in mod nejustificat cu unul din motivele recursului in anulare (art,330 pct 1 C.proc.Civ) deoarece ambele texte folosesc aceeasi sintagma: "depasirea atributiilor puterii judecatoresti". Totusi pana la etapa irevocabilitatii se exercita recursul ordinar, iar dupa aceasta etapa recursul in anulare. Depasirea atributiilor puterii judecatoresti reprezinta o situatie grava de natura a infrange principiul separatiei puterilor in stat fiind daunatoare interesului public. Acest motiv de casare a figurat si in legile Curtii de Casatie ( art 30 pct 7, teza a II-a : "ori au savarsit un exces de putere in sensul ca au trecut in atributiunile altei puteri constituite in Stat";) precum si in Codul de procedura civila din 1948 (art 304 -pct 4- : "cand instanta a depasit puterea ce ii este data prin lege ").

Instanta savarseste acest "exces de putere" atunci cand fie pronunta o hotarare judecatoreasca fara nici o competenta in acea problema, fie chiar si numai cand ea savarseste orice alt act de procedura in afara prerogativelor recunoscute instantelor prin lege.

In doctrina recenta s-a considerat ca depasirea atributiilor puterii judecatoresti se concretizeaza intr-o imixtiune a instantei de judecata in "sfera activitatii executive sau legislative , asa cum a fost consacrata de Constitutie sau de o lege organica" ea" savarsind acte care intra in atributiile unor organe apartinand altei autoritati constituite in stat , decat cea judecatoreasca. Aceasta s-ar putea produce in una din urmatoarele forme:

Instanta savarseste un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative il poate face.

Consfinteste , cu valoare legala, texte abrogate.

Contesta puterea legiuita a altor texte.

Critica pe legiuitor.

Aplica o lege adoptata, inaintea intrarii ei in vigoare

Se pronunta pe cale de dispozitii generale

In concluzie acest motiv de casare nu poate fi confundat cu cel privitor la incalcarea competentei unei alte instante. Deosebirea dintre cele doua motive este fundamentala deoarece motivul prevazut de art 304 pct.3 C.proc.Civ vizeaza nesocotirea normelor de procedura privitoare la atributiile judecatoresti din cadrul aceluiasi sistem sau in raport cu alte organe avand sarcini jurisdictionala, iar cel prevazut de art 304 pct.4 C.proc.Civ. vizeaza respectarea unor competente constitutionale in cadrul intregului sistem al autoritatilor statale si implicit salvgardarea principiului separatiei puterilor in stat.

5.Cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin 2 C.proc.Civ.

Motivul de casare prevazut de art 304 pct.5 C.proc.Civ. vizeaza nereguli de ordin procedural si care sunt sanctionate cu nulitatea de art 105 alin. 2 C.proc.Civ. care prevede: "actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor anume prevazute de lege vatamarea se presupune pana la dovada contrarie".

Art 105. alin 2 C.proc.Civ. reglementeaza un al doilea caz de nulitate a actelor de procedura care, la randu-i vizeaza doua aspecte:

Indeplinirea actului de procedura cu neobservarea formelor legale, adica, in sens generic cu incalcarea regulilor de desfasurare a procesului civil, indiferent daca aceste forme privesc elementele exterioare ale actului, extrinseci ,sau pe cele interioare, intrinseci, precum si indiferent daca formele respective sunt reglementate de norme imperative sau dispozitive, prin norme onerative sau prohibitive .

Indeplinirea formelor de procedura de catre un functionar incompetent.

Astfel rezulta ca motivul de recurs prevazut de art 304 pct 5 C.proc.Civ. include de

fapt toate celelalte incalcari ale normelor procedurale cum ar fi : nesemnarea cererii de

chemare in judecata , neregulata citare a uneia dintre parti , nesemnarea cereri reconventiale , nesocotirea principiului publicitatii, oralitatii, contradictorialitatii etc.

Sub aspectul posibilitatii invocarii in recurs a incalcarii formelor de procedura urmeaza a se distinge potrivit clasificarii finaliste, intre nulitatile absolute si relative.

Nulitatea absoluta -se conformeaza regimului procedural prevazut de art 108 C.proc.Civ. si vor putea fi invocate de oricare dintre parti, de procuror si de instanta de recurs din oficiu.

Uneori desi au fost incalcate norme imperative, neregularitatea nu poate fi invocata in recurs. Din coroborarea art. 162, 305 si 306 C.proc.Civ. rezulta ca nulitatea absoluta nu poate fi invocata pentru prima oara in fata instantei de recurs , daca pentru dovedirea ei este nevoie de administrarea altor probe decat cele aflate la dosar sau a inscrisurilor noi, depuse direct in fata instantei de recurs , astfel incat partea va fi nevoita, in cazurile si conditiile prevazute de lege, sa recurga la calea contestatiei in anulare.

Nulitatea relativa- stau la dispozitia partii care are interes sa le invoce - partea ocrotita de norma incalcata, daca ea insasi nu este in culpa pentru neregularitatea actului si daca in conditiile legii, a invocat-o in fata instantei a carei hotarare se ataca, iar aceasta a respins-o sau a omis sa se pronunte asupra ei exceptand desigur acele neregularitati care nu pot fi invocate pentru prima data decat in fata instantei de recurs.

6.Instanta a acordat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut

Cel de-al saselea motiv de recurs cuprinde doua ipoteze distincte: un caz de plus petita, cand instanta a acordat mai mult decat s-a cerut si un caz de extra petita , cand instanta s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut. In cazul de minus petita, cand instanta s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, partea poate sa faca in conditiile art 281 (2) C.proc.Civ., cerere pentru completarea hotararii desi inainte de modificarea art 304 pct.6 C.proc.Civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 era prevazut ca un motiv de recurs.

Acest motiv de recurs are ca finalitate respectarea principiului disponibilitatii procesuale. In practica judiciara este facuta insa si o subtila distinctie : erorile de ultra petita sau extra petita dau loc la calea de atac a revizuirii numai daca au fost comise involuntar, instanta fiind invitata sa-si repare eroarea, cand viciul de ultra petita sau extra petita nu a fost involuntar, el fiind chiar motivat in cuprinsul hotararii, atunci partea nu are decat cale de atac la instantele superioare, in contra hotararii in chestiune.

7.Hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina ori ea cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.

Desi aparent am fi in prezenta unor motive distincte, in realitate este vorba de ipoteze deosebite ale aceluiasi motiv de casare- nemotivarea hotararii- deoarece astfel trebuie calificata si o hotarare care nu este motivata si una care cuprinde motive contradictorii sau straine pricinii. Motivarea hotararii este de regula expresa aratandu-se motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor ori mijloacele lor de aparare, motivarea constituind pentru parti o garantie puternica impotriva arbitrariului judecatorilor , iar pentru instantele superioare un element necesar in exercitarea controlului declansat prin caile de atac. Motivarea poarte fi si implicita, prin admiterea unui mijloc de aparare care justifica respingerea altui mijloc, deoarece mijlocul de aparare respins nu poate coexista cu cel admis.

Constituie motiv de casare nu numai inexistenta motivarii dar si insuficienta ei. De asemenea simplele afirmatii in considerentele hotararii de genul "inutil"," neconcludent", "sicanator" etc sau referirile la textele de procedura ori de drept substantial in termeni cu totul generali : " nu corespunde scopului motivarii si echivaleaza cu o nemotivare". Uneori se poate recurge si la o motivare subsidiara, care subzista si poate prezenta interes numai in masura in care motivul principal este convingator si pertinent. Daca motivul principal este suficient pentru a sustine justetea hotararii , pentru validitatea acesteia ramane indiferent faptul daca motivul subsidiar este eronat. Uneori o motivare gresita in drept poate duce la casare pentru nemotivare, fie pentru ca s-a invocat un text de lege strain de obiectul pricinii fie ca s-a invocat un principiu de drept care nu are nici o legatura cu pricina ajungandu-se astfel la o solutie cu totul gresita.

Este important de retinut ca judecatorul are obligatia sa motiveze solutia data fiecarui capat de cerere iar sa nu raspunda separat diferitelor argumentari ale partilor care sprijina aceste capete de cerere, astfel incat nu constituie motiv de casare faptul ca nu s-a raspuns la fiecare argument.

8.Instanta interpretand gresit actul juridic a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

Potrivit art 969 C. Civ. "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante" si prin urmare judecatorului nu ii este permis sa treaca peste termenii conveniti de parti in contract, stabilind alte drepturi ori obligatii, interpretand gresit actul de vointa al partilor sau atribuindu-i alte inteles decat cel voit de parti ori denaturand intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia. Instanta nu va putea ignora sau modifica o clauza contractuala dar pentru a dispune executarea fortata a contractului ea poate si uneori trebuie sa-l interpreteze.

Este necesar ca sa se distinga intre "interpretarea" actului si "calificarea" lui. Regulile de interpretare a clauzelor echivoce, confuze sau a celor contradictorii pe care le cuprinde contractul sunt prevazute in art.978-979, 980, 983-984 din Codul Civil. Interpretarea contractului apartine instantei de fond. Instanta de recurs poate fi implicata numai atunci cand ca urmare a interpretarii gresite a actului s-a ajuns la schimbarea naturii acestuia sau a intelesului vadit neindoielnic. Prin urmare rezulta doua principii in materie:

1)Daca clauzele unei conventii sunt clare si precise judecatorul trebuie sa le aplice in litera lor.
2)Daca clauzele sunt indoielnice judecatorul are dreptul ca pe cale de interpretare sa stabileasca sensul si scopul urmarit de parti prin conventia incheiata (art 977 C. Civil).Art 304 pct 8 C.proc.Civ. nu se refera insa numai la conventii ci vizeaza sfera larga a "actelor juridice" deduse judecatii , deci chiar a unui act juridic unilateral. In acest caz instanta ar fi culpabila cand schimba "natura actului" ori atunci cand schimba "intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia".

Motivul de casare bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecatii trebuie sa precizeze actul pretins denaturat si in ce consta denaturarea lui, o simpla afirmatie facuta in acest sens nefiind suficienta pentru a se decide casarea.

9.Hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita legii.

Acest motiv de recurs vizeaza esentialmente nelegalitatea hotararii atacate si contine doua ipoteze distincte:

a)Hotararea este lipsita de temei legal

b)Hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Prima ipoteza se poate ivi in acele situatii in care din modul de redactare a hotararii nu se poate stabili daca legea s-a aplicat corect sau nu. Lipsa de temei legal nu trebuie confundata cu violarea legii sau cu nemotivarea. Lipsa de baza legala a hotararii inseamna absenta unei norme juridice care sa poata constitui premisa majora a silogismului **** judiciar fata de solutia data. Astfel urmeaza a se constata doua lucruri:

-ca hotararea. nu este motivata in drept.

-ca nu exista in legislatia in vigoare o norma juridica aplicabila ca premisa majora pentru concluzia la care s-a ajuns in speta.

A doua ipoteza subsumeaza toate cazurile de incalcare sau aplicare gresita a legii. In acest sens pot fi date o serie de exemple cum ar fi :interpretarea eronata a unui text legal, aplicarea unor norme generale in locul unor norme speciale sau invers, aplicarea unor norme juridice desi acestea nu au tangenta cu cazul etc. Acest motiv de casare se refera la nesocotirea normelor de drept. Datorita faptului ca Legiuitorul foloseste in art 304 pct 9 C.proc.Civ. conceptul de lege trebuie avute in vedere si incalcarea sau aplicarea gresita a unei norme juridice prevazuta intr-o ordonanta guvernamentala sau in orice act normativ.

10. Instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii.

Instantei de fond nu ii este ingaduit sa ignore existenta unor mijloace de aparare sau a unor dovezi hotaratoare pentru dezlegarea pricinii. Examinarea acestora este si o cerinta determinata de necesitatea realizarii unei judecatii impartiale si cu respectarea tuturor garantiilor procesuale. Pentru a se putea obtine casarea hotararii in temeiul art 304 pct 10 C.proc.Civ. trebuie indeplinite cumulativ unele conditii care rezulta din textul prezentului articol si ele vizeaza:

- nepronuntarea instantei asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate- de aici rezultand ca legea are in vedere un mijloc de aparare propus sau o dovada administrata de instanta. Prin urmare daca partea interesata nu a propus in conditiile legii mijlocul de aparare nu mai are deschisa aceasta cale de atac in temeiul art 304 pct 10 C.proc.Civ. In ceea ce priveste mijloacele de aparare legea nu cuprinde nici o limitare astfel ca in continutul acestora se integreaza atat apararile de drept material (ex. plata) cat si cele de drept procesual (ex. netimbrarea actiunii ).Mai trebuie precizat faptul ca nu exista omisiune- in sensul prevazut de acest articol -cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere.

-mijlocul de aparare sau dovada administrata sa fi fost, astfel cum precizeaza testul la care ne referim, "hotaratoare pentru dezlegarea pricinii". Un astfel de mijloc de aparare exista atunci cand poate conduce la o alta solutie decat cea care s-ar pronunta in locul lor. De ex: nepronuntarea asupra mijlocului de aparare bazat pe prescriptie, nepronuntarea asupra compensatiei, nepronuntarea asupra apararii debitorului etc. Trebuie avute deci in vedere atat apararile de fond cat si exceptiile procedurale, precum si daca este cazul orice fel de dovada administrata.

Acest motiv de recurs nu trebuie confundat cu nemotivarea hotararii deoarece art.304 pct 10 C.proc.Civ. are in vedere situatia in care instanta a ignorat un mijloc de aparare iar nemotivarea apare atunci cand instanta retine sau inlatura un mijloc de aparare, ori o dovada , fara a arata insa si motivele unei atare optiuni.

Un atribut important al recursului este acela de a constitui o cale de atac nedevolutiva, intrucat in principiu nu determina o rejudecare de fond a cauzei. De la aceasta regula exista o exceptie prevazuta de art 304 ¹ C.proc.Civ. conform careia recursul declarat impotriva unei hotarari care, conform legii nu poate fi atacata pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevazute de art 304 C.proc.Civ. instanta avand posibilitatea de a examina cauza " sub toate aspectele". Prin urmare se poate vorbi in aceasta din urma ipoteza de efectul devolutiv al recursului.

O a doua ipoteza este prevazuta de art 77² din Legea 94 /1992 privind organizarea si functionarea Curtii de conturi.