EMLP in dreptul civil

EMLP in dreptul civil

O intrebare pe care ne-am pus-o a fost cand trebuie instituita protectia civila - dementa senila se instaleaza gradual - aparitia lacunelor de memorie justifica instalarea curatelei si sau a tutelei? Din literatura si din studiul nostru a reiesit ca numai 10% din bolnavii cu dementa de indiferent ce origine, au capacitatea de exercitiu afectata in mod major si definitiv la mai putin de un an de la stabilirea diagnosticului. 25% din pacienti vor avea capacitatea de exercitiu afectata la un interval de timp de 1 la 3 ani de la stabilirea diagnosticului in timp ce 65% din bolnavi vor avea capacitatea de exercitiu afecatata definitiv la 3 si mai multi ani de la stabilirea diagnosticului. In acelasi timp insa numeroase studii de patologie cerebrala au demonstrat ca si la batrani care nu au avut diagnostic de dementa Alzheimer si care au decedat de o alta cauza, se pot pune in evidenta placi de tip neuritic (col Bielchowski silver) fapt ce permite stabilirea unei prezumtii de Alzheimer in 60% din cazurile evaluate - varsta medie la momentul expertizei - 84 de ani, la momentul decesului 86 de ani (Schneider si Bennet, Neuropathology of older persons without cognitive impairement from two community based studies, Neurology, 2006, 66, 1837-1844). Concluzia este clara - lipsa unui diagnostic clinic de incompetenta nu este echivalent cu lipsa unei afectiuni care se poate instala rapid sau poate preexista dar care datorita capacitatii compensatorii majore a creierului poate sa nu fie evidenta in momentul examinarii.

Iata argumente stiintifice suplimentare pentru stabilirea unei instante civile capabile sa inteleaga si sa expertizeze cazurile de competenta civila si de capacitate de exercitiu.

In cazul expertizei in civil situatia este mai complexa deoarece se pune problema mai putin de aparare a societatii impotriva unei posibile agresiuni dar de a proteja un bolnav impotriva unor abuzuri sociale sau culturale (inclusiv stigmate sociale) in fata carora batranul nu se poate apara. Trebuie reafirmate urmatoarele principii clare:

nu orice diagnostic de boala neurologica la batran este echivalent cu incompetenta si cu instituirea masurilor de protejare sociala;

nu orce parere diferita sau credinta spirituala inseamna in mod obligatoriu incompetenta

Incompetenta civila este legata ca si discernamantul penal de un act, de o situatie clara si este foarte rara situatia cand incompetenta este globala (dar exista in formele de boala avansate).

Stabilirea cu usurinta a unui diagnostic de incompetenta duce la incalcarea flagranta    a capacitatii de autodeterminare si prezumptiei juridice de capacitate legata de existenta unei persoane.

Diagnosticul de capacitate de exercitiu (existenta) stabileste capacitatea unui batran de a intelege faptele si contextul general,

intelege fapte si actiuni particulare

Accepta consecintele specifice care decurg din aceste actiuni si are o justificare coerenta pentru actiunile si inactiunile sale.

Este foarte dificil sa accepti mai ales pentru persoane varstnice care nu au un diagnostic de dementa stabilit de o perioada de timp lunga ca au devenit incompetenete brusc. Faptele si actiunile lor trebuiesc sa fie analizate in contextul general, trebuiesc cantarite in functie de contextul particular si faptele trebuiesc asociate cu diferite rezultate la teste expertale specifice, standardizate la nivelul unei populatii avand caracteristici socio-culturale similare cu cele ale expertizatului. Pacientul este chemat sa ia decizii privind statusul financiar si legal, tratamentele si ingrijirile medicale la care are acces, comportamentul social general si functiile corporale specifice.

Experienta altor tari (Marea Britanie, Franta, US si Canada) a demonstrat ca o instanta speciala antrenata in evaluarea capacitatii de exercitiu este mult mai eficienta decat o instanta ordinara pusa in situatia de a accepta unele concluzii medico-legale aflate de multe ori la limita normalului. In acest sens Marea Britanie este cea care a instituit o instanta speciala (2005) si rapoartele publicate in legatura cu acesta instanta civila sunt extrem de impresionante (realizand o protectie a incompetentilor in proportie de peste 80%, cu o evaluare a fiecarui caz in timp real si o eroare de diagnostic de sub 3%).

In acest sens propunem si noi elaborarea unei "Legi privind capacitatea mentala" care sa se adreseaza urmatoareleor categorii de pacienti:

Bolnavi psihici avand diagnostice de boala bine stabilte si mai presus de orice dubiu.

Persoanelor confuze datorita unor circumstante specifice (toxice, boli diferite) sau inconstiente

Varstnicilor avand dificultati de adaptare si de intelegere

Persoanelor muribunde

Persoanelor aflate in incapacitate totala de comunicare

Scopul legii capacitatii mentale este de a crea un cadru juridic protectiv care sa asigure un surplus de protectie celor mentionati fara a le diminua drepturile. Legea capacitatii mentale sa se subordoneaza prevederilor constitutionale, ale Codului Penal, de Procedura Penala ale Codului Civil si de Procedura Civila precum si legii 487 din 2002. Legea se adreseaza persoanelor avand capacitate legala de exercitiu in sensul stabilit de Codul Civil si Codul Familiei din Romania.

Legea capacitatii mentale poate pleca de la 7 principii fundametal acceptate de corpul medical international si care nu contravin in nici un fel legislatiei nationale:

principiul prezumtiei starii de capacitate mentala,

asigurarii suportului unei decizii proprii si eclerate (luminate)

deciziile ciudat si sau excentrice nu sunt automat consecinta unei stari de incapacitate si decizia de a interveni in sprijinul unei persoane trebuie bazata pe o suita de fapte si expertize mai presus de orice indoiala.

Interesul persoanei trebuie sa primeze intotdeauna

Restrictiile sociale civile si sau penale trebuiesc minimizate pe cat posibil si revizuite

Elaborarea unei noi culturi de ingrijiri medicale trebuie instituita si care trebuie sa tina de asemena cont de starea de capacitate a pacientului (uneori paternalismul deciziilor medicale trebuie acceptat in ideea maximizarii binelui pacientului)

Principul adoptarii universale si neimpuse a legii capacitatii mentale de catre toti cei care practica medicina si au in ingrijire pacienti care sunt incompetenti sau care pot deveni incompetenti

Legea propusa are in vedere deciziile financiare, legale dar si deciziile medicale specifice (end of life like sau tratamente eroice).

In plus legea ar putea propune in mod clar cine ar fi capabil sa ia decizii pentru pacient si ce fel de decizii sunt considerate ca avand nevoie de un suport legal suplimentar (financiare si de la ce sume, tratamente, donare de tesuturi si organe, etc).Aspectul cel mai important al acestei legi ar fi dat de introducerea repsonsabilitatii pentru decizia luata a persoanei care va implementa decizia (curator, tutor, medic, etc) iar acest lucru va fi judecat de instanta in sensul interesului pacientului.

Legea va introduce si un document decizional pe termen lung pe care orice persoana poate sa-l semneze cat timp este competenta (lasting power of attorney) care sa poata fi contrazis numai in situatii foarte specifice si clare.

DR. DRIMA EDUARD