Raspunderea internationala a statelor

Raspunderea internationala a statelor, forma de aplicare a institutiei raspunderii in dr international, presupune ca orice incalcare a unei obligatii decurgand dintr-o norma de dr international declanseaza raspunderea autorului incalcarii si obligatia acestuia de a repara eventualul prejudiciu. Ea intervine in 2 situatii distincte: raspunderea pt fapte sau acte ilicite dpdv international su raspunderea pt consecinte prejudiciabile decurgand din activitati neintrzise de dr international.

1.1.Elementele raspunderii international ale statului pt fapte ilicite sunt: conduita ilicita, deci incalcarea unei norme de dr; si imputabilitatea acestei conduite unui subiect de dr international; doctrina si o parte a practicii anerioare Proiectului Comisiei de Dr International privind raspunderea statelor pt fapte international ilicite adauga si un al 3 element al raspunderii international a staelor pt fapte ilicite = prejudiciul.

1.2.Imprejurari care exclud caracterul ilicit al faptei. Definit ca o violare a unei obligatii international, faptulilicit poate, in anumite imprejurari, sa-si piarda acest caracter, avand dr consecinta exonerare de raspundere a autorului. Imprejurarile exoneratoare pot decurge din conduita victimei sau pot fi independente de vointa acesteia. In prima categorie sunt incluse: a)Consimtamantul victimei poate sa blocheze declansarea raspunderii. Acest consimtamant tb sa fie expres si valabil exprimat, sa fie prealabil comiterii faptului si sa nu priveasca incalcarea unei norme imperative de dr international; b)Legitima aparare. Actiunile unui stat, neconforme cu dr international, nu pot constitui temeiul raspunderii international a acelui stat, daca au fost intreprinse in legitima aparare, deci ca raspuns la actele ilicite ale altui stat indreptate impotriva sa. Primul care a determinat prin actele sale ilicite reactia de legitima aparare a statului victima nu poate astfel invoca ilicitatea conduitei acestuia; c)Contramasurile reprez actiuni neconforme cu dr international, dar legitime, intrucat sunt luate de un stat ca raspuns la o conduita ilicita a altui stat impotriva sa. Din cea de-a 2 categorie fac parte: a)Forta majora reprez un eveniment imprevizibil si insurmontabil care apus statul in situatia de a nu respecta o obligatie asumata pe plan international; b)Starea de primejdie e situatia un care un stat decide, in mod deliberat, incalcarea unei obligatii international in fata uunei primejdii care ameninta interese majore ale cetatenilor sai; c)Starea de necesitate reprez un ansamblu de masuri luate de catre un stat atunci cand considera ca interesele sale fundamantale sunt in pericol.

Sect 2. Imputabilitatea conduitei ilicite.

2.1.Actele autorit pub reprez actele statului. Aceste acte sunt comise de fapt de catre pers fizice care actioneaza in calitatea lor oficiala. Statele raspund pt actele organelor lor legislative, ale adm centrale sau locale si ale organelor judecatoresti, daca prin acestea se incalaca o obligatie international a sa, si chiar pt acte ale particularilor, in anumite conditii.

Sect. 3. Producerea unui prejudiciu. Pt a fi luata in considerare producerea unui prejudiciu tb sa fie indeplinite anumite conditii: sa existe un raport de cauzalitate intre conduita ilicita si prejudiciul rezultat; prejudiciul sa fie individualizat, sa afecteze un subiect de dr international determinat. Prejudiciul cuprinde orice paguba atat materiala cat si morala, rezultand din faptul ilicit al unui stat. Deci poate fi material sau moral, dar si direct sau mediat. Prejudiciul e mediat atunci cand victima nu e statul sau unul dintre organele ori agentii sai, ci per fizice sau juridice de dr intern. Acestea, nefiind subiecte de dr international, nu pot actiona direct statul autor de prejudiciu, pt repararea acestuia. Doar statul national al victimei, in numele protectiei diplomatice, pe care decide sa o acorde acesteia, poate sa-si asume plangerea individuala si sa o transforme intr-un raport intre stat. Un stat poate invoca, in numele protectiei diplomatice, raspunderea international a altui stat, numai cu indeplinirea, cumulativa, a urmatoarelor conditii: statul tb sa dovedeasca ca faptul celuilalt stat, care a prejudiciat interesele cetatenilor sai, reprez o incalcare a unei norme de dr international; protectia diplomatica nu poate fi exercitata decat in favoarea propiilor nationali, pers fizice/jurid; epuizarea cailor de recurs interne disponibile impotriva statului caruia i se pretinde repararea prejudiciului; statul protector tb sa verifice daca prejudiciul pretins de pers particualare nu s-a produs ca urmare a propiei lor conduite ilicite.

3.1.Formele de reparare a prejudiciului sunt: 1.Restituirea in natura urmareste restabilirea, atunci cand e posibil, a situatiei anterioare care ar fi xistat daca faptul ilicit nu s-ar fi produs; 2.Repararea prin echivalent(despagubirile) e forma cea mai des utilizata de reparare a prejudiciilor, atat materiale cat si morale. De regula despagubirile tb sa acopere atat pierderea efectiv suferita cat si castigul nerealizat; 3.Satisfactia e forma specifica de reparare a prejudiciilor morale si consta in prezentarea de regrete si scuze oficiale sau in simpla constatare, in cuprinsul unei hotarari a unei instate international, arbitrale sau judecatoresti, a unei incalcari a normei international.

Sect.4.Raspunderea statelor pt consecintele prejudiciabile rezultand din activitati neinterzise de dr international.

4.1.Raspunderea pt risc. Ca urmare a progreselor in domeniul stiintei si tehnicii, anumite activitai desfasurat pe teritoriul unui stat pot produce daune pe teritoriul altui stat, fara ca aceste activitati sa aiba caracter ilicit dpdv al dr international. Gravitatea pericolului si intinderea prejudiciilor pe care aceste activitati sunt susceptibile sa le produca au condus in dr international la admiterea raspunderii pt risc. Specificul acestui tip de raspundere consta in faptul ca principiul riscului nu e recunoscut ca temei general al raspunderii statelor, dar e luat in considerare in regimuri particulare de raspundere stabilite prin conventii international privitoare la anumite categorii de activit. S-au avut in vedere conventii international in 3 domenii de activitate care prezinta un grad inalt de periculozitate: utilizarii pasnice ale energiei nucleare; poluarea cu hidrocarburi si alte substante poluante; lansarea de obiecte in spatiul cosmic.