Efectele divortului asupra relatiilor

patrimoniale dintre soti

Intre soti inceteaza si raporturile patrimoniale ce au aparut ca efect al casatoriei, cu exceptia acelora care se pot naste intre ei, pe data desfacerii casatoriei, in temeiul legii sau pe cale conventionala:

Incetarea obligatiilor de a suporta cheltuielile casniciei.

Incetarea obligatiei reciproce de sprijin material.

Incetare obligatiilor de intretinere si nasterea unor obligatii legale de intretinere intre fostii soti.

Efectele divortului cu privire la locuinta comuna a sotilor.

Efectele divortului cu privire la dreptul de mostenire.

Efectele divortului cu privire la bunurile comune.

Sectiunea 1- Incetarea obligatiei de a suporta

cheltuielile casniciei

Art. 26 C. fam. Prevede: " sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia la cheltuielile casniciei".

Notiunea de cheltuieli ale casniciei este susceptibila de doua intelesuri:

-un sens restrans- cheltuielile pentru gospodarirea in comun a sotilor;

-un sens larg- cheltuielile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea profesionala a copiilor si cele necesare pentru intretinerea sotului aflat in nevoi din cauza unei incapacitati de a munci.

Deci, aceasta obligatie prevazuta in sens larg cuprinde alte doua obligatii distinct reglementate de lege- obligatia de intretinere dintre soti (86 C. fam. ) si obligatia unilaterala a parintilor de a-si intretine copii minori (107 C. fam. ). Prima obligatie este permanenta si neconditionata, iar a doua inceteaza in principiu la majorat deoarece legea prezuma starea de nevoie numai pe timpul minoritatii.

Obligatiile exista chiar si in situatii de exceptie cand sotii nu traiesc si nu gospodaresc impreuna.

Cheltuielile de casnicie sunt cele necesare acoperirii nevoilor obisnuite, normale ale casniciei si acestea variaza in functie de diferitele casnicii.

Aceste cheltuieli se acopera din bunurile proprii si din cele comune.

Munca depusa in gospodarie pentru cresterea copiilor constituie un aport al femeii la sarcinile gospodariei.

De asemenea, oricare din soti poate introduce actiune impotriva celuilalt pentru a-l obliga la suportarea acestor sarcini.

Din momentul in care casatoria este desfacuta, nu mai exista nici cheltuieli necesare pentru mentinerea ei.

Sectiunea 2 - Incetarea obligatiei de sprijin material reciproc

Inceteaza deci, obligatia prevazuta in art. 2 C. fam. ,adica fostii soti nu mai sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin material.

Obligatia de sprijin material este o indatorire care include obligatia de a intretine si de a acorda cheltuielile necesare casniciei sau este orice forma de asistenta materiala ce ar aparea necesara in raportul dintre soti.

Aceste doua indatoriri- obligatia de a suporta cheltuielile casniciei si obligatiile de sprijin material- au anumite caracteristici comune: ambele sunt enuntate de lege, sunt obligatii care se intrepatrund ceea ce face ca implinirea uneia sa duca la implinirea celeilalte.Aceste obligatii se indeplinesc prin coabitare, prin gospodarire in comun.

Sectiunea 3- Incetarea obligatiei de intretinere intre soti si nasterea unor obligatii de intretinere intre fostii soti

Conform art. 86 C. fam. Sotii isi datoreaza intretinere reciproca. Odata desfacuta casatoria sotii nu mai sunt obligati la intretinerea celuilalt sot, ci apare obligatia legala de intretinere intre fostii soti.

Conditiile in care exista obligatia de intretinere:

a)Starea de nevoie este situatia in care se gaseste fostul sot de a nu-si putea procura cele necesare traiului (alimente, locuinta, imbracaminte, medicamente).

Paratul care primeste pensie (de batranete sau de invaliditate) se poate afla in stare de nevoie partiala.

Continutul notiunii de stare de nevoie se modifica pe masura ce se ridica nivelul general de trai din tara noastra si aceasta stare de nevoie se aprecieaza si in raport de nivelul de trai al fostului sot, avut in timpul casatoriei.

b)Incapacitatea de munca poate proveni din boala sau din batranete.Ea poate fi totala sau partiala.

c)Incapacitatea de munca trebuie sa fi survenit inainte de casatorie, in timpul casatoriei, dar nu intereseaza daca incapacitatea de munca se datoreaza ori nu unei imprejurari in legatura cu casatoria si poate surveni in decurs de un an de la desfacerea casatoriei, dar in acest caz, ea indreptateste la pensia de intretinere numai daca se datoreaza unei imprejurari in legatura cu casatoria(ex: fosta sotie naste copilul conceput in timpul casatoriei si, datorita nasterii, ramane cu o incapacitate de munca).

d)Cel care solicita pensia de intretinere trebuie sa fi avut o comportare corespunzatoare regulilor de convietuire sociala.

e)Fostul sot care solicita intretinerea sa nu se fi casatorit.Recasatorirea duce la pierderea dreptului de a primi intretinerea, dar nu si la incetarea obligatiilor de a o acorda.Principial, fostul sot debitor nu poate fi scutit de obligatiile de intretinere in cazul in care nu are venituri din munca, sau alte bunuri, dar este capabil de a munci.Practica judecatoreasca a stabilit ca intinderea intretinerii se stabileste in raport de nivelul de trai al debitorului(posibila ancheta sociala).

Sectiunea 4- Efectele divortului cu privire la locuinta comuna a sotilor

Legislatia locativa actuala are ca obiect doua feluri de locuinte:

-locuinte din fondul locativ de stat, in prezent proprietatea statului, unitatilor administrativ-teritoriale, regiilor autonome sau societatilor comerciale,cu capital majoritar de stat;

-locuinte proprietate particulara. In privinta acestor locuinte, legislatia locativa(Lg. 5/'93) este aplicabila numai daca sunt in mediul urban.Locuintele in mediul rural au fost si sunt supuse inchirierii potrivit dreptului comun.

Instanta care pronunta divortul va hotari care dintre soti va avea beneficiul contractului privitor la locuinta. Au un drept propriu ce rezulta din contract cei care vor fi prevazuti nominal in contractul de inchiriere-sotii, copiii si parintii sotilor.Chiria se stabileste in functie de aceste persoane.

Au un drept locativ subordonat:sotul unui membru din familie si copiii nascuti din casatoria membrului familiei.

In functie de aceste dispozitii distingem dupa cum sotii sunt chiriasi, proprietari sau coproprietari.

Sotii sunt chiriasi

Locuinta comuna se imparte daca acest lucru este posibil. Daca nu, se aplica art. 22:

1)Conform intelegerii sotilor, dar trebuie avut in vedere interesul minorului;

2)Daca nu, sotul caruia I s-au incredintat copiii(nu se distinge intre copii dintr-o casatorie anterioara si copii din casatoria care se desface, copii din afara casatoriei si copii din casatorie).

Imprejurarea ca textul art. 22 se refera la atributiile beneficiarului contractului de inchiriere nu este de natura sa duca la concluzia ca, in toate cazurile acest beneficiu urmeaza a fi acordat exclusiv unuia dintre soti.

3) Daca nu exista copii si sotii nu s-au invoit, locuinta se atribuie celui care a obtinut divortul.

4) In toate celelalte situatii va decide instanta.

Daca ambii soti sunt vinovati de desfacerea casatoriei, din casatorie nu au rezultat copii si locuinta nu este susceptibila de a fi impartita, instanta nu poate fi arbitrara ci trebuie sa-si gaseasca suportul legal si moral in anumite imprajurari, obiective, de natura sa formeze convingerea ca sunt expresia dreptatii si echitatii. Astfel, trebuie sa se aiba in vedere culpa mai mare sau mai mica in destramarea familiei, starea sanatatii sotilor, posibilitatile lor de a obtine o alta locuinta, precum si orice alte elemente de natura a contribui la rezolvarea cat mai echitabila a intereselor partilor.

Exista si situatii atipice de atribuire a locuintei. Este cazul renuntarii care trebuie sa fie neechivoca.

Exista si situatii speciale cand sotii sunt chiriasi, cand raportul de locatie este accesoriu al contractului de munca.

Unul dintre soti este proprietar

Apartamentul proprietate personala a unuia dintre fostii soti nu poate fi atribuit nici in intregime, nici partial, sotului neproprietar. Dar instanta poate, din oficiu, sau la cerere sa-l oblige pe proprietar la asigurarea unei locuinte corespunzatoare in apartamentul sau sau in alta localitate sotului neproprietar.

Sotii sunt coproprietari sau proprietari in devalmasie

Impartirea si atribuirea locuintei poate avea loc in cadrul actiunii de divort sau prin un partaj ulterior. Instanta, la cerere, poate lua aceasta masura si provizoriu.

Noua reglementare (Lg. 114/1996 modificata si completata de O.U. 40/1997) nu limiteaza drepturile locative la membrii femiliei titularului din contract. Din articolul 27 Lg. 114/1996 mai rezulta ca, sotul, sotia, descendentii si ascendentii, dobandesc drepturi locative prin simpla locuire cu titularul de contract, in schimb alte persoane numai daca au fost inscrise in contract, odata cu incheierea lui sau ulterior. Definitia data notiunii de "familie" din articolul 17 din lege vizeaza construirea si detinerea in prprietate de locuinte, iar nu raporturile de inchiriere.

In privinta drepturilor locative ale sotilor conform Lg. 114/1996, in cazul in care unul dintre soti, de buna voie si izgonit de celalalt sot, a parasit domiciliul conjugal, el nu isi poate pierde dreptul locativ, plecarea din locuinta fiind vremelnica, pe durata conflictului dintre soti sau pana la solutionarea eventualului proces de divort. Totusi, daca de la parasirea domiciliului comun a trecut un timp indelungat (in speta trei ani) fara a fi facut demersuri pentru reintegrarea in locunta, nu se mai poate folosi in acest scop procedura ordonantei presedintiale, deoarece nu se justifica o situatie de urgenta si nici luarea unei masuri vremelnice grabnice pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarzaiere si nici pentru a se preveni o paguba iminenta ce nu s-ar putea repara. (art. 581 C. proc. civ.).

Sectiunea 5. Efectele divortului cu privire la dreptul de mostenire

Vocatia la succesiune deriva din calitatea de sot. Daca la data mortii unuia dintre ei, aveau statutul de soti divortati, fostul sot supravietuitor nu mai are dreptul de mostenire asupra bunurilor celuilalt.

Conform Lg. 319/1944, sotii au vocatie succesorala legala reciproca. Pierderea vocatiei succesorale are loc indiferent de faptul ca divortul s-a pronuntat din vina unuia sau altuia dintre soti, ori din vina ambilor soti.

Dimpotriva, daca unul dintre soti decedeaza in timpul procesului de divort, celalalt sot il va mosteni, intrucat la data decesului consortului sau avea calitatea de sot. (aceasta fara a deosebi dupa cum in procesul de divort, sotul supravietuitor a avut calitatea de reclamant sau de parat, dupa cum motivele de divort i-au fost sau nu imputabile).

In cazul in care unul dintre soti a decedat dupa pronuntarea sentintei de divort, dar pana la data introducerii recursului de celalalt sot, casatoria inceteaza prin moartea sotului, nu se desface prin divort, deci sotul supravietuitor are vocatie succesorala.

Sectiunea 6. Efectele divortului cu privire la bunurile comune. Partajul.

Acest efect priveste comunitatea patrimoniala de bunuri care inceteaza fara a deosebi dupa cum bunurile au fost sau nu impartite cu ocazia divortului.

Singura dispozitie privitoare la soarta juridica a bunurilor comune ale sotilor in caz de divort este aceea a articolului 36 (1).C fam.: "la desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soti potrivit invoielii acestora. Daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune, va hotari instanta judecatoreasca".

Impartirea bunurilor comune la desfacerea casatoriei are caracter facultativ, fostii soti avand in continuare posibilitatea sa stapaneasca impreuna bunurile lor comune.

Subsectiunea I.- Impartirea prin invoiala sotilor

Invoiala sotilor poate sa intervina " la desfacerea casatoriei". Opinia dominanta este favorabila admisibilitatii conventiei de impartire a bunurilor comune dupa introducerea cererii de divort si ea se intemeiaza pe interpretarea implicita a dispozitiilor articolului 36 (1) C fam. prin decizia de indrumare 3/1965 a Instantei Supreme.

O conventie privitoare la imparteala bunurilor comune poate interveni:

concomitent cu intervenirea hotararii de divort;

in tot cursul judecatii-instanta, potrivit rolului ei activ este datoare a verifica conventia pentru a nu ascunde scopuri ilicite;

ulterior ramanerii definitive a hotararii de divort;

dupa inregistarea hotararii de divort pe marginea actului de divort.

Partajul pronuntat in timpul casatoriei

Intelegerea isi mentine caracterul de titlu executoriu din conventie si nu dintr-o hotarare judecatoreasca. Efectele ce se produc sunt cele ce rezulta din conventie, nu cele stabilite de judecator.

Exita de asemenea, si conventia din timpul casatoriei, dar numai dupa introducerea actiunii de divort si partajul dupa desfacerea casatoriei.

Subsectiunea II. Impartirea bunurilor comune prin hotarare judecatoreasca.

Procedura de judecare urmeaza regulile de drept comun (legea 603/1943 privind simplificarea impartelilor judiciare ; art. 728 -729 C. civ. si reg. din C fam.).

Modalitati de infaptuire a partajului

a)      Regula este ca imparteala se face in NATURA;

b)      O alta modalitate este atribuirea tuturor bunurilor unui sot cu despagubirea corespunzatoare acordata celuilalt sot;

c)      Modalitatea extrema care se dispune prin incheierea motivata, supusa separat recursului, este vanzarea bunurilor si impartirea pretului obtinut.[8]

Procedura partajului

De regula, procedura de partaj parcurge doua etape:

admiterea in principiu a actiunii

partajul propriu-zis.

Efectele divortului asupra relatiilor

patrimoniale dintre soti

Sectiunea I.Incetarea obligatiei de a suporta cheltuielile casniciei

Sectiunea II. Incetarea obligatiei de sprijin material reciproc

Sectiunea III. Incetarea obligatiei de intretinere intre soti si nasterea unor

obligatii de intretinere intre fostii soti.

Sectiunea IV. Efectele divortului cu privire la locuinta comuna a sotilor

Sectiunea V. Efectele divortului cu privire la dreptul de mostenire

Sectiunea VI. Efectele divortului cu privire la bunurile comune. Partajul

Subsectiunea I. Impartirea prin invoiala sotilor

Subsectiunea II. Impartirea bunurilor comune prin hotarare

judecatoreasca