Exheredarea (dezmostenirea)

Exheredarea (dezmostenirea)

Notiune

Referitor la patrimoniul succesoral, testamentul poate contine nu numai dispozitii pozitive - legate - dar si dispozitii negative - exheredari (dezmosteniri) - prin care testatorul inlatura de la mostenire unul sau mai multi mostenitori legali, rude sau sot supravietuitor.

Legislatia noastra nu prevede dispozitii referitoare la exheredare, dar nici nu interzice. Validitatea dezmostenirii este unanim recunoscuta. Posibilitatea testatorului de a exhereda rezulta, indirect, si din dispozitiile legale referitoare la rezerva. Odata ce legea prevede o cota din mostenire ce se atribuie cu titlu de rezerva succesorala unor mostenitori - chiar impotriva vointei testatorului care a prevazut exheredarea lor - inseamna ca mostenitorii legali care nu sint rezervatari pot fi inlaturati de la mostenire cu desavirsire (rudele colaterale si ascendentii ordinari), iar mostenitorii rezervatari (descendentii, ascendentii privilegiati si sotul supravietuitor) pot fi exheredati din acea parte a mostenirii care excede cota lor de rezerva, numita cotitate disponibila. Deci testatorul este liber sa dezmosteneasca, dar in prezenta mostenitorilor rezervatari la data deschiderii mostenirii (!) aceasta libertate testamentara este limitata la acea parte din mostenire care excede rezerva si de care defunctul poate dispune prin liberalitati (inter vivos si mortis causa) si care constituie cotitatea disponibila.

Prin exheredare mostenitorul legal, fie si nerezervatar, pierde numai emolumentul mostenirii (vocatia concreta la mostenire), dar nu si titlul de mostenitor. Astfel fiind, in calitate de mostenitor legal poate cere anularea sau constatarea nulitatii dispozitiilor testamentare, revocarea judecatoreasca a legatelor sau constatarea caducitatii lor, iar mostenitorii rezervatari reductiunea liberalitatilor excesive. De asemenea, mostenitorul legal exheredat poate cere inventarierea si luarea masurilor de conservare a bunurilor succesorale in conformitate cu art. 70 si urm. din Legea nr. 36/1995, notarul public fiind obligat sa comunice mostenitorilor legali (fie si exheredati) masurile de conservare luate (art. 74). Iar daca printr‑un testament olograf sau mistic s‑a instituit un legatar universal (ceea ce echivaleaza cu exheredarea indirecta a mostenitorilor legali), notarul public citeaza la dezbaterea succesorala si pe mostenitorii legali (art. 75 al. 2). Daca legatul este cu titlu particular sau cu titlu universal (de exemplu jumatate din mostenire), mostenitorii legali urmeaza sa fie citati indiferent de felul testamentului, dat fiind ca au vocatie concreta la mostenire (art. 75 al. 1). Asemanator cu ipoteza legatului universal, mostenitorii legali urmeaza sa fie citati si in cazul a doua sau mai multe legate cu titlu universal, care epuizeaza intreaga mostenire (de exemplu doua legate pentru cite o jumatate de mostenire). Iar daca testamentul este autentic (inclusiv privilegiat, autentic simplificat), mostenitorul legal il poate ataca in justitie, potrivit regulilor aplicabile in materie.

Felurile exheredarii

In functie de modul de manifestare a vointei de exheredare, ea poate fi: directa, indirecta si cu titlu de sanctiune.

Exheredarea directa (expresa)

Exheredarea este directa sau expresa cind testatorul dispune prin testament inlaturarea de la mostenire a mostenitorului sau mostenitorilor legali.

Exheredarea directa este totala sau generala daca vizeaza pe toti mostenitorii legali ai testatorului, inclusiv ipoteza unicului mostenitor legal al testatorului inlaturat de la mostenire. In acest caz, daca testatorul nu a desemnat nici un legatar care sa culeaga mostenirea (cotitatea disponibila), ea devine vacanta si urmeaza sa fie culeasa ca atare de catre stat.

Exheredarea directa este partiala sau nominala cind testatorul inlatura de la mostenire numai unul sau mai multi mostenitori legali. In acest caz, daca testatorul nu a dispus altfel (desemnind legatari), mostenirea - intreaga sau cotitatea disponibila - va fi culeasa de comostenitorul (comostenitorii) celui exheredat sau mostenitorii subsecventi, potrivit regulilor devolutiunii legale a mostenirii[1]. In acest sens, se spune ca "dezmostenind numai pe unii erezi, testatorul instituie in mod necesar pe ceilalti. Deci exheredarea directa partiala constituie o instituire indirecta de legatari".

Mostenitorii legali chemati sa culeaga mostenirea in lipsa mostenitorilor exheredati culeg mostenirea (respectiv cotitatea disponibila) tot in calitate de mostenitori legali, iar nu ca legatari. Ei invoca testamentul numai pentru a justifica exheredarea, iar propria vocatie succesorala isi intemeiaza pe dispozitiile legii. Deci exheredarea directa (expresa) si partiala (nominala) nu reprezinta - juridic - instituire de legatari. Precizarea prezinta importanta, de exemplu, in privinta dobindirii posesiunii mostenirii; culegind mostenirea in calitate de mostenitori legali, ei vor dobindi si posesiunea mostenirii in aceasta calitate, potrivit regulilor aplicabile dupa cum sint mostenitori sezinari sau nesezinari (art. 653 Cod civil), si nu prin predarea legatelor (potrivit art. 889, 891, 895 sau 899 Cod civil). La procedura succesorala notariala vor participa - impreuna cu mostenitorii rezervatari exheredati - tot in calitatea de mostenitori (legali), iar nu in calitate de legatari.

Exheredarea indirecta

Exheredarea este indirecta cind testatorul, fara sa mentioneze expres inlaturarea de la mostenire a mostenitorilor legali, instituie unul sau mai multi legatari care urmeaza sa culeaga mostenirea, respectiv cotitatea disponibila (daca exista mostenitori legali rezervatari). Inseamna ca, prin instituirea de legatari, mostenitorii legali nerezervatari pot fi inlaturati de la mostenire total, iar cei rezervatari in limita cotitatii disponibile (de exemplu, prin desemnarea unui legatar universal sau a doi legatari cu titlu universal fiecare pentru o jumatate de mostenire). In acest sens se poate spune - fara rezerve de ordin juridic - ca "a institui inseamna, in aceeasi masura, a exhereda pe mostenitori".

In legatura cu exheredarea indirecta, rezultind din instituirea de legate, se pune intrebarea ce se intimpla daca legatul este ineficace din cauza nulitatii, caducitatii sau revocarii jduecatoresti?

Pentru solutionarea problemei trebuie interpretata vointa testatorului: daca testatorul a voit sa acorde o simpla preferinta legatarului (deci exheredarea este conditionata de eficacitatea legatului), in caz de ineficacitate dezmostenirea ramine fara efect, mostenirea fiind culeasa de mostenitorii legali, in ordinea prevazuta de lege; daca intentia testatorului a fost ca exheredarea sa opereze neconditionat, independent de soarta legatului, ineficacitatea lui va face ca mostenirea (cotitatea disponibila) sa devina vacanta si sa fie culeasa de catre stat.

In practica judiciara problema s‑a pus relativ frecvent sub incidenta Legii nr. 58/1974 si 59/1974 (azi abrogate) si s‑a solutionat in sensul ca nulitatea legatului nu influenteaza validitatea exheredarii. Aceasta practica urmeaza a fi avuta in vedere astazi numai daca din cuprinsul testamentului rezulta vointa neindoielnica a defunctului de a inlatura de la mostenire pe mostenitorii sai legali, neatirnat de eficacitatea legatului.

Daca ineficacitatea legatului - cu semnificatia exheredarii indirecte - se datoreaza revocarii voluntare, renasc drepturile mostenitorilor legali exheredati, daca testatorul, revocind legatul, nu a instituit alte legate din care sa rezulte exheredarea indirecta a mostenitorilor legali sau nu si‑a manifestat in alta forma vointa de a dezmosteni pe mostenitorii legali. In schimb, daca testatorul retracteaza revocarea voluntara, legatul initial va renaste cu efectul exheredarii indirecte a mostenitorilor legali (din cotitatea disponibila daca sint rezervatari si totale daca sint nerezervatari), numai daca, in functie de imprejurarile concrete ale cauzei si de analiza atenta a intentiei testatorului, o asemenea solutie se justifica.

Exheredarea cu titlu de sanctiune

Exheredarea sanctiune, numita si clauza penala, este acea dispozitie testamentara prin care testatorul prevede inlaturarea de la mostenire a acelor mostenitori care ar ataca testamentul sau dispozitiile testamentare cu actiune in justitie. O asemenea dispozitie vizeaza, de regula, pe mostenitorii legali care ar ataca testamentul ce cuprinde legate, dar poate fi indreptata si impotriva legatarului, de exemplu impotriva legatarului universal care ar ataca dispozitia testamentara prin care s‑a prevazut un legat cu titlu particular in favoarea altei persoane. O asemenea dispozitie testamentara (instituire de legatar), afectata de clauza penala, se analizeaza ca un legat sub conditie rezolutorie expresa.

In principiu, exheredarea sanctiune este valabila; fiind liber sa dispuna de mostenirea pe care o va lasa dupa moarte, testatorul poate lua masuri de aparare, de respectare a dispozitiilor sale de ultima vointa, inclusiv cele care contin exheredari determinate de sentimente de suparare, de minie etc. In general, testamentul ab irato[2] este valabil, nu constituie viciu de consimtamint care sa justifice anularea lui.

Validitatea exheredarii are totusi anumite limite:

Ea nu poate aduce atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari; chiar daca au atacat in justitie testamentul si indiferent de rezultatul procesului, dreptul la rezerva ramine neatins. In schimb, exheredarea sanctiune va opera pentru restul mostenirii (cotitatea disponibila) daca mostenitorul rezervatar a atacat testamentul pentru legate care nu aduceau atingere rezervei legale, eventual nici nu epuizau cotitatea disponibila.

Exheredarea sanctiune nu poate impiedica pe mostenitori sa ceara constatarea nulitatii dispozitiilor testamentare contrare ordinii publice sau bunelor moravuri[3] (art. 5 Cod civil). Clauza de exheredare menita sa apere asemenea dispozitii este nula, deci nu va vea ca efect inlaturarea de la mostenire a mostenitorului sau legatarului reclamant.

In toate cazurile, clauza de exheredare sanctiune trebuie sa fie interpretata restrictiv. De exemplu exheredarea nu va opera daca mostenitorul legal sau legatarul solicita in justitie numai interpretarea dispozitiilor neclare, obscure ale testamentului sau daca mostenitorul rezervatar solicita numai stabilirea valorii patrimoniului succesoral si a liberalitatilor pentru a vedea daca prin donatia sau legatele facute de defunct s‑a depasit sau nu cotitatea disponibila, aducind atingere rezervei legale.

Instanta chemata sa se pronunte asupra validitatii testamentului sau a unei (unor) dispozitii testamentare urmeaza sa se pronunte si cu privire la validitatea clauzei penale de exheredare si efectele ei. Exheredarea reclamantului - daca este cazul[4] - urmeaza sa se produca in baza hotaririi definitive a instantei, dar cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii.