Efectuarea de confruntari

Efectuarea de confruntari

Importanta confruntarii in investigatia criminalistica rezulta din rolul acesteia in clarificarea contradictiilor existente intre declaratiile a doua persoane in aceeasi cauza, obtinerea de noi informatii in acea cauza, confirmarea unor fapte, situatii, imprejurari deja cunoscute si, de asemenea de verificare a declaratiilor, fie a unor martori sau chiar a invinuitilor sau inculpatilor fata de faptele imputate[1].

In majoritatea infractiunilor de coruptie, inclusiv in traficul de influenta si in primirea de foloase necuvenite, cursul investigatiei impune recurgerea la confruntari intre participanti, martori sau denuntatori, urmarirea penala fiind deseori dificila datorita caracterului "consensual" al faptelor comise. In aceste cazuri contradictiile privesc aspectele legate de realitatea pretinderii unor sume de bani sau a altor valori, de conduita functionarului care a acceptat sau nu a respins cele oferite.

Oportunitatea confruntarii trebuie analizata in fiecare caz in parte, avandu-se in vedere atat caracterul tactic, dar si impactul psiho-social, posibilitatea exercitarii unor presiuni asupra partilor, martorilor sau alternativa unei incercari de compromitere sau de razbunare.

Persoanele ce urmeaza a fi confruntate se stabilesc dupa studiul dosarului si identificarea contradictiilor si a cauzelor acestora. Anterior, aceste persoane vor fi ascultate pentru a se vedea daca isi mentin declaratiile anterioare, daca sunt sincere sau se tem de confruntare.

In ceea ce priveste efectuarea propriu-zisa a confruntarii, aceasta presupune clarificarea acelor contradictii care privesc elementele constitutive ale infractiunii de coruptie, mai ales cele privitoare la subiectii infractiunii, la laturile obiective si subiective ale faptei.

Modalitatea de inregistrare a confruntarii este procesul-verbal de efectuare a acestui act de urmarire penala. Astfel, procesul-verbal de efectuare a confruntarii trebuie sa reflecte cu fidelitate particularitatile acestei activitati: ascultarea concomitenta a doua persoane asupra aceleiasi chestiuni cu privire la care se constata existenta unor contradictii.

Procesul-verbal poate fi redactat in cursul ascultarii sau la sfarsitul acestei activitati; criteriul de alegere a uneia sau a alteia dintre modalitati este determinat de modul in care decurge confruntarea, de numarul aspectelor cu privire la care exista contradictii si asupra carora urmeaza a fi ascultati cei confruntati.

Practica recomanda consemnarea, in cursul efectuarii acestei activitati, rand pe rand pe rand a intrebarilor si raspunsurilor primite; la fel se va proceda si atunci cand participantii, sau numai unul dintre ei, revin asupra declaratiilor date.

In privinta continutului si a stilului procesului-verbal de efectuare a confruntarii, trebuie retinut ca atunci cand unul dintre participantii la confruntare are calitatea de martor, din cuprinsul procesului-verbal trebuie sa rezulte faptul ca organul judiciar l-a prevenit asupra obligatiei de a spune adevarul, precum si asupra consecintelor la care se expune in caz contrar.

Modalitatea de redactare a procesului-verbal de efectuare a confruntarii este urmatoarea: coala de hartie pe care se consemneaza rezultatele confruntarii se imparte in doua printr-o linie verticala; pe prima jumatate a filei se consemneaza intrebarea adresata primului participant la confruntare si raspunsul dat de acesta, iar pe cea de-a doua jumatate a filei se consemneaza aceeasi intrebare si raspunsul obtinut de la cel de-al doilea participant la confruntare.

O alta modalitate este adresarea intrebarii, rand pe rand, fiecarui participant consemnandu-se, in ordinea formularii, intrebarile si raspunsurile primite.

Continutul procesului-verbal este adus la cunostinta celor confruntati, fiecare confirmand prin semnatura propriile declaratii.