CONTRACTUL DE IMPRUMUT

Contractul de imprumut

In temeiul contractului de imprumut se poate transmite atat folosinta cat si consumatia (respectiv proprietatea) asupra unor bunuri, dupa cum se restituie bunul imprumutat sau un bun similar cu acesta; in ipoteza in care imprumutatul este obligat sa restituie bunul imprumutat in natura sa specifica, imprumutul este de folosinta (comodat), iar in ipoteza in care imprumutatul este obligat sa restituie un bun similar cu cel imprumutat, imprumutatul este de consumatie (mutuum), iar imprumutatul dobandeste insasi proprietatea asupra bunului imprumutat.

Imprumutul de folosinta (comodatul) este contractul in temeiul caruia o persoana, numita comodat, remite spre folosinta temporara si gratuita, un bun nefungibil si neconsumptibil, unei alte persoane, numita comodatar, cu obligatia pentru aceasta de a-l restitui la termen, in natura in individualitatea sa (art. 1560 C. civ.).

Este un contract cu titlu gratuit (deoarece daca ar fi o neros, s-ar transforma intr-o locatiune de bunuri), unilateral (cu obligatii numai in sarcina imprumutatului), real si translativ de folosinta (comodantul ramanand proprietarul bunului si suportand riscul pieirii sale fortuite).

Conditiile de validitate ale contractului sunt: capacitatea, consimtamantul, obiectul, durata si forma.

Capacitatea necesara este cea ceruta de lege pentru incheierea actelor de administrare.

Durata contractului este cea convenita de parti, iar daca nu s-a stipulat un termen, durata sa va fi egala cu timpul necesar folosintei pentru care bunul a fost imprumutat.

Celelalte conditii prezinta caracteristicile generale prevazute in dreptul comun.

Conform articolelor 1564-1571 C. civ., obligatiile imprumutatului sunt urmatoarele:

- de a se ingriji de bunul primit in folosinta ca un bun proprietar;

- de a folosi bunul numai potrivit destinatiei determinate de natura lui sau prin conventia partilor, raspunzand cu plata daunelor-interese in caz contrar, riscul pieirii fortuite a bunului trecand asupra sa;

- de a restitui bunul imprumutat in natura sa specifica, la termenul prevazut in contract, iar daca nu s-a stipulat un termen expres, la data cand trebuinta imprumutatului pentru care s-a incheiat contractul a fost satisfacuta;

- de a suporta toate cheltuielile necesare folosintei normale a lucrului.

Obligatiile imprumutatorului nu rezulta din contract, deoarece el este cu caracter unilateral, ci din alte izvoare ale obligatiilor si anume :

- din gestiunea de afaceri rezulta obligatia de restituire a cheltuielilor extraordinare, necesare si urgente, facute de imprumutat pentru conservarea bunului;

- din faptul ilicit al imprumutatorului de a nu aduce la cunostinta imprumutatului viciile bunului imprumutat, rezulta obligatia sa de a plati daune-interese pentru prejudiciile incercate de imprumutat din cauza viciilor respective.

Imprumutul de consumatie este contractul in temeiul caruia una din parti denumita imprumutator, remite proprietatea asupra unor bunuri mobile, fungibile si consumptibile, unei alte persoane, numite imprumutat, cu obligatia pentru aceasta, de a restitui la termen bunuri de acelasi gen, calitate si cantitate (art. 1576 C. civ.).

Este un contract cu titlul gratuit (sau oneros, daca partile convin aceasta in mod expres), unilateral (chiar daca este oneros), real si translativ de proprietate.

Conditiile de validitate ale contractului sunt aceleasi ca si in cazul imprumutului de folosinta cu unele deosebiri :

- capacitatea ceruta este cea necesara actelor de dispozitie (deoarece se transmite insasi proprietatea asupra bunurilor imprumutate);

- obiectul il constituie numai bunuri mobile, fungibile si consumptibile;

- durata poate fi atat determinata cat si nedeterminata (daca nu s-a stabilit un termen, instanta la cererea unei parti poate stabili un termen potrivit imprejurarilor).

Obligatiile imprumutatului sunt urmatoarele :

- sa restituie la scadenta bunuri de aceeasi specie, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate, indiferent de fluctuatia valorii lor;

- sa plateasca dobanzile aferente din ziua chemarii in judecata in caz de nerestituire la termen a bunurilor imprumutate;

- sa plateasca remuneratia convenita imprumutatorului (daca imprumutul este oneros).

Obligatia imprumutatorului este de a-l despagubi pe imprumutat cu prejudiciile incercate din cauza viciilor lucrului imprumutat care nu au fost aduse la cunostinta acestuia (obligatie ce rezulta din faptul ilicit al imprumutatorului, de a nu-l instiinta pe imprumutat de viciile respective).