Escrocheria

Escrocheria

In sens larg, escrocheria consta in incredintarea de fonduri, de obiecte sau chitante, succesiv, fie luand un nume fals sau o falsa calitate, fie folosind o manevra frauduloasa. Referitor la aceasta fapta se impun cateva consideratii privitoare la psihologia subiectului activ si pasiv al infractiunii, dar si privitor la imaginatia escrocului.

In primul rand, escrocul manifesta o moralitate foarte scazuta pentru ca abuzeaza de prietenie, dar cum subliniaza R. Lechat: "daca proprietatea se apara impotriva furtului cu arme sau cu case de bani, ea se ofera ca un burete imbibat de escrocherie"[1]

In al doilea rand, victima se caracterizeaza prin trasaturi cum sunt: naivitatea, cupiditatea, dar si prin o anumita doza de necinste.

Escrocheria nu apare oricand, ci este un delict de civilizatie scris. Ea nu are de-a face cu dezmostenirea, dezechilibrul sau inadaptabilitatea sociala, cu manifestarea unei paturi, denumita sugestiv "gulere albe", care se foloseste de puterea sa economica si sociala pentru comiterea unor abuzuri in detrimentul persoanelor al caror statut inferior nu le permite sa se apere.

In afara de faptele prezentate la paragrafele precedente, care sunt considerate tot escrocherii, mai exista si asa-numitele escrocherii prin inscenare[2].

In acest gen de delicte escrocul, dand dovada de evidenta siretenie, actioneaza fie sub forma banala a interventiei (reale sau imaginare) a unui tert, complice sau nu, fie sub forma unei adevarate uneltiri (modalitati frauduloase) amestecand persoane, interventii si fabulatie pentru a ajunge la fondurile ravnite.

Pot fi enumerate cu titlu de exemplu, urmatoarele:

Interventia unui tert este o escrocherie tipica pentru asigurari. Procedeul este urmatorul: un individ se asigura pentru accidente, pe viata, plateste un numar apreciabil de rate, dupa care insceneaza cu ajutorul unui complice ca si-a pierdut viata intr-un accident. Societatea de asigurari isi va onora contractul predand suma asa-zisei vaduve. Intre timp, "victima" se stabileste in strainatate unde, ulterior, se va intalni cu sotia sa.

Diverse modalitati frauduloase, cum ar fi:

Escrocheria numita "la vedere" Consta intr-o manevra foarte dibace, presupunand o substituire de bancnote, astfel incat individul sa poata da restul de la o bancnota cu valoare mai mica decat cea pe care a primit-o (se intampla frecvent la casierii).

Varianta cea mai cunoscuta a acestei escrocherii este cea denumita in jargonul delincventilor "smen". Se practica mai ales pe langa casele de schimb valutar de catre "binevoitori" versati care se ofera sa schimbe valuta la un raport de schimb chipurile mai avantajos pentru victima credula. Escrocul, cu ajutorul unor complici, insceneaza o descindere a politiei si creeaza o stare de tensiune de care profita, schimband teancul de bani de o anumita valoare cu altul, aflat in maneca sau intr-unul din buzunare. Exista si infractori deosebit de abili, adevarati prestidigitatori ce nu au nevoie de complici pentru inscenari; pretextand doar ca vor sa renumere banii, iau din mana victimei teancul bun pe care il renumara in fata acesteia iar de dedesubtul mainii cu care numara scot cu miscare foarte rapida "smenul" pe care-l ofera impaturit victimei ce ramane convinsa ca totul este in regula chiar si dupa ce acesta dispare linistit.

"Tentatia chilipirului" exemplifica cel mai elocvent dorinta de profit a victimei si este, poate, prin urmare, unul dintre cele mai "valoroase" atuuri ale escrocului. in fata unui gura-casca, escrocul se preface ca a gasit pe jos o bijuterie de valoare, pe care un complice aflat in apropiere o evalueaza; naivul, ademenit, se grabeste sa o cumpere la jumatate din "valoarea apreciata" de complicele escrocului. Ulterior, prezentandu-se la un bijutier, victima constata ca a cumparat un fals.

Revanzarea unor marfuri inainte de a le achita ("carambouillage") este o escrocherie comisa de indivizi care cumpara pe credit marfuri, pe care le revand apoi pe bani gheata fara sa le plateasca la scadenta. Pentru ca acest gen de escrocherie sa reuseasca, indivizii au cunostinte si aptitudini comerciale, luand alura unor mari afaceristi. in acest scop, infiinteaza firme "de fatada", deschid conturi, intocmesc dosare (fireste false) toate pentru a crea iluzia de seriozitate si incredere viitoarelor victime. In faza finala, escrocii cumpara o anumita cantitate de marfuri cu lichiditati, iar restul pe baza de contracte cu scadenta la 60 sau 90 de zile. In acest interval insa marfurile sunt revandute. Firma dispare, iar escrocii fug cu banii fara a plati marfurile la scadenta.

Escrocheriile hoteliere se practica, in special, in marile hoteluri care sunt dispuse la sacrificii grele pentru a nu li se stirbi reputatia. Acest lucru este exploatat de escroci care insceneaza diverse accidente sau furturi, afirmand ca s-au produs in hotel. Proprietarul hotelului respectiv se va grabi sa aplaneze "conflictul" si sa-l despagubeasca pe "clientul nemultumit pentru ca scandalul sa nu ia amploare si astfel sa fie cunoscut de alti clienti.