FACTORII PSIHOSOCIALI CARE INFLUENTEAZA SAU DETERMINA DELINCVENTA JUVENILA

FACTORII PSIHOSOCIALI CARE INFLUENTEAZA SAU DETERMINA DELINCVENTA JUVENILA

Comportamentul deviant al tinerilor este determinat mai ales de procesul de maturizare, de afirmare ca personalitati a acestora. Dorinta de a fi luati in considerare de cei din jur, de a se evidentia, impreuna cu factori precum conditiile grele de trai si lipsa unui model adecvat de comportament sunt printre cauzele principale care genereaza agresivitatea si duc la aparitia conflictelor cu cei din jur si, respectiv, a incalcarii de catre copii si tineri a normelor sociale si de drept. Reactia societatii la aceste fapte poate fi hotaratoare pentru calea pe care o va alege minorul

In cadrul evaluarii psihosociale a minorului delincvent este important sa cunoastem contextul social in care s-a format si manifestat minorul si anume: problemele socio-economice, politice, culturale, pedagogice, specificul mediului familial, relatiile si stilul educational din cadrul familiei. Delincventa minorilor este influentata de o serie de factori si conditii sociale actuale: scaderea solidaritatii sociale si diminuarea controlului comunitar, sporirea fenomenului de saracie, disolutia multor institutii cu profil de socializare, cresterea numarului de familii si copii defavorizati etc.

Specialistii sunt de parere ca familia este prima "celula" care genereaza delincventa juvenila, dupa ea urmand factorii economici si cei sociali. Lipsa de afectiune dintre parinte si copil, certurile frecvente din familie, consumul de alcool de catre parinti, degradarea morala a maturilor, ba chiar si indiferenta sau severitatea exagerata a sotului/sotiei fata de propriul copil genereaza instrainarea minorului de familie, repulsia fata de cei maturi, negarea valorilor si a normelor sociale.

Importanta habitatului si a vecinatatii in etiologia delincventei juvenile este relevata atat de studiile sociologice, cat si de statisticile privind provenienta delincventilor, din care reiese, de exemplu, ca majoritatea delincventilor minori locuiesc in imobile colective (blocuri), in cartiere famate, cu un nivel de viata scazut si doar o mica parte din ei locuiesc in imobile individuale si provin din familii bine structurate. Cercetand aceasta problema, R.Gassin identifica cateva particularitati ale mediilor urbane care constituie aspecte importante ale influentei lor asupra formarii personalitatii delincventului juvenil: . opozitia latenta manifestata fata de sistemul social; . adaptarea dificila a minorilor nascuti in aceste medii la adevaratele valori ale unei vieti sociale normale; . alimentarea fenomenului bandelor adolescentine prin asocierea tinerilor din motive diferite: afective, pentru afirmarea sinelui, justificari etc.

De importanta sporita pentru formarea personalitatii minorilor este si mediul ocazional sau anturajul. Dupa cum relateaza numeroase studii, multi minori savarsesc acte criminale sau adopta un mod de viata asocial sub influenta nefasta din partea celor cu care vin in contact.Unii autori includ in mediul ocazional si scoala ca forma de inadaptare dintre cele mai grave. J.Laut arata, spre exemplu, ca inadaptarea scolara poate constitui etapa initiala a unei inadaptari sociale individuale

Printre factorii favorizanti de comportamente delincvente un loc aparte revine mediului impus . Prin mediu impus se inteleg locurile, special amenajate si aflate in administrarea statului, in care sunt tinute pentru ispasirea pedepsei persoanele care savarsesc infractiuni de o anumita gravitate (penitenciare, centre de reeducare etc.). Majoritatea studiilor de specialitate mentioneaza ca pedeapsa privativa de libertate nu totdeauna isi atinge scopul in care este aplicata, ca penitenciarul este, de regula, un mediu criminogen. Cele spuse se refera in special la cazurile cand se aplica o pedeapsa de lunga durata, efectul acesteia fiind descris cu precizie de Michel Foucault, care mentiona ca: . inchisorile nu diminueaza rata criminalitatii; oricat ne-am stradui sa extindem, sa inmultim sau sa imbunatatim inchisorile, numarul crimelor si al criminalilor ramane constant sau, si mai rau, creste; . detentia provoaca recidiva, caci dupa ce delincventii ies din inchisoare au mai multe sanse sa revina din nou la ea . inchisoarea fabrica delincventi chiar prin modul de existenta pe care il impune detinutilor; . inchisoarea favorizeaza cresterea unui mediu de delincventi, solidari intre ei, ierarhizati, gata pentru tot felul de complicitati viitoare; . conditiile care ii asteapta la iesirea din inchisoare pe detinutii eliberati ii condamna in mod fatal la recidiva . inchisorile fabrica delincventi in mod indirect, lasand prada mizeriei familia detinutului

De aceste chestiuni este important sa se tina cont, in special in cazul infractorilor primari (care nimeresc in inchisoare prima data) si care nu au comis delicte grave, aplicandu-li-se ca modalitate mai eficienta forme alternative la inchisoare, ce prevad ispasirea pedepsei in stare de libertate sub supravegherea Serviciului de Probatiune si a consilierilor serviciului.

1. FACTORI PSIHOLOGICI AI DELINCVENTEI JUVENILE

In decursul evolutiei sale, minorul cunoaste, pe langa modificarile aspectului fizic exterior, si ample procese psihice, la care se adauga dezvoltarea senzorio-perceptiva, formarea personalitatii specifice varstei, sub impactul relatiilor cu mediul inconjurator, dar si cu factorii socio-culturali. Astfel, copilul ori adolescentul incearca explicatii la ceea ce afirma, evoca cunostintele dobandite, utilizeaza concepte pe care le dezvolta deductiv. Alaturi de aceste particularitati psihice un rol important il are motivatia, aceasta fiind factorul intern care activeaza, directioneaza si interpreteaza un tip de comportament.

In cadrul dezvoltarii componentei psihice, sub multitudinea interrelatiilor sociale are loc si o structurare primara a personalitatii minorului care valorizeaza inca insuficient trebuintele, interesele, preferintele, aptitudinile. Pe masura inaintarii in varsta, respectiv in adolescenta, minorul va dobandi o serie de caracteristici psihice ce ii dau o nota de specificitate in raport cu celelalte etape ale varstelor umane. Asadar, are loc o dezvoltare a constiintei de sine, fundamentata pe schimbari multiple, legate de maturizarea sexuala si dimensiunile realitatii sociale. Perceptia de sine a adolescentului poate imbraca atat o forma negativa sau pozitiva, urmare a atitudinii sale oscilante, a valorizarii informatiilor despre conduitele pe care trebuie sa le aiba, contrastele fiind o dominanta a personalitatii acestuia.. Personalitatea minorului aflat in adolescenta nu evolueaza in mod linear, ci are oscilatii, fiind marcata de perioade de inegalitate, dizarmonii, avand drept consecinta dezvoltarea unor structuri pozitive sau negative, dependente de factorii educationali, sociali,familiali

Fapta antisociala presupune existenta unei actiuni sau inactiuni pe care minorul o comite, avand capacitatea psiho-fizica de a intelege semnificatia ei, fiind in masura sa-si fi dirijat vointa potrivit scopului propus. Actiunea sau inactiunea nu reprezinta acte mecanice, ci manifestari constiente. Ele sunt exteriorizari ale complexelor procese psihice care s-au produs in subiect, incepand de la prelucrarea senzatiilor si a impulsurilor interioare la formarea motivelor actiunii sau inactiunii, la precizarea scopului, adoptarea hotararii, transmiterea ei organului efector si sfarsind cu corectarea actului volitiv. In tot acest timp, subiectul are reprezentarea modului desfasurarii actiunii sau inactiunii, avand posibilitatea dirijarii vointei, iar prin folosirea acestor aptitudini el se manifesta ca o fiinta constienta.

Gradul de constiinta a conduitei exterioare este diferit de la un subiect la altul, atat sub aspect intern, cat si extern, ceea ce-i confera particularitate individului. Gradul de dezvoltare intelectuala a minorului, atat din punct de vedere intelectiv, cat si volitiv, in luarea hotararii , cat si in exteriorizarea acesteia in savarsirea actiunii sau inactiunii ilicite, se va manifesta, ca atare, in mod diferit.

Astfel, cand analizez atitudinea minorului fata de fapta comisa, urmaresc sa aflu daca el a avut nu numai capacitatea de intelegere a caracterului ilicit al faptei sale, ci si capacitatea volitiva proprie de a savarsi actiunea interzisa de lege; totodata, analizez si atitudinea pe care o are minorul fata de pedeapsa primita, felul in care isi internalizeaza consecintele faptei sale. In concluzie, o fapta antisociala comisa de un minor releva personalitatea autorului ei, prin modul cum a fost realizata hotararea de a o savarsi, prin mijloacele alese in atingerea scopului propus si prin rezultatele produse.In perioada adolescentei, personalitatea minorului este adesea contrastanta, cand extrovertita, caracterizata prin sociabilitate, impulsivitate, optimism, cand introvertita dominata de timiditate, rezervare, control, pesimism.

Carentele educationale ca urmare a unor disfunctii familiale, abandonul scolar, inadaptarea sociala, isi pun amprenta asupra personalitatii unor minori, accentuandu-li-se frustrarile, complexele de inferioritate, agresivitatea, duplicitatea ce se reflecta in actele ilicite pe care le comit.Prin urmare, minorul care comite fapte antisociale este un tip aparte de personalitate delincventa ce se caracterizeaza printr-o insuficienta formare si dezvoltare bio-psihica, care se reflecta in punerea in aplicare a actiunii ilicite, prin mijloacele de realizare a acesteia si scopurile urmarite.