Inceperea urmaririi penale

Inceperea urmaririi penale

1. Inceperea urmaririi penale in cauzele cu autori necunoscuti si inregistrarea la evidenta operativa

In Codul de procedura penala, se prevede ca organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale cand, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate, rezulta comiterea unei fapte penale si nu exista nici unul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazuta in art.10 din acelasi Cod, cu exceptia celui de la lit.'b' (fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni).

In contextul acestei prevederi a Codului de procedura penala si a instructiunilor Inspectoratul General la Politiei, daca, in cel mult 30 zile de la adresarea plangerii ori denuntului catre unitatea de politie, prin masurile informativ-operative intreprinse nu s-a reusit identificarea autorului, se va dispune inceperea urmaririi penale in rem (pentru fapta). Totodata se va intocmi fisa statistica. fisa C a infractiunii cu autori neidentificati, care va fi trimisa la formatiunea de informatica si evidenta operativa, pentru preluarea pe calculator si actualizarea bazei de date centrale. Inceperea urmaririi penale se va comunica de indata si parchetului care supravegheaza si conduce activitatea urmaririi penale.

O data cu inceperea urmaririi penale si intocmirea fisei statistice a infractiunii, cauza va fi inregistrata in Registrul evidenta dosare de urmarire penala existent la formatiunile de informatica si evidenta operativa, partea privind invinuitii, data identificarii ramanand necompletate.

La posturile comunale de politie si cele de transporturi cauzele cu autori necunoscuti se inregistreaza in registrul penal, respectandu-se toate dispozitiile privind inceperea urmaririi penale, intocmirea fisei infractiunii si raportarea lunara a acestora prin situatia statistica stabilita.

Dispunerea urmaririi penale si inregistrarea cauzei in evidenta celor cu autori necunoscuti va constitui pentru politistul sau colectivul de politisti care o au in lucru un moment de analiza si o mai buna organizare a activitatilor informativ-operative pentru descoperirea autorului (autorilor), asa cum se arata, in continuare.

2 Continuarea cercetarii

De la inceput, trebuie precizat ca, ne aflam dupa scurgerea unui timp de 30 zile, in care s-au intreprins primele masuri informativ-operative de natura celor mentionate si, respectiv, s-au efectuat actele premergatoare prin care s-a conturat existenta infractiunii cu autori necunoscuti si s-a dispus inceperea urmaririi penale in rem, asa cum s-a mentionat in capitolul precedent.

Neidentificarea autorilor si dispunerea inceperii urmaririi penale obliga la o studiere si analiza atenta a materialelor existente in cauza si pe baza concluziilor rezultate, continuarea masurilor ce se impun a fi executate.

2.1. Studierea si analiza materialelor existente in cauza

Dupa inceperea urmaririi penale, in cauzele cu autori necunoscuti exista materiale cum sunt: de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fata locului, raportul de expertiza, sau de constatare medico-legala, rapoarte de constatari tehnico-stiintifice si expertize criminalistice, rapoarte de investigatii, declaratiile persoanelor identificate in cauza, materiale informative si altele. Toate aceste materiale urmeaza a fi studiate si analizate pentru a se putea realiza o strategie de continuare a activitatilor informativ-operative ce urmeaza, a fi executate in cauza pentru descoperirea autorului.

Studierea si analiza se efectueaza, respectand unele principii si metode de studiere a fiecarui document in parte, cat si corelativ toate documentele existente in cauza, pentru a desprinde cele mai reale concluzii care sa conduca catre masurile cele mai indicate in descoperirea autorului (autorilor) astfel:

a) principii;

- concluziile, mai ales cele foarte importante, care hotarasc directiile de baza ale cercetarii, sa nu fie considerate ca absolute, certe, de necontrazis, pana ce nu capata girul verificarii si conformarii;

- nu trebuie manifestat subiectivism la analiza si interpretarea datelor. O examinare partinitoare sau bazata pe prejudecati nu asigura o cercetare cuprinzatoare a tuturor faptelor importante, ci devine un punct de vedere unilateral, de analiza si selectare a unor date. O asemenea examinare nu reprezinta o cautare obiectiva a adevarului ci o verificare a unor aspecte preferate, ce poate conduce la erori grave. Un asemenea procedeu constituie o forma de incalcare a legalitatii inca din faza conceptionala;

- uneori este necesar sa ne abatem de la logica severa a lucrurilor pentru a surprinde specificul actiunii infractionale, care nu corespunde totdeauna cu rationamentul celui care cerceteaza sau logica comuna (infractiunea cu mobil bizar).

b) metode:

- se acorda o atentie explicativa mai mare urmelor materiale asupra carora exista certitudinea ca provin de la autor, care au putere de probatiune si orientare superioara declaratiilor martorilor. In practica, s-au constatat cazuri cand declaratiile unor persoane au fost ireale, tendentioase, ori cand unele persoane s-au erijat in martori oculari, nu intotdeauna din rea-credinta si au orientat cercetarile pe o pista gresita;

- in analiza si interpretarea datelor se folosesc rationamente inductive pentru a se ajunge de la particular la general si pentru a se explica astfel legatura dintre datele existente si cazul de rezolvat, rationamente deductive, pentru a se reusi trecerea de la general la particular si analogia pentru a se trage concluzii utile din serii de fapte asemanatoare rezolvate anterior;

- abordarea reprezentativa a unor aspecte, prin efectuarea de incercari repetate pentru a reprezenta modul cum a actionat autorul, motivatia posibila faptei etc.;

- toate datele obtinute trebuie analizate temeinic, sub toate aspectele. Separat, diferitele aspecte rezulte dintr-un material, apoi corelativ, aceste aspecte si in final desprinse cele mai temeinice concluzii asupra relativitatii sau caracterului de certitudine a acestora sau a unor aspecte;

- analiza de ansamblu pentru a stabili daca ceea ce pare convingator la analiza separata a datelor, in context cu celelalte se prezinta ca certe sau ca elemente relative sau chiar de inlaturat. In aceasta treapta de evaluare superioara, are loc limpezirea si desprinderea unor concluzii, astfel:

- care din datele obtinute au valoare certa, verificata si care au valoare relativa, de indiciu:

- care este mecanismul de formare a urmelor ce au legatura cu fapta si autorul pentru a fi exploatate care nu au legatura si urmeaza sa fie inlaturate;

- care sunt datele cele mai semnificative care pot duce la elaborarea unor ipoteze bune, realiste, ce pot duce la descoperirea autorului;

- care sunt aspectele negative ce trebuie supuse reverificarii pentru a evita o directie gresita de cercuri, o eventuala eroare.

Atunci cand prin studierea si analiza materialelor existente in dosare se desprind aspecte comune privind modul de operare si alte dale legate de timpul, locul, mobilul, semnalmentele sau alte particularitati in comportarea faptuitorului, din care se poate concluziona ca acele fapte au fost comise de acelasi sau aceiasi autori, cauzele vor fi grupate si se vor constitui colective de actiune pentru toate acele cauze.

2.2. Elaborarea ipotezelor

In general, prin ipoteza se intelege o presupunere facuta pe baza unor date cunoscute, cu privire la esenta, cauza, mecanismul intern al unui fenomen, sau supozitia bazata pe posibilitati. Aceasta are ca scop orientarea activitatii de investigare si cercetare a omului de stiinta, a specialistului.

In sensul activitatii politiei judiciare, prin ipoteza se intelege o prezumtie, o presupunere, ce se face pe baza datelor cunoscute pana la un moment dat, cu privire la cauzele, scopul, motivele ce au determinat savarsirea faptei, la timpul, locul, modul cum a fost comisa si indeosebi referitor la persoanele asupra carora exista suspiciuni ca ar putea fi autorii faptei comise.

Elaborarea ipotezelor implica, o munca intelectuala de studiere si interpretare corecta a datelor existente, de desprindere a celor mai pertinente concluzii.

Ipotezele pot fi formulate cu privire la:

- mobilul si scopul savarsirii infractiunii;

- timpul, locul si modul savarsirii infractiunii;

- categorii de persoane care puteau comite fapta (prezumtie principala, intrucat constituie obiectul intregii activitati si prin rezolvarea careia se realizeaza rezolvarea cauzei).

In cauzele ramase cu autori necunoscuti, la elaborarea ipotezelor se va tine seama de urmatoarele elemente:

- datele rezultate din cercetarea la fata locului, constatarile si expertize medico-legale, criminalistice sau de alta natura;

- informatiile obtinute prin audierea victimei, a persoanelor care cunosc aspecte ce intereseaza cauza, prin investigatii si alte activitati informativ-operative;

- indiciile rezultate din folosirea cainelui de urmarire in campul infractiunii;

- modu1 de operare folosit de infractori.

Astfel, din examinarea urmelor constatate cu ocazia cercetarii la fata jocului, se poate presupune dinamica faptei si numarul de infractori.

Foarte utile in orientarea cercetarilor si, respectiv, in elaborarea ipotezelor de lucru sunt declaratiile victimei si ale celorlalte persoane care au venit in contact direct cu fapta si astfel au luat cunostinta de imprejurarile comiterii acesteia, au vazut autorul sau pot da relatii utile pentru identificarea acestuia. In acest context se inscriu investigatiile si celelalte activitati informativ-operative prin care se pot identifica persoanele ce pot furniza astfel de date, precum si altele care pot fi folosite in dovedirea comiterii faptelor respective.

De asemenea, prin indicarea de catre cainele de serviciu a directiei si, respectiv, a unor locuri de deplasare a autorului se pot orienta cercetarile catre ipoteza comiterii faptei de persoane sau elemente infractoare care locuiesc in aceste locuri sau au legatura cu acestea.

In practica judiciara se uziteaza foarte mult elaborarea ipotezelor in functie de mobilul comiterii infractiunii pentru ca aceste opereaza ca un raport de cauzalitate intre fapta savarsita si cauza care a dus la comiterea ei.

Astfel, in situatia unei reclamatii de furi dintr-o locuinta, in care s-a constatat, cu ocazia cercetarii la fata locului, distrugerea mai multor bunuri (si mai valoroase decat cele furate), apare ca verosimil mobilul razbunarii si in consecinta este plauzibila ipoteza faptei de catre persoane care se aflau in astfel de relatii cu partea vatamata.

Trebuie totusi avut in vedere ca in practica judiciara se mai intalnesc si situatii cand din primele informatii sau din cercetarile efectuate in campul infractional se constata unele actiuni ale autorului care par nefiresti, fara logica. Intr-o astfel de situatie se contureaza mobilul bizar si se justifica ipoteza ca fapta este comisa de un bolnav psihic.

De asemenea, in practica, la elaborarea ipotezelor se ia in considerare si modul de operare a infractorului, constatat cu ocazia cercetarii la fata locului. Justificarea folosirii acestui procedeu rezida in obisnuinta unor infractori de a trai prin comiterea de fapte ilegale si de realizarea la acestia a comiterii infractiunilor intr-un anumit fel specific. De asemenea, sa constat ca desi unii au incercat sa-l schimbe pentru derutarea organelor de politie, totusi, in momentul comiterii infractiunii, datorita grabei, stresului sau obisnuintei, recurg la modul care le este cel mai practic, cel mai usor de folosit, deci cel cu care sunt obisnuiti.

Pentru a fi siguri nu se evita nici o directie de investigare care sa, conduca la descoperirea autorului (autorilor), se impune ca in orice cauza, cu autori necunoscuti sa, se elaboreze mai multe ipoteze care sa cuprinda toate directiile posibile astfel incat oricare dintre ele sa conduca la identificarea autorului (autorilor).

2.2. Formarea cercului de banuiti

Intreaga activitate de analiza si sintetizare a datelor, in vederea conturarii unor concluzii pentru elaborarea ipotezelor, are ca scop determinarea corecta a categoriilor de persoane banuite din randul carora poate fi identificat autorul (autorii).

Identificarea persoanelor suspecte ce urmeaza a fi induse in cercul de banuiti trebuie facuta corelativ si subordonata ipotezelor elaborate in cauza, in sensul ca aceste persoane trebuie sa fie cele vizate prin ipoteza. In caz contrar, ori ipoteza nu este realista, ori cercul de banuiti nu este bine formulat.

La identificarea persoanelor banuite se impune orientarea dupa urmatoarele criterii:

a) criterii de ordin general:

- atitudinea de nesocotire a legii si a regulilor de convietuire sociala, materializata in comportarea, conceptiile si preocuparile persoanei la care se refera semnalarea;

- existenta in trecutul persoanei a unor antecedente penale pentru infractiuni cu pericol ridicat sau de natura infractiunii ce se investigheaza:

- dispozitia vadita intre modul de trai si sursele legale de castig ale persoanelor in cauza.

b) criterii specifice fiecarui caz ramas cu autori necunoscuti:

- persoane care corespund din punct de vedere al mobilului faptei;

- persoane cu antecedente penale, cunoscute cu acelasi mod de operare.

In raport cu activitatile concrete desfasurate in campul infractiunii, cu obiectele si instrumentele folosite in comiterea faptelor se pot orienta verificarile si include in cercul de banuiti persoanele cunoscute ca procedeaza in acel fel specific; ca poarta in mod obisnuit asemenea instrumente asupra lor si sunt predispuse a le folosi in astfel de scopuri.

- persoane care au parasit nejustificat domiciliul dupa eveniment sau care nu justifica timpul in perioada comiterii faptei. Se vor avea in vedere si cei care justifica timpul cu lux de amanunte, de asa maniera de nu pare a fi un lucru firesc si pot fi suspectati de aranjarea unui alibi;

- persoanele observate cu un comportament modificat sau suspect, dupa savarsirea infractiunii, ori a avut o atitudine suspecta in timpul cercetarii la fata locului sau pe parcursul altor verificari, manifestand interes nejustificat fata de mersul cercetarilor (eventual incercari de influentare a martorilor etc.);

- persoane la care s-a oprit sau la domiciliul carora a condus cainele de urmarire;

- persoane care sunt semnalate ca poseda, au valorificat ori ascuns bunuri sau valori cu caracteristicile celor urmarite ori alte obiecte care au putut servi la comiterea faptei.

o categorie de persoane ce vor fi imediat introduse in cercul de banuiti sunt cele indicate de victima, cand aceasta ramane in viata, ori de martori oculari, cu ocazia prezentarii albumelor cu fotografii, sau cele care corespund semnalmentelor indicate de acestia.

c) criterii de individualizare

In urma cercetarii la fata locului a unor constatari expertize, a declaratiilor victimei sau ale unor martori, din unele materiale informative, investigatii etc., se pot stabili date care conduc la individualizarea autorilor sau autorului, cum sunt:

- semne particulare, semnalmente;

- urme digitale, plantare sau de alta natura;

- grupa sanguina si tipul (secretor sau nesecretor).