Univ. 'Spiru Haret' - Facultatea de drept si administratie publica

MASTER PROBATIUNEA IN PROCESUL PENAL

CRIMINALISTICA

Fazele cercetarii locului faptei

BIBLIOGRAFIE.

1. Tudorel Butoi, Ioana-Teodora Butoi, Psihologie judiciara. Tratat universitar, vol. I si II, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2001.

2. Lazar Carjan, Curs de criminalistica, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2003.

3. Lazar Carjan. Criminalistica si stiinte de contact. Bibliografie selectiva. Editura Ministerului Administratiei si Internelor, 2004.

4. Aurel Ciopraga, Ioan Iacobita, Criminalistica, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1997.

5. Lucian Ionescu, Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea, 1973.

6. Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, Identificarea criminalistica, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1990.

7. Lucian Ionescu, Criminalistica. Note de curs, Editura Universitatii Crestine "Dimitrie Cantemir", Bucuresti, 2002.

8. Gheorghe Pasescu, Ion R. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Editura National, 1996.

9. Gheorghe Pasescu, Interpretarea criminalistica a urmelor la locul faptei, Editura National, 2000.

10. Gheorghe Scripcaru, Moise Terbancea, Patologie medico-legala, Editia a II-a revizuita si adaugita, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.

11. Ieronim Ursu, Ioan Doru Cristescu (coordonatori), Ghidul procurorului criminalist, vol. I-III, Ministerul Public si Parchetul de pe langa Tribunalul Timis, Editura Helicon, Timisoara, 1994-1995.

12. "Criminalistica", revista de informare, documentare si opinii, 1999-2004, redactor-sef Vasile Lapadusi.

Notiunea, scopul si importanta cercetarii locului faptei

Cercetarea locului faptei constituie o activitate procedurala care are ca scop perceperea nemijlocita a locului in care s-a savarsit o infractiune, descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor create prin activitatea infractionala, precum si stabilirea mijloacelor materiale de proba, in scopul identificarii faptuitorului. Cercetarea locului faptei poate fi si cand are loc ulterior constatarii infractiunii, in mod repetat sau ori de cate ori este necesar.

In literatura de specialitate se apreciaza importanta deosebita care se atribuie cercetarii locului faptei pentru identificarea faptuitorului si solutionarea cauzei penale.

Codul de procedura penala, in art. 30 alin. ultim, defineste ca fiind "locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul

unde s-a produs rezultatul acesteia".

Cei mai multi teoreticieni considera ca sintagma este acoperitoare pentru expresia cu precizarea ca se au in vedere:

. locul propriu-zis al savarsirii infractiunii (incapere sau suprafata de teren);

. locul in care se afla obiectele care au servit la comiterea infractiunii sau obiectele care constituie produsul infractiunii;

. caile de acces sau de retragere a faptuitorului (faptuitorilor) ori a partii vatamate.

Aceste locuri formeaza, in majoritatea cazurilor, un tot unitar, desi intre ele pot fi si distante foarte mari.

Potrivit art. 129 alin. 1 din C. pr. pen., cercetarea locului faptei poate fi dispusa cand este necesar:

. sa se efectueze constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii;

. sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii;

. sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care a fost savarsita infractiunea.

Este o activitate care trebuie sa se efectueze intr-un termen cat mai apropiat de comiterea infractiunii.

Constituie, in principiu, datorita modificarilor la care este supus campul infractional.

. constituie, de cele mai multe ori, singura modalitate de obtinere a probelor in faza initiala;

. este un element probator deosebit de relevant pentru aflarea adevarului;

. contribuie la identificarea faptuitorului, stabilirea datelor necesare privind personalitatea acestuia si modul de operare folosit.

. investigarea locului in care a fost savarsita infractiunea pentru stabilirea naturii acesteia si a imprejurarilor in care a fost comisa;

. descoperirea, fixarea, ridicarea si examinarea urmelor si a altor mijloace de proba;

. determinarea drumului parcurs de infractor (iter criminis);

. stabilirea modului de operare al faptuitorului (faptuitorilor);

. precizarea timpului savarsirii infractiunii;

. identificarea persoanelor care au tangenta cu cauza cercetata: faptuitori, martori, victime, persoane responsabile civilmente;

. elaborarea primelor versiuni pentru orientarea investigatiilor ulterioare.

Cercetarea se poate efectua, dar neprezentarea partilor incunostiintate nu impiedica efectuarea cercetarii.

Daca acest lucru nu este posibil, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea.

Potrivit art. 172 C. pr. pen., modificat prin Legea nr. 32/1990, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala; deci, si la cercetarea locului faptei.

Persoanele care se afla sau vin la locul faptei pot fi impiedicate, potrivit art. 129 alin. ultim, C. pr. pen., sa comunice intre ele sau cu alte persoane, ori sa plece inainte de terminarea cercetarii.

Datele mentionate in art. 91 C. pr. pen:

. data si locul unde este incheiat;

. numele, prenumele, calitatea celui care il incheie si unitatea din care face parte;

. numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti;

. descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate; modificarile survenite;

. numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora;

. mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale;

Alte date cerute de art. 131 C. pr. pen.:

. descrierea amanuntita a situatiei locului;

. urmele gasite, fixate si ridicate; sa se precizeze locul in care au fost descoperite, distantele fata de anumite repere (fereastra, usa, copac, axul soselei etc.);

. obiectele examinate si cele ridicate, cu descrierea caracteristicilor de identificare (model, marca, tip, serie), dimensiuni, culoare, forma, calitate;

. starea urmei sau a obiectului (curata, murdara, calda, fierbinte, rece, inghetata, topita, cu miros, in putrefactie, fara miros etc.);

. conditiile in care au fost descoperite;

. descrierea metodelor folosite pentru ambalare, etichetare si sigilare;

. cantitatile ridicate;

. imprejurarile negative (controversate) constatate si masurile luate pentru clarificarea lor;

. starea timpului: ploaie, ninsoare, caldura, ger, vant etc.;

. masurile luate fata de victime, faptuitori, obiecte implicate in eveniment;

. fotografiile judiciare efectuate: fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia obiectelor principale, fotografiile de detaliu si masuratorile fotografice, precizandu-se marca aparatului folosit si a filmului;

. mentiuni cu privire la inregistrarile efectuate: inregistrarea pe banda videomagnetica ori inregistrari foto si video-digitale;

. tehnica de iluminare utilizata;

. rezultatul folosirii cainelui de urmarire;

. observatiile persoanelor participante, mijloacele materiale de proba ridicate de la locul faptei si cele lasate in custodie, precum si obiectiile faptuitorului;

. ora inceperii si ora terminarii cercetarii locului faptei, cu precizarea conditiilor meteorologice si de vizibilitate pe parcursul cercetarii;

. numarul de exemplare si destinatia acestora.

Procesul-verbal trebuie sa fie intocmit intr-un stil clar, precis si concis, sa prezinte in mod obiectiv situatia constatata la locul faptei. Procesul-verbal se semneaza de catre organul judiciar, martori asistenti si de alte persoane, pe fiecare pagina, iar locurile ramase libere se bareaza.

In procesul-verbal nu se consemneaza opiniile expertilor sau ale martorilor asistenti cu privire la modul in care s-a comis fapta si persoana faptuitorului.

Este preferabil ca procesul-verbal sa fie redactat la locul faptei, pentru a nu se omite amanunte relevante pentru cercetare.

Calitatea procesului-verbal face dovada competentei, maiestriei si obiectivitatii celui care il intocmeste.

Nicaieri nu se dezvaluie cu mai multa claritate priceperea, siguranta spiritului de observatie, logica rationamentului, perseverenta metodica si constienta in realizarea scopului sau, dar, de asemenea, nicaieri nu se manifesta mai bine nepriceperea, slabiciunea spiritului de observatie, dezordinea, incertitudinea, ezitarea judecatorului de instructie."

2. Reguli tactice privind pregatirea cercetarii locului faptei

. identificarea persoanei care a facut plangerea sau denuntul;

. stabilirea unor date de prima sesizare despre infractiunea comisa, locul si timpul savarsirii, numarul victimelor si starea acestora, daca se cunoaste faptuitorul, natura si intinderea pagubelor cauzate;

. raportarea telefonica a evenimentului la esalonul superior;

. dispunerea unor masuri urgente pe care trebuie sa le ia organele locale de politie pana la sosirea echipei de cercetare: pentru salvarea victimelor, paza si conservarea locului faptei, interzicerea patrunderii curiosilor, identificarea si audierea sumara a martorilor oculari, identificarea si retinerea faptuitorilor;

. constituirea echipei de cercetare, din care fac parte: procurorul criminalist, care este seful echipei, ofiteri de judiciar si cercetari penale, ofiterul criminalist, medicul legist, subofiterul care conduce cainele de urmarire si alti specialisti, dupa caz;[4]

. asigurarea participarii partilor civile, civilmente responsabile, a victimelor, faptuitorilor ori a aparatorilor acestora;

. pregatirea mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice adecvate;

. trusa criminalistica universala;

. trusa foto si trusele specializate;

. laboratoare criminalistice mobile;

. aparatura de detectie;

. mijloace tehnice de identificare dupa semnalmentele exterioare;

. deplasarea cu maxima urgenta la locul faptei.

3. Fazele cercetarii locului faptei

In teorie si practica se face distinctie intre doua faze: statica si dinamica, dar stabilirea lor are un caracter conventional-didactic, deoarece ele formeaza un tot unitar.

Nici nu-ti poti da seama cat de utila poate deveni pe parcursul investigarii.

Se discuta mult despre posibila intoarcere a faptuitorului la locul infractiunii datorata fenomenului de amnezie postinfractionala: "Infractorul nu se simte in siguranta, nu-si poate aminti daca totul a fost pus la punct, daca nu cumva a comis greseala fatala tradatoare. Din acest motiv, cu greu poate rezista impulsului imperativ de a se reintoarce la locul infractiunii, intoarcere care ii este fatala in cele mai multe cazuri"

. Se consemneaza primele informatii de la politistii care au asigurat paza,

. Delimitarea teritoriala a zonei cercetate.

. Parcurgerea locului faptei

Punctul de plecare il poate constitui centrul scenei infractiunii, dupa care se examineaza zonele adiacente pana la periferie

Este necesar sa se faca o cercetare sistematica si amanuntita a locului faptei, pentru a se da un raspuns corect intrebarilor care s-au pus pe parcursul cercetarii privind existenta sau inexistenta unor urme specifice, sau sa se clarifice imprejurari care nu puteau fi explicate (usa incuiata cu cheia pe dinauntru, ferestre inchise).

Clarificarea acestor imprejurari se impune mai ales in cazul infractiunilor comise cu arme de foc, cand un omor comis prin impuscare poate fi disimulat in sinucidere, dar si invers, cand sinucigasul si-a disimulat fapta in omor.[5]

4. Materiale si utilaje folosite la cercetarea locului faptei

. materiale pentru fotografiere: aparate foto, obiective, inele intermediare, filme, blitz, baterii, trepied, lampi, filtre (colorate si de polarizare);

. materiale pentru cautarea, descoperirea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor papilare: lupa, surse de lumina, lampa de ultraviolete, prafuri si reactivi de evidentiere, pensule cu par de veverita si magnetice, pulverizator cu vapori de iod, folii adezive albe si negre;

. materiale pentru executarea mulajelor urmelor de adancime: cancioc, spaclu, lingura pentru prepararea amestecului, banda flexibila pentru inconjurarea urmei (unde se va turna amestecul), pensula pentru curatarea urmei, ghips si alte materiale de mulare, materiale dentare, lac, substante speciale sub forma de spray;

. materiale pentru amprentarea persoanelor: placa, rulou, tus, fise mono si decadactilare, pasta, hartie special impregnata pentru reactii chimice, manusi chirurgicale, lingurita pentru amprentarea cadavrelor;

. materiale pentru prelevarea substantelor, inclusiv a celor biologice: aspirator, pensete, pipete, capsule, solutii, bumbac absorbant, banda adeziva, magnet;

. materiale pentru intocmirea desenelor si a schitelor: rigla, echer, raportor, hartie milimetrica, planseta, calc, compas, busola, sabloane, piuneze, creioane negre si colorate;

. materiale pentru marcarea locului si efectuarea de masuratori: centimetru, banda cu patrate albe si negre, jetoane numerotate (cu stativ), creta;

. materiale de ambalare: pungi de plastic, saci de hartie, flacoane de sticla, sfoara, cuie, scandurele, etichete;

. instrumente: fierastrau, cleste, patent, ciocan, surubelnita, burghiu, dalta, foarfeca, truse de chei.

. aparat laser portabil;

. lampa polilight;

. convertizor de imagine infrarosie;

. aparat de filmat, video si de inregistrare audio;

. materiale pentru protejarea urmelor si a obiectelor;

. cizme de cauciuc, masca de gaze, ochelari de protectie;

. echipament de protectie pentru incendii si explozii;

. aparat de sudura;

. scara, sapa, corzi etc.

5. Truse criminalistice moderne

Trusele criminalistice trebuie sa raspunda nevoilor speciale pentru teren si pot fi adaptate, in functie de numeroase criterii, la solicitari, pentru a asigura maximum de eficienta in cautarea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor de toate categoriile.

Pe masura ce stiinta criminalistica a progresat, abordand cu mijloace din ce in ce mai precise categorii de urme noi, cautarea si ridicarea acestora au devenit activitati care, dincolo de atentia, maiestria si intuitia criminalistului, implica precizie, acuratete, asigurarea deplina impotriva contaminarii sau alterarii urmei.

Indiferent de simplitatea sau complexitatea lor, trusele trebuie sa raspunda unor cerinte ca:

. sa corespunda exact activitatilor prezumate;

. sa poata fi manevrate cu usurinta;

. sa permita exploatarea cu maxima acuratete a urmelor investigate;

. sa permita aplicarea unor procedee de lucru sigure;

. sa nu afecteze urmele prin materialele utilizate;

. sa nu contamineze urmele;

. sa asigure conservarea adecvata a urmelor;

. sa corespunda legislatiei specifice;

. sa asigure independenta tehnica a operatiunilor in conditii de teren;

. sa poata fi completate usor pentru ciclurile de lucru urmatoare;

. sa contina instructiunile necesare pentru lucru, daca este necesar;

. sa aiba un pret acceptabil;

. sa corespunda standardelor de calitate in domeniu.

AUTOLABORATORUL PENTRU CERCETAREA LA FATA LOCULUI

Una dintre activitatile importante care contribuie la realizarea scopului procesului penal - aflarea adevarului - este cercetarea la fata locului. Potrivit prevederilor legii procesual penale, prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in total sau in parte, ori unde s-a produs rezultatul acesteia.

Cercetarea la fata locului, conform art. 129 din Codul de procedura penala, se efectuaeaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita.

Din punct de vedere criminalistic investigarea locului faptei are urmatoarele sarcini: examinarea nemijlocita a locului unde s-a savarsit infractiunea; cautarea, descoperirea, fixarea, ridicarea si examinarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba; determinarea drumului parcurs de infractor (itercriminis), a obiectelor asupra carora a actionat si a instrumentelor folosite; determinarea locurilor de unde se puteau percepe anumite faze ale savarsirii infractiunii; verificarea unor persoane care au tangente cu fapta; adunarea altor date care se refera la obiectul probatiunii; loarea unor masuri de limitare a pagubelor si de prevenire a unor urmari daunatoare.

Ca activitate complexa, investigarea criminalistica a locului faptei presupune folosirea unei game largi de mijloace si metode tehnice care sa ajute la realizare scopului propus. Dintre acestea pot fi enumerate urmatoarele: laboratoare criminalistice mobile dotate cu aparatura specifica, truse criminalistice, aparatura foto digitala si clasica, video, detectoare de metale etc. Folosirea in mod corespunzator a acestor mijloace tehnice permite descoperirea, fixarea, ridicarea si examinarea in bune conditii a urmelor si a celorlalte mijloace materiale de proba, tinandu-se cont de particularitatile pe care le prezinta fiecare infractiune in parte.

La nivelul Institutului de Criminalitica este organizata o grupa de investigare tehnico-stiintifica a locului faptei, compusa din doi ofiteri criminalisti cu experienta, un specialist chimist si un biolog, care asigura cercetarea locului faptei in cazul unor infractiuni grave prin modul de operare sau a consecintelor produse: omoruri deosebit de grave, talharii si violuri cu moartea victimei, catastrofe aeriene, navale si rutiere, incendii, explozii etc.