DREPTUL EUROPEAN AL MUNCII

DREPTUL EUROPEAN AL MUNCII

1. Notiune

Dreptul european al muncii este o parte a dreptului international al muncii alcatuit din reglementarile in materie adoptate de catre Consiliul Eurorpei si Uniunea Europeana.

2. Norme elaborate in cadrul Consiliului Europei

Aceste norme sunt cuprinse in conventii si acorduri europene, precum si protocoale la acestea, majoritatea deschise spre ratificare sau aderare si staelor care nu fac parte din organizatie. Aceste norme sunt obligatorii pentru statele care le semneaza si le ratifica sau adera la acestea . Conventiile si acordurile neratificate se constituie intr-o sursa de inspiratei sau de initiativa pentru guvernele statelor membre.

Actele normative adoptate in cadrul Consiliului Eoropei acopera in buna masura toate domewniile dreptului. In domeniul dreptului muncii cele mai importante conventii sunt: Carta sociala europeana (1961), Codul european de securitate sociala (1964), Conventia europeana de securitate sociala (1972) si Conventia europeana pentru statutul juridic al muncitorului migrant (1977).

3. Dreptul comunitar al muncii

Dreptul comunitar prin reglementarile sale defineste raporturile dintre institutiile Uniunii Europene si procedurile lor decizionale, raporturile dintre Uniune si cetatenii sai, precum si dintre Comunitate si statele membre. Acestea trebuie sa ia toate masurile cuvenite pentru a-si indeplini toate obligatiile ce le revin in virtutea tratatelor sau actelor constitutive ale institutiilor europene. Ele trebuie sa sprijine Uniunea sa-si indeplineasca scopul sau si sa evite orice masuri susceptibile sa puna in pericol realizarea scopului tratatelor.

In domeniul dreptului muncii, dreptul comunitar cuprinde, intre altele, dispozitii referitoare la urmatoarele aspecte:

1. Egalitatea de plata pentru munca egala: obiectivul urmarit este acela de a asigura egalitatea de sanse si de tratatment intre barbati si femei. In acest sens au fost elaborate o serie de directive, printre cele mai importante fiind:

- Directiva 75/117/CEE, care adanceste explicitarea principiului platii egale, astfel incat sa includa plata egala pentru munca de valoare egala;

- Directiva 76/207/CEE, care prevede tratamentul egal pentru barbati si femei in procesul angajarii;

-Directiva 8686/378/CEE, care extinde principiul tratamentului egal in sistemul pensiilor profesionale ;

- Directiva 92/85/CEE, care se refera la necesitatea introducerii masurilor de incurajare a sanatatii si securitatii in munca a femeilor gravide si lucratoarelor care au nascut recent sau care alapteaza;

- Directiva 97/80/CE privind aducerea dovezii in cazurile de discriminare pe baza de sex;

- Directiva 2000/78/CE privind crearea unui cadru general in favoarea egalitatii de tratamen in domeniul ocuparii si al muncii.

b.      Conditiile de munca : obiectivele in materie sunt definite in Tratatul asupra Comunitatii Europene, in sensul ca aceasta se angajeaza sa cxontribuie la ameliorarea mediului de munca pentru a proteja sanatatea si securitatea lucratorilor. Comunitatea Europeana este mandatata sa edicteze prescriptiile minimale, autoruizand statele membre sa stabilesaca, daca au posibilitatea, sa asigure un nivel al protectiei mai ridicat.

Spre exemplu, Directiva-cadru nr. 89/391/CEE a constituit baza pentru adoptarea unui numar de 17 directive specifice care acopera problematica sanatatii in domenii particulare. Doua dintre ele cuprind norme specifice privind exigentele minime de sanatate si securitate ce trebuie indeplinite la locul de munca si in privinta instalatiilor intrebuintate. Alte directive detaliaz securitatea muncii pe domenii economice sau in functie de factorii de risc, cum sunt: echipamentul personal de protectie, manipularea greutatilor, agentii cancerigeni, agentii biologici, etc.

c. Timpul de lucru.

In Directiva nr. 93/104/CE a Consiliului Europei se regasesc idei fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la politica sociala:

dreptul la repaus zilnic, saptamanal, si la un concediu anual platit;

in privinta perioadei saptamanale de repaus, legislatiile nationale din statele comunitare trebuie sa observe diversitatea factorilor culturali, etnici, religiosi sau a altor factori de asemenea natura;

limitarea duratei muncii de noapte, ca si a numarului de ore suplimentare, trebuie notificata autoritatilorcompetente;

prevederile directivei privind perioada de repauas sunt minimale;

persoanelor care lucreaza noaptea trebuie sa li se recunoasca dreptul la o evaluare gratuita a sanatatii atat la angajare, cat si ulterior, la intervale regulate de timp.

3. Detasarea lucratorilor in cadrul prestarilor de servicii.

Prin Directiva nr.96/71/CE, s-a creat cadrul legal pentru prestarea de servicii transnationale, creandu-se posibilitatea ca intreprinderile sa detaseze lucratori in vederea efectuarii cu titlu temporar a unei munci pe teritoriul unui stat membru, altul decat cel in care isi desfasoara in mod obisnuit activitatea.

4. Munca cu timp partial

In acceptiunea normelor comunitare lucratorul cu timp partial este salariatul a carui durata normala de lucru, calculata saptamanal sau ca medie pe o perioada de lucru ce poate ajunge pana la un an, este inferioara celei a unui muncitor cu norma intreaga comparabila.

e. Munca pe durata determinata

Conform Directivei nr.199/70/CEE se prevede ca, totusi, contractele cu duarat nedeterminata sunt si raman forma geenrala a relatiilor de munca intre angajatori si lucratori. Se admite, insa, ca incheierea contractelor de munca cu durata determinata raspunde, in anumite circumstante, atat necesitatilor angajatorilor, cat si ale lucratorilor.

f. Relatiile profesionale

In aceasta privinta normele comunitare instituie un parteneriat intre lucratori si angajatori, interesele acestora fiind complementare.

g. Obligatia de informare

Pentru a asigura o mai mare transparenta pe piata muncii, normele comunitare stabilesc obligatia patronului de a informa pe fiecare angajat, in scris, asupra principalelor conditii de angajare si de munca. Aceasta obligatie poate fi acoperita prin intermediul unui contract scris, al unei scrisori de angajare sau, in lipsa acestora al unei declaratii scrise de patron

Obligatia de informare se refera si la salariatii care in cadrul pietei interne a Uniunii sunt detasati, in considerarea serviciului, dintr-un stat intr-altul.

h. Somaj si ocupare.

Un obiectiv important urmarit de catre institutiile comunitare este acela al promovarii unui grad cat mai inalt de ocupare a fortei de munca. Pe aceasta directie a fost adoptat un Regulamentul privind instituirea unor masuri specifice de interes comunitar in domeniul ocuparii.

Dispozitiile Regulamentului trebuia sa asigure ameliorarea perspectivelor de angajare pentru categoriile de persoane cel mai grav afectate de somaj. Astfel, s-a urmarit incurajarea pensionarii anticipate a lucratorilor in varsta pentru a se permite crearea de locuri de munca pentru persoanele aflate in somaj.

i. Protectia lucratorilor in caz de insolvabilitate a angajatorului.

Dreptul comunitar prevede printr-un sistem integrat de directive apararea drepturilor salariatilor (in special ale celor cu grad sporit de risc, cum sunt tinerii, persoanele cu handicap, etc.), ca si antrenarea lucratorilor la luarea deciziilor celor mai adecvate din punct de vedere economic si social. S-au prevazut norme aplicabile in special creantelor salariatilor care rezulta din contractesau raporturi de munca si care exista fata de patronii care se afla in stare de insolvabilitate.

S-au creat astfel o serie de garantii pentru eventualitatea insolvabiltatii angajatorului , salariile neplatite la momentul respectiv, fiind, partial, acchitate dintr-un fond de garantare, creat in fiecare stat membru.

j. Protectia tinerilor in munca

Spre deosebire de normele O.I.M., dreptul comunitar introduce standarde mai ridicate de protectie.

In acest sens sunt prevazute: interzicerea muncii copiilor; munca desfasurata de copii si adolescenti trebuie sa fie strict reglementata si protejata; ststul este chemat sa vegheze ca fiecare patron sa asigure tinerilor conditii de munca adaptate varstei lor, fara a dauna securitatii, sanatatii sau dezvoltarii lor fizice, psihice, morale, sociale sau sa compromita educatia acestora.

k. Concedieri colective

In caz de concedieri colective, normele comunitare impun obligatia in sarcina angajatorilor de a declansa in timp util consultari cu reprezentantiilucratorilor pentru analizarea posibilitatilor de atenuare a consecintelor concedierii colective prin recurgerea la masuri care sa asihure redistribuirea sau reconversia lucratorilor disponibilizati;

De asemenea sunt prevazute norme referitoare la procedura de concediere colectiva, esential fiin obligatia patronului de a notifica in scris autoritatii publice competente orice proiect de concediere colectiva.

l. Transfer de intreprindere sau parti de intreprindere

m. Securitatea sociala

Referitor la securitatea sociala normele comunitare instituie un sistem care sa permita lucratorilor migranti si celor dependenti de ei:

totalizarea, pentru obtinerea si mentinerea dreptului la prestatii ca si pentru calculul acestora, a oricarei perioade luate in considerare de catre diferite legislatii nationale;

plata de prestatii persoanelor rezidente pe teritoriile statelor membre.

Se urmareste astfel coordonarea prevederilor legisaltiilor privind securitatea sociala, in scopul evitarii instituirii de obstacole pentru libera circulatie a fortei de munca