Fraude financiar-fiscale

Fraude financiar-fiscale

Alte categorii de escrocherii, care vizeaza fie obtinerea unui credit privat sau public - fraude private, fie evitarea de impozite sau beneficierea de avantaje din partea statului denumite fraudele fiscale, cunosc o rata semnificativa de crestere[1].

Fraudele private se comit prin folosirea unei facturi pro forma, care nu corespund unei operatiuni efectuate, precum si prin folosirea de facturi false in raporturile cu o societate;

Fraudele fiscale includ, printre altele, procedeul numit "Taxi", constand in prezentarea de facturi false catre stat pentru a obtine rambursarea TVA, efectuate de persoane nerezidente pe teritoriul unui stat la parasirea acestuia cu bunuri purtatoare de TVA. Daca cineva cumpara de la alt negustor o marfa, prin pret el plateste si cota de TVA aferenta predecesorului. In jargonul oamenilor de afaceri lipsiti de onestitate, "taxi" desemneaza pe acela dintre ei care, prin facturi false, este furnizorul taxelor recuperabile.

Alte escrocherii financiare constau in: prezentarea de creante false intr-un faliment, declaratii false in materie de garant, declaratii mincinoase cu ocazia semnarii unui contract de asigurare - agentul declara, spre exemplu, ca polita acopera riscul imbolnavirii, in realitate aceasta privind numai riscul de accidente.

Estorcarea de bani prin folosirea mijloacelor violente sau a amenintarii este cunoscuta sub denumirea de racket. Sunt foarte cunoscute in zona noastra est-europeana actiunile racketilor estici, aceasta estorcare putand sa aiba si urmatoarea forma: obligarea unei societati la plata, catre o banda de infractori, a unei sume periodice, in schimbul "acordarii protectiei" bandei.