Hotararile Curtii Internationale de Justitie

Hotararile Curtii Internationale de Justitie

"In activitatea de judecata Curtea Internationala de Justitie se pronunta prin ordonante si decizii. Ordonantele au caracterul inchieierilor ce se dau in cursul procedurii de judecata cunoscute in procesul civil si marcheaza diferite momente ale procesului. Prin ele se precizeaza formele si termenele in care partile trebuie sa prezinte concluziile lor prin memorii, contramemorii, replici si duplici. Curtea sau Presedintele fixeaza prin ordonante termene si in scopul efectuarii altor formalitati, cum ar fi audierea de martori sau administrarea unor probe; astfel, toate masurile ce se iau in cursul procesului se reflecta in ordonante. Acestea isi pot avea insemnatatea lor juridica prin precedentele care, in decursul timpului, constituie jurisprudenta procedurala, ce poate fi invocata in litigiile ce se dezbat in fata Curtii.

In acelasi timp cele mai importante raman hotararile prin care Curtea solutioneaza pe fond litigiile. Hotararile Curtii Internationale de Justitie au o importanta remarcabila pentru fundamentarea principiilor in dreptul international. Insa, problema daca hotararile Curtii Internationale de Justitie sunt sau nu izvoare are dreptului international este dezbatuta diferit de autori ca H. Lauterpacht in "The Development of International Law and International Court" sau H.Kelsen in "Priciples of International Law" sau L. Oppenheim in "International Law", G.I.Tunkin crede ca numai cand se va intruni votul judecatorilor ce reprezinta sisteme sociale diferite, se va pune cu adevarat problema daca hotararile Curtii pot fi recunoscute ca izvoare de drept international.

Deliberarile[1] anterioare pronuntarii deciziei sunt similare celor care au loc intr-o instanta obisnuita: au un caracter secret, in Camera de Consiliu, unde nu intra decat judecatorii si grefierul. Pe baza unei ordonante special date, Curtea, conform Regulamentului, poate incuviinta si prezenta altor persoane. Mai intai sunt examinate argumentele prezentate in faza orala si cea scrisa de catre parti, ulterior, judecatorii fac un prim schimb de vederi asupra procesului, dupa care fiecare prezinta o nota scrisa, exprimandu-si, nu definitiv insa, punctul personal de vedere. Discutiile vor continua sa se poarte in conformitate cu un plan intocmit de Presedinte, unde sunt mentionate problemele importante in legatura cu care trebuie sa se pronunte Curtea. Deliberarea propriu-zisa urmeaza abia in acest stadiu, in care Presedintele si doi judecatori intocmesc un proiect.

Hotararile se pronunta cu majoritatea relativa, iar votul Presedintelui inclina balanta ori de cate ori se inregistreaza un caz de paritate. Hotararile Curtii trebuie sa cuprinda numele judecatorilor care au luat parte la solutionarea cazului si motivarea necesara. Pot fi exprimate si opinii separate. Procedura Curtii prevede nu numai posibilitatea opiniei separate a unuia sau a mai multor judecatori, ci si pe aceea a opiniei individuale, prin care unul sau mai multi judecatori care se alatura opiniei majoritare considera totusi ca este necesar sa expuna si alte motive, pe langa cele cuprinse in hotararea cu care pe fond sunt de acord.

Hotararile se semneaza de Presedinte si grefier si se citesc in sedinta publica asa cum se precizeaza in Statut (art.56-58). Regulamentul face mai multe precizari in legatura cu modul in care se va desfasura acest lucru. Hotararile trebuie astfel sa cuprinda mentiuni cu titulatura instantei, data pronuntarii, numele judecatorilor, denumirea partilor si numele celor care reprezinta partile, consemnarea desfasurarii procesului concluziile partilor, expunerea in fapt, motivarea in drept, dispozitivul, dispozitii privind plata eventualelor cheltuieli de judecata, numarul judecatorilor care au format majoritatea prin care s-a adoptat hotararea in cauza.

In ce priveste efectele si executarea, potrivit Statutului (art.59), hotararea nu este obligatorie decat pentru parti si numai pentru litigiul respectiv, iar Regulamentul (art.76) adauga ca hotararea Curtii produce efecte din ziua in care a fost pronuntata in sedinta publica. Hotararea este definitiva conform art. 60 din Statut.

Articolul 60 din Statut face precizarea ca hotararile pronuntate de Curte pot fi completate prin lamuriri ulterioare. Dreptul de a preciza intelesul hotararii si intinderea efectelor sale apartine Curtii si numai ei. Singura exceptie admisa de Statut de la acest principiu este posibilitatea revizuirii hotararii, atunci cand ulterior pronuntarii s-ar descoperi de fapt ca e o problema de o natura care ar exercita o influenta decisiva asupra solutiei, fapt necunoscut de Curte sau de partea care cere revizuirea pe durata procesului.

Ceea ce trebuie de retinut in legatura cu aceasta problema este posibilitatea Curtii de a conditiona revizuirea unei hotarari. Termenele maxime de introducere a cererii de revizuire sunt doua: unul de 6 luni de la descoperirea faptului nou si unul de 10 ani de la pronuntarea hotararii. Revizuirea cuprinde si ea doua faze, una in care se hotaraste daca sa se admita in principiu cererea de revizuire sau nu si a doua, asemanatoare procedurii de judecata in revizuirea dreptului comun.

Neexecutarea hotararilor Curtii Internationale de Justitie prezinta o gravitate deosebita pentru ca pune in discutie eficacitatea Curtii si posibilitatea de infaptuire a unei justitii internationale. Unul din principalele scopuri ale justitiei internationale este acela de reparare integrala a prejudiciului cauzat de fapte ce contrazic normele de convietuire interstatala, recunoscute prin conventii si drept international. Astfel, tocmai pentru a nu se ajunge in situatia neexecutarii hotararii Curtii Internationale de Justitie si deci, a se inregistra prin aceasta o atacare chiar a justitiei internationale, au fost create mijloace de constrangere si sanctiuni ce pot fi luate impotriva statelor care nu respecta hotararile Curtii. Acestea din urma sa fie modalitati jurisdictionale, fie acte cu caracter politic. Aplicarea primelor este cu atat mai dificila cu cat Curtea Internationala de Justitie nu are competenta de a acorda despagubiri pentru neexecutarea hotararii sale. Totusi, Curtea poate sa intervina refuzand sa se pronunte asupra unei cereri de revizuire a unei hotarari pronuntate de ea insasi, fie luand alte masuri, care insa nu afecteaza judecata pe fond, ori de cate ori nu sunt respectate ordonantele date in cursul procesului.

Executarea unei hotarari a Curtii Internationale de Justitie mai poate fi realizata pe calea tribunalelor nationale. Ele pot recunoaste validitatea acestor hotarari, de exemplu lititgiul intre Belgia si Grecia solutionat de Curtea Permanenta de Justitie Internationala implica societatea "Socobelge" in legatura cu care s-a pronuntat in 30 aprilie 1951 Tribunalul din Bruxelles, caci societatea se afla pe teritoriul Belgiei si in numele ei, statul obligat a figurat ca parte in fata Curtii.

In ce priveste hotararile cu caracter politic care se iau in cazul nerespectarii hotararii Curtii, organul competent este chiar Organizatia Natiunilor Unite, dar Consiliul de Securitate nu este obligat sa ia masuri pentru executarea acestor hotarari. In privinta acestor masuri, hotararea de a se actiona sau nu si cum, se ia cu unanimitate, iar dreptul de veto poate, de asemenea, fi exercitat, ceea ce nu face decat sa ingreuneze luarea acestor sanctiuni cu caracter politic.

Hotararea Curtii Internationale de Justitie si anume, decizia pronuntata in urma deliberarilor, este doar una dintre cele trei modalitati prin care un litigiu poate fi stins. Aceste modalitati sunt:

. O tranzactie intre parti, in orice faza a procesului are menirea de a informa instanta cu privire la faptul ca partile au ajuns la o inttelegere in urma careia Curtea si Presedintele vor emite un Ordin pentru inlaturarea cazului de pe lista Curtii. Asa s-a procedat in litigii cum ar fi Delimitarea apelor teritoriale intre insula Castellorizo si Coasta Anatolia, Losinger, Borchgrave, Anumite teritorii cu fosfati in Nauru (Nauru v. Australia), Incidentul aerian din 3 iulie 1988 (Republica Islamica a Iranului v. S.U.A.).

. Discontinuitate: un stat solicitant poate in orice moment sa informeze Curtea ca nu mai continua procedurile initiale in fata sa sau ambele parti declara ca, de comun acord, retrag cazul. Curtea va emite apoi un Ordin pentru inlaturarea litigiului de pe lista proceselor aflate pe rol.

. Hotarare: Curtea pronunta o hotarare prin care procedurile se sfarsesc si prin care retine cererea initiala sau alt punct interlocutoriu sau printr-o decizie pe fond. Aceasta stingere a procedurilor prin pronuntarea unei hotarari este cea mai intalnita in comparatie cu celelalte doua posibilitati descrise mai sus."

In cele ce urmeaza vom relua problemele legate de pronuntarea deciziei: felul deliberarilor, forta obligatorie a deciziilor, felul in care se face interpretarea sau revizuirea deciziilor, pentru a completa cele spuse mai concis pana acum.

a) Deliberarile

Dupa ce partile si-au sustinut punctul de vedere in fata Curtii, aceasta urmeaza sa faca in mod public cunoscuta decizia sa, intr-o maniera care sa inspire increderea generala in felul potrivit in care a administrat justitia internationala.

O posibia dificultate ar rezulta din faptul ca membrii Curtii provin din tari care cunosc sisteme de drept diferite, astfel incat deliberarile instantei trebuie sa fie organizate intr-o maniera care sa permita tuturor sa aiba posibilitatea de a participa si influenta egal decizia finala. Pentru a se obtine un consens in sanul unui organism eterogen, procesul luarii unei decizii trebuie sa reflecte un efort comun.

In termenii Rezolutiei din 1976, deliberarile trebuie sa parcurga in mod normal 5 faze si dureaza peste 3 luni.

. O data ce audierea partilor s-a incheiat, membrii Curtii au la dispozitie un timp scurt pentru a studia argumentele partilor, dupa care are loc un scurt schimb al punctelor de vedere preliminare. Presedintele subliniaza in scris pentru membrii Curtii problemele care, in opinia sa, necesita efortul de a se lua o decizie in legatura cu ele si acestia le pot comenta sau pot propune si alte probleme. La adunarile private la care delibereaza in legatura cu un caz, judecatorii se intrunesc in Camera, intr-o incapere din Palatul Pacii, in noua aripa. Nimeni altcineva nu mai poate participa, cu exceptia Grefierului si a unor angajati ai Grefei care ajuta scopului intalnirii. Minutele acestor intruniri, care au menirea de a servi doar pentru uzul intern al Curtii, mentioneaza simplu data, persoanele prezente si subiectul discutat, fara alte comentarii.

. Fiecare judecator are apoi la dispozitie cateva saptamani in care sa pregateasca o nota in scris in care sa prezinte primele sale pareri in legatura cu raspunsul la intrebarile Presedintelui sau ale oricarui judecator si sa mai prezinte felul in care el considera ca trebuie sa se decida in cazul respectiv. Aceste note, care sunt in engleza sau franceza, sunt traduse de grefier si impartite tuturor judecatorilor care intra in componenta Curtii in litigiul respectiv. Ele ajuta membrii sa fie in masura de a-si forma o prima idee despre directia in care se tinde sa se ajunga prin opinia majoritara. Notele sunt in folosul exclusiv al Curtii si al membrilor sai, fiind distruse la sfarsitul procesului, de catre grefier.

. Dupa examinarea notelor scrise, membrii Curtii rezuma deliberarile, ceea ce poate fi facut pe parcursul mai multor intalniri. La acestea, judecatorii isi exprima punctele de vedere oral si de obicei in ordinea inversa a varstei, de exemplu incep judecatorii ad-hoc si concluzioneaza Vice-Presedintele si Presedintele. Ei raspund intrebarilor pe care colegii lor le-ar putea pune. Felul deciziei care urmeaza a se pronunta si alcatuirea viitoarei majoritati pot fi de acum intrezarite, dar nici un vot nu se va inregistra formal. Pentru a concluziona procesul deliberarilor, este constituit un comitet din 3 membri ai Curtii. Doi dintre ei sunt alesi prin vot secret dintre judecatorii a caror opinie se apropie cel mai mult de opinia majoritatii aparente, iar cel de-al treilea este Presedintele ex office, cu exceptia cazului in care punctul sau de vedere se afla in minoritate, atunci cand ii ia locul Vice-Presedintele.

In cazul extrem cand ambii au puncte de vedere minoritare, cel de-al treilea membru al comitetului este ales prin vot.

. Comitetul apoi pregateste un proiect de hotarare preliminar, in engleza si franceza, cu ajutorul grefierului care intocmeste partea introductiva in care sunt rezumate procedurile, face traducerea dintr-o limba in cealalta si verifica problemele de fapt. Proiectul preliminar, care precum notele judecatorilor este secret, circula intre membrii Curtii. Ei au apoi la dispozitie un timp scurt in care fac sugestii in scris in ce priveste forma textelor in engleza sau franceza sau discrepantele existente intre variantele redactate in cele doua limbi. Comitetul ia in considerare daca sa acepte sau nu aceste amendamente si emite un nou proiect. Curtea il citeste apoi, discutandu-l in cadrul mai multor intruniri private. Fiecare paragraf este citit in ambele limbi si dupa discutarea lui, este fie lasat neschimbat, fie amendat sau retrimis comitetului. In final, un proiect de hotarare amendat este trimis membrilor Curtii, care este citit pentru a doua oara, mai repede decat prima oara, cand este luat pagina cu pagina si adoptat, cu sau fara amendamente minore.

. La sfarsitul celei de-a doua citiri, un vot final se va inregistra in legatura cu raspunsurile care sunt date in proiectul de hoarare, la intrebarile puse de parti. Membrii Curtii voteaza prin "da" sau "nu" oral, in ordinea inversa varstei. Fiecare decizie luata tine cont de majoritatea absoluta a judecatorilor prezenti. La fiecare vot nu se accepta abtinerile. Judecatorul care nu a participat la o parte din procedurile desfasurate in faza orala sau la o parte a deliberarilor, dar care insa nu a lipsit de la nimic care sa fi fost esential, poate totusi sa participe la vot. Daca un judecator se simte in stare sa voteze si doreste sa o faca, dar nu este intr-o conditie fizica necesara pentru a participa la intrunire, pot fi luate masuri astfel incat sa i se acorde dreptul de a vota, prin corespondenta. Daca voturile sunt impartite in mod egal, ceea ce se intampla atunci cand exista un judecator ad-hoc sau cand un membru obisnuit al Curtii nu participa, Presedintele sau membrul Curtii care ii tine locul acestuia au votul decisiv (asa cum s-a intamplat in cazurile "Lotus" si "Africa de S-V"). Rezultatul votului se consemneaza in minuta.

b) Pronuntarea hotararii

Hotararea[2], este pronuntata ca document bilingv, cu doua versiuni, cu pagini alaturate, intinderea obisnuita fiind de 50 de pagini in fiecare dintre cele doua limbi (minimum inregistrat este de 10, iar maximum de 271). Ca stil, Curtea incearca sa pastreze explicatiile pe cat de simplu permite natura lucrurilor. In concordanta cu practica judiciara internationala, Curtea incearca sa evite cuvintele si expresiile care sunt prea mult legate de un anumit sistem de drept.

Hotararea se imparte in paragrafe, care din 1966 se numeroteaza. Curtea a urmat practica tarilor care cunosc dreptul civil, impartind hotararea in trei parti:

- o introducere, in care se mentioneaza numele judecatorilor care participa si ale reprezentantilor partilor si care rezuma procedurile fara a le comenta;

- motivele pentru care Curtea a ajuns la decizia sa, motivele in fapt si in drept sunt enuntate in detaliu, iar argumentele partilor sunt puse atent in balanta;

- paragraful final care, dupa formula: "Pentru aceste motive" este continuta adevarata decizie a Curtii.

Dupa ce Curtea a votat pentru ultima data in ceea ce priveste punctele de mai sus, mai trebuie sa decida in legatura cu doua probleme: care dintre cele doua limbi va fi folosita pentru redactarea versiunii autentice si cand se va pronunta hotararea.

. Versiunea autentica este tiparita pe pagina din stanga. Daca toate procedurile, rezultate fie prin intelegerea partilor, fie altfel sau desfasurat in una din cele doua limbi oficiale ale Curtii, aceasta va fi limba in care se va redacta si hotararea, adica versiunea ei autentica. Daca acest lucru nu se intampla, hotararea va fi luata de Curte.

. Hotararea poarta data oficiala a zilei in care este pronuntata, care este intotdeauna la putin timp dupa ce s-a inregistrat aprobarea Curtii care imputerniceste grefierul sa anunte agentii partilor sa participe, sa invite jurnalistii si publicul si sa aiba pregatita o versiune provizorie a hotararii, care a fost anterior tiparita si este la acea data intocmita in duplicat. Pe aceasta perioada scurta, decizia Curtii nu este comunicata nimanui, nici Natiunilor Unite, nici Secretariatului si nici partilor.

Prin contrast fata de practica tribunalelor de arbitraj, pronuntarea unei hotarari de catre Curtea Internationala de Justitie este facuta cu maximum de publicitate, se face in sedinta publica tinuta in Marele Hol al Justitiei din Palatul Pacii. Un numar de 9 judecatori trebuie intrunit de fiecare data. Presedintele citeste hotararea fara sumarul formal al procedurilor, in una din cele doua limbi oficiale ale Curtii. In timp ce el citeste, agentii partilor au la indemana cate o copie a hotararii semnata de Presedinte si Grefier si care poarta sigiliul Curtii; aceste doua copii, impreuna cu o a treia de asemenea semnata si sigilata, dar care ramane la arhivele Curtii, contituie copiile oficiale ale hotararii. Cand Presedintele a concluzionat, Grefierul citeste traducerea prevederilor finale, iar restul hotararii este impartit jurnalistilor prezenti, impreuna cu un comunicat de presa de cateva pagini care rezuma hotararea in ambele limbi oficiale.

Acest comunicat de presa, pregatit de Grefier nu obliga Curtea. Se trimite prin posta celor interesati si Oficiului care se ocupa cu Informarea Publica din partea O.N.U. Secretarul General insusi este informat.

In cateva saptamani in general, hotararea se publica intr-o forma tiparita intr-un fascicul din Culegerea de Hotarari, Avize Consultative si Ordine care se trimte de grefier, catre guvernele statelor care au dreptul sa apara in fata Curtii si este pus spre vanzare publicului larg.

In scopul ca cei interesati cu adevarat de proces sa fie bine informati in legatura cu natura si originea faptelor si motivelor pe care Curtea si-a bazat decizia toate documentele din proces sunt apoi tiparite si publicate in culegerea intitulata "Cereri, motive orale si documnte".

c) Opiniile separate sau discordante

Regulile noi din 1978 stipuleaza ca fiecare hotarare va indica numarul si numele judecatorilor care au constituit majoritatea. Hotararile pronuntate in conformitate cu vechile reguli precizau doar numarul voturilor pentru si impotriva pentru fiecare punct al deciziei Curtii, fara a se preciza cine si cum a votat. S-a recunoscut intotdeauna in Statut ca judecatorii, priviti individual, au dreptul sa-si apere propriile pareri, daca doresc.

Cu toate acestea, anumiti judecatori au preferat sa nu faca astfel. Acest lucru a facut ca in trecut sa fie imposibil sa se descopere care judecatori au votat intr-un anumit fel.

Daca existau puncte distincte in dispozitiv, se vota de fiecare data separat.

Opiniile judecatorilor pot imbraca mai multe forme:

. Opinia discordanta arata motivele pentru care judecatorul nu este de acord intr-unul sau mai multe puncte cu decizia Curtii, el votand fie impotriva hotararii in intregime, fie impotriva unor aspecte pe care el le considera a fi de maxima importanta, ducand la luarea deciziei intr-un alt fel.

. Opinia separata sau redactata de judecatorul care a votat pentru luarea diciziei finale, dar care considera ca opina sa este in dezacord cu toate sau o parte a motivelor Curtii, sau care a fost condus spre a vota in acest fel de o metoda de a rationa diferita sau alte motive; astfel, poate sa existe o opinie separata, desi decizia Curtii a fost luata in unanimitate.

. Declaratia este de obicei o scurta indicatie care ne arata daca exista concordanta sau discordanta.

Din moment ce o opinie poate fi discordanta in anumite privinte si una separata in alte privinte, este lasat la latitudinea celui care a intocmit-o sa decida cum o va intitula.

Doi sau mai multi membri ai Curtii pot sa se alature si sa redacteze impreuna o opinie comuna. Acei membri ai Curtii care doresc sa redacteze o opinie discordanta sau separata pot sa o faca in primele doua citiri ale hotararii, astfel incat comitetul care face revizuirea sa poata sa o ia in considerare in ultima versiune a hotararii care va fi supusa adoptarii Curtii.

Declaratiile si opiniile sunt tiparite la finalul fiecarei hotarari in limba originala, impreuna cu traducerea efectuata de grefier. In medie sunt in numar de 6 si reprezinta inca aproximativ 100 de pagini, in fiecare limba, desi s-a inregistrat si un total de 13.

Necesitatea adoptarii la nivel international a unui sistem recunoscut de procedura, cunoscut si folosit de unele tari a fost contestata si problema daca acest lucru ar contribui la intarirea sau slabirea autoritatii si coeziunii Curtii a fost pe larg dezbatuta, desi chiar si felul in care Curtea functioneaza in prezent este criticat. Ea insasi sublinia in numeroase ocazii ca "o legatura indisolubila exista intre hotarare si oricare opinie separata a judecatorilor, fie aceasta separata sau discordanta. Institutia opiniilor separate este una esentiala pentru oferirea posibilitatii judecatorilor de a-si argumenta votul. In cazurile cu o complexitate sporita ca acelea cu care se confrunta Curtea, in care paragrafele dispozitivului hotararii se impart uneori in mai multe probleme, legate totusi intre ele, pentru care, separat, s-a votat cate o data, un vot pentru sau impotriva al unui judecator are o importanta enorma asupra puterii acestui judecator de a inlocui o opinie secreta sau discordanta. Aceste opinii nu numai ca pot pune la indoiala si influenta hotararea finala, dar si motivarea hotararii, asa cum este ea revizuita la sfarsit, cand se iau in considerare toate opiniile exprimate si fata de care nu se poate niciodata sa se faca abstractie[3]".

d) Forta obligatorie a hotararii Curtii Internationale de Justitie

In ce priveste partile, hotararea Curtii este obligatorie, definitiva si irevocabila. Acest principiu se aplica tuturor hotararilor Curtii, fie ca au fost pronuntate de intreg completul de judecatori, fie de o singura Camera, fie ca au fost date intr-un caz adus in fata Curtii Internationale de Justitie direct, fie ca este vorba de apelul declarat impotriva deciziei pronuntate de un alt tribunal, fie ca hotararea precizeaza felul in care disputa urmeaza sa fie stinsa, fie doar enumera principiile aplicabile si fie ca acorda despagubiri sau plata unor daune-interese.

Si Curtea Permanenta de Justitie Internationala si Curtea Internationala de Justitie au adoptat punctul de vedere prin care este incompatibil cu spiritul si litera Statutului si administrarea justitiei internationale sa se pronunte o hotarare a carei validitate ar fi supusa ulterior aprobarii din partea partilor sau care nu ar produce nici o consecinta practica in ce priveste drepturile si obligatiile partilor.

Prin semnarea Cartei, un stat membru al Organizatiilor Natiunilor Unite se obliga sa respecte orice decizie a Curtii Internationale de Justitie pronuntata intr-un litigiu in care este parte. Alte state indreptatite sa apara in fata Curtii se obliga in acelasi mod, fie prin confirmarea Statutului, fie prin emiterea unei declaratii catre Grefa, ceea ce are acelasi efect. Din moment ce, un caz nu este supus Curtii pentru a decide, decat daca partile au recunoscut intr-un fel sau altul jurisdictia acesteia in legatura cu respectivul caz, este rar ca o decizie sa nu fie aplicata. Vorbind in general, acele state care accepta jurisdictia Curtii sunt pregatite si sa accepte hotararea pronuntata, in sensul ca statele care nu sunt pregatite pentru aceasta, evita recunoasterea anterioara a jurisdictiei Curtii.

Un stat - membru al Organizatiei Natiunilor Unite sau nu - care observa ca partea adversa nu indeplineste obligatiile care ii incuba prin hotararea pronuntata de curte, poate sa se planga Consiliului de Securitate care este imputernicit sa recomande sau sa decida asupra masurilor care trebuie luate pentru ca hotararea sa produca efecte (art.94 in Carta). Din moment ce o decizie a Curtii nu afecteaza decat dreptul sau interesele partilor implicate in proces si numai in legatura cu acel caz, este evident ca principiul "stare decis", asa cum exista el in tarile care cunosc asa numitul common-law, nu-si gaseste aplicare in dreptul international. Este insa firesc ca atunci cand, Curtea Internationala de Justitie a decis in legatura cu o speta, va trebui sa aiba motive foarte puternice pentru ca ulterior sa decida ca intr-un caz similar, sa adopte o metoda diferita, derivand printre altele de la progresul si dezvoltarea dreptului international. De asemenea, instanta are puterea de a influenta pozitia statelor, inspre probleme care au fost tratate deja de Curte. Statele se pot ghida cu ajutorul principiilor emise de Curte. Curtea, la randul sau se simte obligata sa aplice obiceiul, cutuma internationala, la a caror aparitie contribuie ea insasi.

Pe scurt, o hotarare a Curtii nu doar decide pur si simplu intr-o disputa ci inevitabil contrubuie in egala masura la dezvoltarea dreptului international. Ultimul obiectiv al Curtii, atunci cand exista un conflict, este de a deschide calea armoniei internationale. Chiar si simplul fapt al aducerii unei dispute in fata Curtii constituie deja un pas inspre gasirea unei solutii pasnice, pentru impacarea partilor.

f) Efectele hotararilor Curtii Internationale de Justitie

Hotararea Curtii nu produce efecte decat in legatura cu disputa asupra careia se pronunta si in legatura cu statele care sunt parti in proces. Totusi, se poate intampla ca hotararea sa afecteze interesele unui stat tert. De exemplu, interpretarea facuta de Curte in legatura cu o conventie multilaterala nu poate fi complet ignorata de statele semnatare, care nu sunt parti in procedurile initiate in fata Curtii. In cazurile, Preluarii aurului monetar din Roma in 1943 si Timorului de Est (Portugalia v. Australia) Curtea a trasat o limita refuzand sa se pronunte in doua cazuri in legatura cu ceea ce ar fi afectat de fapt si interesele unui stat tert." In completare, Statutul stipuleaza ca atunci cand un caz implica interpretarea unei conventii multilaterale la care sunt parti statul solicitant si statul parat, Grefa trebuie sa notifice toate acele state semnatare ale conventiei si oricare dintre acestea poate cere sa intervina in proces.

"Un numar de state au facut cerere de interventie: Polonia in legatura cu S.S "Wimbledon", Cuba in legatura cu procesul "Haya de la Torre si El Salvador" in cazul Actiunilor militare si paramilitare in si impotriva Nicaraguei, ultimelor doua tari admitandu-li-se cererea. Pentru completarea acestei forme de interventie, Statutul Curtii mai prevede posibilitatea ca anumite state sa intervina intr-o disputa intre alte state, pentru a se proteja impotriva posibilelor efecte ale unei decizii, atunci cand considera ca au un interes de natura legala, care poate fi afectat de aceasta decizie.

g) Interpretarea si revizuirea hotararilor

Atunci cand Curtea a avut competenta de a pronunta o hotarare, are competenta si in ce priveste interpretarea si revizuirea acesteia.

. Curtea poate, la cererea oricarei parti sa interpreteze una dintre hotararile sale daca exista o discordanta intre punctele de vedere ale partilor, in ce priveste intelesul celor decise de Curte.

. Cand apare o chestiune de care Curtea nu avea cunostinta pana la acea data si care este de o astfel de natura incat devine un factor decisiv in luarea hotararii finale, oricare din parti poate cere ca hotararea sa fie revizuita. Se mai cere ca partea care solicita aceasta sa nu fi avut nici ea cunostinta de acest fapt nou, acest lucru sa nu se datoreze neglijentei sale, iar cererea trebuie facuta in cel mult 6 luni de la descoperirea faptului nou si in termen de 10 ani de la pronuntarea hotararii."